tag:blogger.com,1999:blog-73964679719269967602024-03-08T01:15:56.306+02:00Traiesc pe picioare. Traiesc.Aici a scris si iarasi scrie
Dudu Vasile.Unknownnoreply@blogger.comBlogger114125tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-56875706762501368872013-05-22T23:20:00.001+02:002013-05-22T23:24:09.640+02:00La început, mergeam la lucru fără grijă; şi era bine.
Acum, am ajuns să merg la lucru fără grijă. Şi asta e rău.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-39120530290462443742012-03-13T23:59:00.003+02:002012-03-14T00:05:04.862+02:00ptiu, ptiumarţi. trei ceasuri rele.<br />doi colegi îmi spun separat că stau încruntat, sunt supărat?<br />o colegă îmi face o poză care îmi arată cât de aplecat stau la birou.<br />plus zece de lucru. de toate, 13.<br />marţi 13.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-13636593326780650252011-12-22T12:45:00.005+02:002011-12-22T17:21:42.111+02:00la caldPână unde mergem cu dragostea? dragostea de părinţi. de mamă. de copil. pentru mamă. de om pentru mama lui.<br />Mama este una. nu e 8 martie, ştiu. mama, până ce nu îşi uită copilul, este mamă şi este numai una. vârf de lance. trec prin foc pentru ea. şi înapoi şi iar de la capăt de e nevoie,<br />harta nu este acolo? liniştea se ascunde? oamenii răi te-ngroapă? cade gardul? un câine de om mârâie ameninţător? s-a dezumflat o roată? trebuie lapte pentru clătite? somnul nu mai vine. vrei să dormi?<br />nu încă. sfârşitul nu este aici.<br />Îmi spunea cineva, câţiva, că am pretenţii prea mari de la oameni. o pretenţie nu o am: să mă înţeleagă toţi. nici să mă accepte toată lumea.<br />Dar mama... să înţeleagă, fac să-i fie greu. că e greu, nu că vreau. să accepte, cât timp scheleţii sunt deja dezgropaţi, mai ţine doar de ea. ultimul lucru pe care îl poate îndura un om este să bea ultima cană de lapte pentru clătite.<br />sau să îşi ducă mama în valea umbrei sorţii, unde a mai fost.<br />Intruziunea în spaţiul privat nu este bună şi se pedepseşte conform legii în vigoare.<br />Când cade gardul, pun stinghiile între ţăruşii de pe poziţiile stabilite anterior. cu ani înainte să mă nasc eu. nu este gardul meu. curtea mea e tot pe acolo, dar altundeva. alta. nu că vreau, aşa e!<br />Voi astupa găurile din acoperiş până la ultima suflare, nu este loc de îndoială în privinţa asta. iar dacă este, îl astupăm. un alt lucru pe care nu îl pot accepta, cu toată dragostea, căci despre asta vorbim.<br />Sfârşitul nu-i aici.. umbra poate e neagră, amară.. bem ce-i de băut, scuipăm restul, niţică miere, o nucă gata curăţată, mai o linguriţă de cătină fortifiantă, facem ce putem şi mergem mai departe. pe unde putem fiecare, pentru că, iarăşi, vorba poetului, la toţi ne e greu.<br />dragostea nu are nimic de-a face cu călătoritul împreună, de mână, în viaţă. cel puţin, asta cred într-un decembrie de-nceput de deceniu 202. greu de acceptat? regret cu lacrimi. lacrimi pornite dintr-un suflet care încă poate iubi.<br />Scheleţi ziceam.. poate nici ei nu-s aşa aşchilopaţi şi drăcoşi cum par. dar, când apar din pământ negru matrix, e de-nţeles să te ia cu teama pe spate şi noduri în gât. îi laşi puţin, te uiţi în orbitele lor (îţi trebuie doar o fărâmă de curaj şi vreo trei de răbdare), vezi că-s goale şi nu spun nimic, nu schimbă nimic şi pe nimeni, nu au nici un sfert din însemnătatea pe care toţi regizorii din lumea asta le-o dau.<br />regizorul nu este inginer geodez, să ne pună parii gardului unde vrea dânsul.<br />şi dacă insistă, ...<br />Mai bine nu insistă.<br />La mulţi ani, mami! nu este nici 24 martie, ştiu, ştiu..Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-10650058646103863092011-07-08T16:19:00.001+02:002011-07-08T16:22:38.344+02:00leac pentru dragoste fără leac- tu ştii.<br />- te rog, nu!<br />- ce?<br />- ce faci?<br />- m-ai prins..<br />- te rog mult, nu...<br />- bine.Unknownnoreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-77085767189794852902011-07-03T22:48:00.004+02:002011-07-03T23:07:02.963+02:00Doamna LunăUneori, seara, lumea viselor transpiră prin porii realității și formează ochiuri de apă, mici băltoace care se retrag, puțin, când se enervează piciorul, și total, când ți se pune o întrebare sau cade un scaun la etaj. Apoi fluxul reapare și știi că vei înota în marea viselor. De preferat pe spate.<br /><br />Momentul în care primele băltoace atacă realitatea seamănă și cu jocul umbrelor. Umbra fixă din lumea reală dă rateuri și o ia pe cărări doar de ploaie știute atunci când, adormind, soarele face mișcări dezordonate. Desigur, la o adică, când intră doamna învățătoare, trântind ușa, soarele este cumințel la locul lui, iar umbra nu are nimic de comentat. "Bună ziua: astăzi vom învăța despre starea de veghe."<br /><br />Stupoare... Noapte bună.<br /><br />De la Lună.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-11265224679358866472011-06-09T09:17:00.003+02:002011-06-09T09:26:16.520+02:00Confirmarea teoriei cu Nebunii (care urmează)Stăteam pe o bordură mai înaltă, în staţie, citeam. Strănut.<br />"Sănătate!" Un boschetar tânăr, cu multe căciuli în cap.<br />"Mersi!"<br />"Ai răcit..."<br />"Alergie..."<br />M-am întors la cartea mea.<br />În jur, zâmbete de simpatie.<br />M-am conformat.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-69644146846461586972011-05-08T22:57:00.003+02:002011-05-08T23:07:40.601+02:00Agentii politiciAgentii politici au o singura victima in vizorul lor.<br />Fericirea.<br />Fericirea este cel mai cautat personaj al istoriei. Interpolu' tine secrete aceste informatii, dar eu stiu.<br />Eu sunt agent politic. Agent politic Dudu Vasile, mereu la datorie. Sau macar uneori. Si nu din datorie. Cu bucurie. N-am furie.<br />Pasnicul agent politic Dudu Vasile. Al dumneavoastra, cu drag.<br />Patetic. da' sincer.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-79322095275634481202011-05-03T19:00:00.002+02:002011-05-03T19:15:09.094+02:00OverratedMuzica buna.<br />Dragostea. oh, dragostea..<br />Gramatica.<br />Ochii albastrii. Sau cei caprui. Ochii nu.<br />Telefonia mobila.<br />Spaimele. Vestile bune.<br />Muschii.<br />Soarele.<br />Fotbalul. De la fotbal mai avem o speranta.<br />Ce-am ajuns.<br />Fotbalul este supra-estimat.<br />Prietenii? Bergenbier stie prea bine de ce.<br />Stiloul. Stiloul are si el sansa lui. Scrie bine.<br />Igiena da.<br />Totusi, ma duc sa duc gunoiul. Voi lasa usa deschisa, intra cine vrea, iese cine vrea, ramane cine poate. Cine pot. Nici consecventa nu mai e ce-a fost...<br />S-ar putea sa nu fi nimerit titlul acestei postari. Fiecare cu evaluarile lui...Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-16208579022413803402011-04-21T15:10:00.006+02:002011-04-21T15:43:42.432+02:00ColectivAm vorbit, si-mi place, draga mea, ca nu tii ranchiuna. Abia astept sa stau langa tine, sa-ti ascult tacerea, sa ma bucur de simtirile tale, si tu de ale mele. Nici nu ma gandeam...<br /><br />Au fost de-ajuns doua zile cu soare pentru ca entuziasmul primaverii sa dea peste.<br /><br />Familia perfecta calatorea astazi in troleul 69. EA: Scuza-ma, te-am calcat. Aia mica: hhhhhhhhhhhhhaaaaa (casca, imbufnata de somn) Ala mic, putin mai mare: :D. EL o tinea cu grija pe aia mica de mana, in timp ce pe cel mai mare l-a cules din spate, din apropiere, si l-a sarutat pe cap. Au coborat, senini, in ordinea: EA, EL cu aia mica, ala mic. Soarele batea vertical. Cei patru nu se incurcau in umbre.<br /><br />Arhetipul Pazitorului a supravietuit secolelor si s-a intalnit cu Familia Perfecta azi, sub ochii mei. Cersetorul milenar era si el pe acolo, insa l-a gonit taranul cu pumnul cub din preajma familiei in sanul careia aia mica dormea: "Du-te, ma, de-aci, nu vezi ca doarme asta mica?" Si parca si un "scarba ordinara" printre dinti... Avea ochi patrunzatori care nu mi-au dat voie sa ma holbez prea insistent la el.<br /><br />Bunicul de pus la rana, care nu va afla niciodata ce inseamna singuratatea sau desconsiderarea generatiilor urmatoare, s-a intors in troleul in care l-am mai intalnit acum vreo doi, trei ani. Era neschimbat, dar nepotii parca intinerisera. Si stiau mai multe prostii.<br /><br />Eu aveam buzunarele pline cu te si miri ce, fashul in mana, iar in cealalta, sacosa de plastic cu de toatele trebuincioase pentru o salata potrivita cu exactitate in ingrediente. Cand ne-o fi mai rau... Avem de discutat.<br /><br />Hai Steaua.Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-5522635994957786532011-04-16T14:52:00.002+02:002011-04-16T15:07:03.847+02:00Furtuna devastatoare la Gradinita Nr. 2Ieri dupa-amiaza, la ora 14, o furtuna puternica a avut loc in camera de dormit a Gradinitei pentru Copii cu Dizabilitati Nr. 2 din Oastea-Saraca, judetul Panduri. Nu s-au inregistrat pagube materiale.<div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Un copil cu origini incerte si bagaj genetic facut in graba a fost descoperit imediat dupa masa de pranz dupa masa, unde, ascuns de privirile celorlalti, incerca sa-si satisfaca nevoia de zahar in sange. A folosit pentru aceasta tubul de plastic galben cu capac alb din care mama de noapte obisnuieste sa ia cate o bobita de fiecare data dupa ce spune: "Ah, amarnic ma mai chinuie rinichii astia!" Copilul cu nevoi speciale a declarat dupa incident: "Am vrut sa aflu fericirea. Am vrut sa alerg printre nori. Am vrut sa insotesc pescarusii in rasul lor." Acestea au fost ultimele cuvinte inainte ca usa ambulantei sa se inchida. In momentul redactarii acestui articol, copilul se afla in afara oricarui pericol.</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>Unul dintre vecinii de pat ai Copilului cu Nevoi Speciale, pe numele sau Visatorul, a fost alaturi de victima furtunii de ieri in tot timpul derularii evenimentelor. </div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>V</span>isatorul, caruia cine i-a pus numele i-a dictat destinul, priveste tot timpul in sus, si, datorita acestui fapt, prefera pozitiile orizontale. In cursul diminetii zilei de ieri, imediat dupa ce si-a luat adidasii in picioare si chiar inainte sa mearga sa se spele pe dinti, Visatorul s-a intins langa pat, si-a pus un picior peste celalalt si, mimand fumatul unei pipe, a inceput sa-si vorbeasca cu glas tare: "Ce viata frumoasa am! Ce bine imi merge! Ce bine ma am cu prietenul meu, toata lumea zice! Mi-ar placea uneori sa fie mai putin acru cu cei din jur, ca la unele faze ai zice ca are glicemia cu valori negative, dar tot il iubesc. Mi-e drag pentru ca stie diferenta dintre pescarusi si albatrosi, il iubesc pentru ca prefera pascarusii. Am o viata minunata. Am o viata ca o furtuna de vara."</div><div><br /></div><div><span class="Apple-tab-span" style="white-space:pre"> </span>La sfarsitul furtunii, mama de zi i-a chemat pe toti copiii la masa. </div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>A consemnat Flavius Furtuna. </div>Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-28313185089783798082011-03-16T15:42:00.004+02:002011-03-16T15:50:02.150+02:00Trist, da' nu'i nimicAm nevoie acută ca încă de la inceput să le trîntesc în faţă defectele mele oamenilor pe care îi întîlnesc, căci se pare că, altfel, lor le va lua mult timp să mi le trînteasca mie, poate nefiind siguri de ele, poate nefiind siguri de ei...Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-49454735774999121692011-02-04T16:45:00.002+02:002011-02-04T16:55:26.709+02:00trei sporturi in deplasare.Nici sport n-am chef sa fac. de ce as face? de ce sa las endorfinele sa ma pacaleasca, sa-mi spuna ca e ok, ca toate trec, c-o sa vina si vremea ta, Rolando... (o replica dintr-un film nescris inca). O sa vina si alte vremuri, asta e adevarat, dar ori vin cum nu ar trebui sa vina, ori vin mai incolo...<br />Trei oameni...<br />De fiecare data cand nu stiu cum sa incep o noua fraza, imi suna in cap cifra trei. trei musafiri. trei ganduri. trei ganduri musafire. trei ganduri statatoare. trei ganduri statute. trei ganduri rele. trei rele. trei bune. trei statui. trei lacuri. trei franturi de viata. trei silabe...<br />Acasa.Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-22427913320711356152010-12-29T14:23:00.004+02:002010-12-29T14:43:20.106+02:00Calator pribeag. c-o floare si-o-ntrebare. seara :)Stratul de zapada de zilele astea...<br />cartile incepute cu o foame salbatica....<br />foamea dulceaga stavilita mai mult din obisnuinta si obligatie...<br />chitara invata sa cante de una singura...<br />sapaturi cu surubul, urmate de somn pe canapea... cu perna si plapuma.<br />suntem oameni rezonabili. ordonati. punem cojile de seminte din farfurie direct in punga de gunoi. hainele sunt in dulap, chiar daca dulapul este al altcuiva. oameni dragi. poze nepretuite.<br />cafeaua are alt gust decat miros.<br />un grup de trei este deja, din punct de vedere sociologic, foarte interesant.<br />Gheorghiu se intrece cu Seicaru. Citeste numai la final... si muzica devine doar accesoriu. ornament. bonus. Hrusca nu se lasa nici el, alergand dinspre gradini de parfum. Insa chitara il prefera si invata pe Gheorghiu... ce frumosi sunt ochii tai.<br />Seara.<br /><br />Seara...Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-42869916032999870772010-12-05T09:43:00.004+02:002010-12-05T13:04:04.991+02:00Azi o acadea, maine tot asa- Ce cauta copiii aia doi acolo sub masa?<br />- S-au dus sa aiba si ei putina liniste si intimitate.<br />Copiii? Copiii nu au nevoie de intimitate. Si de liniste cu atat mai putin. Copiii pot fi intimi in cea mai mare imbulzeala. Sunt impresionati, in intelegerea lor, de <a href="http://pravaliavichinego.blogspot.com/2010/12/ce-vreme-uratade-ieri-ploua-marunt-si-e.html">muzica</a> de vioara din statia de metrou. Vad o ocazie de joaca in cea mai mare liniste si plictiseala. Nu au nevoie de o fata de masa sa ii ascunda de ceilalti. Ceilalti sunt oricum atat de departe, ca nu-i poti ajunge decat cu o privire oachesa; sincera; din alta lume. Draga.<br />- Si atunci de ce s-au bagat acolo?<br />- Uite, unul are o acadea in mana, celalalt o ciocolatica. Copiii astia nu sunt asexuati. El are o acadea in mana, iar ea o ciocolatica. Cu aceeasi mana cu care tine ciocolatica incearca sa traga fata de masa peste picioruse. Niste ghete cu sireturi. Rade luminos.<br />Nu te miri ca suntem in mijlocul unei piete, iar locul lor de joaca este taraba parintilor unuia dintre ei? Sau poate a vreunui cunoscut. Sau a unui necunoscut; s-au dus acolo ca sa scape de certurile de acasa. Dintre parinti. Sau cele indreptate catre ei. Ca nu fac nimic bine. Ca nu vor sa faca nimic cu viata asta. Ca hainele nu se lasa pe scaun, alandala. Ca lapticul se bea tot, cat inca este cald. Ca masina se parcheaza aici, si nu acolo.<br />- Si atunci de ce sunt asa veseli?<br />- Hm. Pertinent... Viata lor, toata, e frumoasa. Acum este frumoasa. Nimic nu conteaza mai mult decat ca... poate imi da si mie putina ciocolata d-aia cu caise. Maine? Maine o luam de la capat, dar acum sunt aici, sub masa asta, si primesc doar pe cine vreau eu. E loc pentru toata lumea, dar sa nu vina incrancenat, sa nu vina cu ideea ca e acadeaua lui, sa nu-mi spuna ca gluma asta nu se face. Aici se face. Si stiu eu un loc unde nu se face, de ce nu te duci acolo? Sub masa asta, chiar daca nu vor ramane toti, va fi mereu cineva. Si azi, si maine.Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-85264088477435543242010-07-31T15:13:00.004+03:002010-07-31T15:35:55.503+03:00Ochelarii de soare ce va să vinăVei da cu fond de ten peste pistrui; peste tenul rural. Vei avea grijă să nu îţi mai apară în nici o poză maxilarul proeminent.<br />Îţi vei goli privirea, şi-o vei umple cu ceea ce vezi. Vei avea unghii frumoase, rozalii sau albe, furate şi ele din context.<br />Vei uita de pepeni şi chiar şi de teneşi, şi vei ieşi în weekend cu prietenii la barbecue.<br />Viaţa va fi uşoară, lumea va fi bună, mama departe, vacile şi boii la fel, dar succesul te va urmări pas cu pas. Blestemul a trecut; visul urît s-a terminat.<br />Boul alfa, cel dintîi, va fi o amintire sporadică, exotică, luminoasă dar ciudată, incertă, ermetică dar apropiată şi îndepărtată din ce în ce.<br />Nu este loc de durere.<br />Dorul de toate te va sîcîi o vreme, dar cu timpul va trece şi el.<br />Nu-ţi vei pune întrebări. Nu este nimic neclar. Tot ce se întîmplă este esenţialmente ceea ce ţi-ai dorit, iar surprizele sunt doar întru alungarea plictiselii.<br />Puţini îşi iau viaţa în mîini aşa cum o faci tu, şi şi mai puţini au mîinile atît de alunecoase.<br />Ochelarii de soare sunt la ei acasă, dar loţiunea pe care o foloseşti nu are factor de protecţie...<br />Tenul tău va redeveni rural. Înţelepciunea ta va fi mare.<br />Sau nu.<br />Însă nu pot să nu fiu sincer faţă de mine însumi. De aceea scriu acum.<br />Ca de obicei, mi-a fost dor să scriu. Ficţiunea este preferata mea. Ficţiune pot să fac. Pixul meu curge ficţiune.<br />Ficţiunea e medicament, nu altceva!Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-47962246440801509882010-03-31T20:28:00.004+02:002010-07-31T15:49:33.281+03:00Draga de ea...Cu ocazia unei întîlniri mondene pe izlaz în doi vorbeam cu un prieten despre criză. Subiect la modă; de groază; ce-i de făcut?; cît mai durează?; ce efecte pe termen lung va avea? Bunul meu prieten îmi spuse că el, cînd a început să miroasă a criză coaptă bine, s-a bucurat. Nimic rău nu avea să urmeze.<br /><br />Sunt într-un troleu şi, la un moment dat, vine controlu'. Îl prinde fără legitimaţie de transport pe unu'. Semi-mătăhălos, neras în cap de, să zic, vreo două săptămîni, cu o geacă dintre acelea lucioase, mereu prea scurte. Am pierdut momentul crucial, în care i-a dat controlorului buletinul (lucru care nu se face, mi-a zis mie cineva). Ia controloru', completează hîrtia lui, şuşotesc două vorbe (păreau timizi amîndoi), şi la urmă se despart cu, nu inventez, cuvintele: „Sănătate, vă mulţumesc!” - „Şi eu vă mulţumesc, numai bine!”<br /><br />Am mai închis gura doar cînd mi s-a uscat de tot. Ştiam precis doar că nimeni nu este în stare să mă facă să înţeleg... Întregul meu sistem de percepţie a lumii bucureştene se năruia cărămidă cu cărămidă. Bolţar cu bolţar. Piatră cu piatră... Atunci mi-am adus aminte de discuţia noastră de la început.<br /><br />Criza ne-a detensionat. În capitala ţării noastre, mulţi moldoveni, olteni, şi de ce nu ardeleni, dar mai ales moldoveni, au venit de-a lungul anilor cu ideea să facă bani repede şi mulţi. Cu accent pe repede. Şi apoi pe mulţi. Mulţi mulţi. Şi cîţiva au reuşit, cu preţul înrădăcinării unei priviri trufaşe, încruntate, a unei atitudini de „Pietonule, treci strada mai încolo. Pe la colţ, cînd nu vine nimeni. Du-te-acasă, lasă-mă-n durerea mea, că mă grăbesc să mă îmbogăţesc”. Noua configuraţie economică i-a făcut pe toţi să înţeleagă că nu e chiar aşa. Nu se (mai) poate face banu' aşa spectaculos. Lumea s-a mai liniştit. Timpul pare să aibă răbdare cu noi.<br /><br />Comunismul, zice-se, a avut şi el acest efect. Oamenii se iubeau mai mult.<br /><br />Bucureştiul de astăzi nu mai este cel de acum doi ani. Astăzi, şoferul de tramvai te lasă să cobori între staţii, dacă în două cuvinte îi spui motivul tău solid de a o face. Nimeni de pe stradă nu îţi cere nici un ban în schimbul indicaţiilor de gen „nu vă supăraţi, unde e”. Laşi un băiat cu figură de agent de vînzări să urce înaintea ta în autobuz şi îţi mulţumeşte zîmbind. Îşi spune în gînd: „Nu voi mai avea comision de 1200 de euro luna asta. Asta e.”<br /><br />Criza, reală sau nu (...), nu mai este de mult un bau-bau. Am învăţat să coabităm, ba' chiar ne-a învăţat lucruri noi sau de mult uitate. Foarte reale aceste lucruri. În Bucureşti am uitat cum e să primeşti două răspunsuri consecutive lipsite de un zîmbet. (De ciufuţi sau pase proaste nu vom scăpa niciodată pe partea asta de lume)<br /><br />Asta e în Bucureşti, asta e în România, şi la fel e peste tot. Şi atunci, de ce să nu ne ocupăm tot timpul cu trăitul aici?<br /><br />N-aştept răspuns, nu vă înghesuiţi :)Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-19447798114401217812010-02-02T23:48:00.007+02:002010-02-03T04:54:42.202+02:00Aşa, şi? Totuşi...!Io nu mă mai duc la fotbal. Nu sunt îndeajuns de matur pentru asta. Am încercat. Nu merge. Cu regrete, dar ne despărţim. A fost frumos. Ne-am simţit bine împreună, am dat goluri frumoase, sau măcar am dat goluri, şi ne-am bucurat decent de fiecare dată... Dar cam atît cu decenţa pe terenul de fotbal. (dacă-mi permiteţi această exagerare, şi vă rog să o faceţi, are scop constructiv)<br /><br />Am jucat fotbal cam în toate zonele ţării plus diaspora. Cel mai rău a fost în Bucureşti şi în diaspora. Pentru că amîndouă înseamnă adunaţi de peste tot. Dar chiar cel mai rău şi cel mai rău a fost doar în diaspora. Acolo sunt adunaţi de peste tot oameni care vor să cîştige (bani). În Banat a fost mai lejer: acolo eram considerat jucător bun doar pentru că alergam după minge şi nu mă dădeam în lături de la cîte un umăr la umăr... sau mă rog, din vreo altă cauză care nu îmi este nici acum clară.<br /><br />Două motive mari şi late am, şi, deoarece sunt ovale ca formă, lasă loc între ele şi pentru altele mai mici. De fapt nu, aleg să nu le zic. Este mai bine aşa. Nu vreau să mă rup cu totul de coteria bărbăţească... Pentru că ştiu, măi alţi băieţi care mergeţi la fotbal, că fetele voastre v-ar spune apoi: "Uite, dragă, ce zicea băiatu' ăla pe blogu' lu' Dudu, dragu' de el, că se întîmplă la fotbal. Să ştii că eu nu mai suport serile singure pentru asta. Poate tu nu îţi dai încă seama, că nu reuşeşti, asta e, te iubesc şi aşa, dar nu merită să mergi acolo." Nu vreau să mă fac vinovat de aşa truisme.<br /><br />Hotărîrea mea este serioasă. Pentru o perioadă, îmi suspend (o noţiune la ea acasă pe acest blog) activitatea fotbalistică.<br /><br />PS: Exagerarea pe care v-am băgat-o pe gît este singura idee cu oareşce valoare informativă (pe lîngă banalul anunţ că nu mai merg io la fotbal, ete na), şi va trebui să o luaţi de bună. Pînă la urmă, nu sunt decît ÎNCĂ unul care, deşi ştie/îi place să dea cu piciorul în minge, preferă să facă sport altfel.<br /><br />PPS: Un cititor atent va vedea ceea ce mulţi băieţi, eventual căpitani de echipă cu trecut în lumea semiprofesionist-fotbalistică, nu vor reuşi fără ajutor să înţeleagă din acest post. Şi anume că am început să am înclinaţii feministe. Deci anti-creştine, ar spune unii...<br /><br />PPPS: Mi-aduc totuşi aminte de un jucător amator de fotbal pe terenul liceului în weekend, care făcea (56) giumbuşlucuri şi lovea mingea cu umăru' sau cu genunchiu', doar aşa, din exces de eleganţă. Eleganţă şi decenţă. Dovada faptului că se poate, chiar şi pe terenul de fotbal!Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-61469574820653338482009-12-14T20:01:00.001+02:002009-12-14T20:01:52.149+02:00Lumea lui NouăÎn primul rînd, trebuie să stabilim cîteva lucruri. Toţi multiplii lui 3 au suma cifrelor 3, 6 sau 9. Suma cifrelor multiplilor lui 9 este întotdeauna 9. Numărul meu preferat a fost dintotdeauna 3. Dar 9 este mult mai interesant.<br /><br />Am trăit mereu cu tendinţa de a păstra ceva, ceva <span style="font-style: italic;">mai</span> bun, pentru <span style="font-style: italic;">mai</span> incolo. Pipota din ciorbă pentru cînd n-o mai fi zeamă. Ideea aceea genială pentru cînd va produce efect maxim. Micul secret inofensiv pentru o contextualizare perfectă.<br /><br />Aşa şi cu obsesia mea pentru cifra 3, şi, mai nou, cea pentru cifra 9.<br /><br />Azi nu se leagă de nimic, nu se pupă cu nimic din jurul meu, suntem în 14.12.2009 şi nici măcar asta nu e multiplu de 3. Totuşi...<br /><br />Nouă este foarte meseriaş. Cea mai mare dintre cifre. Dar nu d-asta... De fapt, el nu ştie să facă prea multe. Dacă-l aduni la orice număr, suma cifrelor acelui număr va rămîne aceeaşi. 17 cu 9, 26. 1 cu 7, 8, 2 cu 6, tot 8. 26 este mai mare decît 17, în lumea noastră, dar în lumea lui 9, în lumea în care contează fondul, diversitatea, relaţiile dintre membri, nimic nu este schimbat. Paradoxal, 9, în lumea lui, pare să nu aibă nici o influenţă.<br /><br />Acolo, nu contează că vorbim despre 154.267 sau despre 25. Pentru Nouă, şi unul şi altul înseamnă 7. Este mai simplu aşa. Nu avem infinit. Totul se plimbă între 1 şi 9. Nici măcar 0 nu există! Şi este uşor de înţeles de ce 9 nu l-a vrut pe 0 în lumea lui... Amîndoi fac acelaşi lucru. Nimic. Nouă tot se mai ocupă cu ceva trafic de influenţă (2478, 2487), dar 0? <span style="font-style: italic;">În lumea lui 9, 0 nu are absolut nici un sens.</span> Şi recitiţi acest enunţ. ... Este în totalitate de bun simţ. Lumea lui 9 este ceea ce niciodată Antonescu nu va reuşi să facă din România.<br /><br />Există o felie din această lume în care Nouă se simte ca acasă. Acolo vei găsi pe 342, pe 55.359, pe 3.753.477 şi pe mulţi alţii. Şi, în fruntea tuturor, pe Nouă, plimbîndu-se agale de la unul la altul, socializînd, flirtînd, descoperind cîte <span style="font-style: italic;">ceva nou</span> în fiecare... Din cîte mi-a spus, de cînd cu ultimul post, vrea ca de fiecare dată acel "ceva nou" să fie "ceva bun". V-am spus eu că e băiat de treabă :-)Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-23508351499554419142009-11-05T00:06:00.007+02:002009-11-05T00:26:32.996+02:00Uneori, o treabă este mai bine boemă decît bună. Pentru că aşa vrea celălalt.V-am păcălit. Nu vreau să fiţi mai fericiţi. Adică nu vreau doar asta. Vreau şi să fiţi mai deştepţi citindu-mă. Spun unii că, cu cît eşti mai înţelept şi ştii mai multe, cu atît eşti mai nefericit. Eu nu cred chiar aşa. Exemplu io. Sunt deştept foc, dar asta nu mă face nefericit. Ba chiar, pe undeva, din contră: faptul că strălucesc de înţelepciune mă ajută să trec prin momentele „delicate” (cum zic unii) mai calm, mai uşor (ultima dată am pierdut vreo 3 kilograme), mai repede.<br /><br />Noi să fim sănătoşi, că problemele trece şi vine, cum, iarăşi, spunea cineva... Şi badea Gheorghe, din Insula Mare a Brăilei, cu viaţa lui simplă şi orizontul lui limitat: sunt sigur că are probleme. Şi altele decît că s-a terminat ţuica, n-a mai plouat de mult şi e prăfuit drumu’, nu trage peştele, i-a furat vecinu’ betonu’ din curte. Nu: omul cu siguranţă are probleme serioase. Nu le ştiu.<br /><br />Întîmplările, dacă stau să mă gîndesc mai bine, sunt ca oamenii: nu există oameni răi. Rău, cînd e de rău, e modul în care noi ne raportăm la acel ceva. Adică ce dacă s-a terminat ţuica: a) damigenele de vin sunt încă doldora; b) oricum spunea doctoru’ că alcoolu’ face rău; c) Ionică mai are încă destulă şi e băiat bun. Ionică e vecinu' cu betonu'.<br /><br />Da, şi asta e o treabă deşteaptă: să vezi în fiecare partea lui bună, şi să o laşi mai moale cu pretenţiile. Pretenţii înseamnă prejudecăţi, iar astea se ştie sunt rele, c-aşa învaţă copiii în ziua de azi în cei 7 ani d-acasă. Unu’ poa’ să facă o mie de mitocănii, să fie nepăsător, superficial sau arogant: dacă reuşeşti să vezi ceva bun în el, eşti mai cîştigat decît dacă ai încerca, prieteneşte şi bine intenţionat, să-l îndrepţi. Dacă nu reuşeşti, mai încearcă: tocmai ţi-am spus că merită.<br /><br />Iar aşteptările pe care le ai de la cineva pot face, din ce am aflat eu în cei, cu modestie spun, 32 de ani de viaţă, doar două lucruri: 1. Nu-ţi vor da voie să-i vezi adevăratul potenţial. Sau, spus şi altfel decît în limbaj de revistă auto: nu vei reuşi să mai accepţi şi altă modalitate de împlinire a relaţiei tale cu persoana respectivă decît cea la care te aştepţi tu. Sau, spus şi altfel decît complicat: nu mai vezi florile de frunze. Sau, spus şi altfel decît de neînţeles: ai belit-o; nu vei fi niciodată <span style="font-style: italic;">fericit</span>. Şi 2. Vei crede, în momentele în care celălalt se comportă conform aşteptărilor tale, că acea persoană este <span style="font-style: italic;">împlinirea visului </span>tău, ori exact prietenul de care ai nevoie într-un anumit moment, sau omul care ai sperat atîta amar de vreme să ajungă, să devină, să se <span style="font-style: italic;">schimbe</span> în. Fapte ce te-ar conduce la dezamăgire, căci omul nu se schimbă, cu adevărat, decît foarte rar, şi atunci cu intervenţie divină.<br /><br />Sunt tentat să continui subiectul persoanei care împlineşte visu’, cel al schimbării sau cel al fericirii (despre care un artist autohton spunea că este ceva care nu se atinge niciodată, dar în căutarea căruia merită să alergi toată viaţa. Desigur, e discutabil), dar ar deveni discuţia prea stufoasă, şi este prea mult. Pentru mine, nu pentru voi. Voi sunteţi cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat vreodată: un auditoriu liniştit, răbdător, lipsit de pretenţii, asta este tot ceea ce-şi poate dori un spunător (un om care spune ceva). Vedeţi? Eu sunt întîiul care învăţ din ceea ce spun aici: am trecut peste faptul că sunteţi un public nepăsător, neatent şi, nu în cele din urmă, absent! Vă plac aşa cum sunteţi. Las’că şi voi m-aţi iertat pentru că nu vă scriu mai des. Pînă data viitoare, promit să aflu cîte ceva despre Dudu şi să vă transmit ceva din partea lui. Cred că-i lipsiţi, dar sunt sigur că îi este mai bine, acum, acolo unde este.Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-62490995470621114362009-10-13T21:53:00.002+02:002009-11-05T00:27:34.913+02:00vorbe de pe şantier- Hai, uşurel şi apăsat, ca la Rîmnicu-Sărat!<br /><br />Ştie cineva dacă cumva Terente era de prin partea locului cu pricina?...<br /><br />l.e.: Spun eu, că oricum nu mă citeşte aproape nimeni. Încă. Cică răspunsul ar fi cam pe undeva p-acolo, adică mai dinspre Brăila aşa. (<a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Terente">wiki</a>)Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-48268068727835531372009-09-28T23:33:00.005+02:002009-09-28T23:55:28.368+02:00Cine sîntMă voi prezenta. Vreau sa mă prezint vouă. O voi face aşa cum o poate face un autor anonim care scrie pe un blog al altuia. Dar va fi de-ajuns. Nu aveţi de ce să ştiţi mai multe, şi nu aveţi de ce să vreţi asta.<br />După cum sugerează chiar şi numele meu, sînt ruda săracă a unui mafiot rus. Scriu cu "î" şi cu "sînt", iar de mă veţi întreba de ce, vă voi spune. Folosesc diacritice, pentru că cuvîntul "cuvant" nu există în limba romînă.<br />Îmi plac acoperişurile blocurilor. Odată am vomitat din cauza unei fete.<br />Alerg în fiecare dimineaţă după tramvai, iar seara fac jogging de plăcere.<br />Sînt pasionat de cercuri şi pot să-mi întorc limba aproape o sută optzeci de grade în sens invers faţă de cum se învîrt acele de ceas.<br />Timpul trece, iar eu nu ştiu niciodată unde l-am pus sau ce-am făcut cu el. Trăiesc în căutarea resurselor de lipsa cărora mă plîng, dar cînd eram mai mic cineva mi-a spus că am şanse să-mi dau seama cum să mă descurc oricum.<br />Nu-mi place să spun lucrurilor pe nume, dar numele lor ies fără să vreau din gura mea. Vreau să vă scriu, vreau să fiţi mai bucuroşi pentru că m-aţi citit. Aţi face un anonim fericit. Iar anonimul este trist în sine. Un trist anonim fericit... Anonimov, sincerely yours.Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-44481652984205632362009-09-07T17:59:00.008+02:002009-09-25T22:54:12.889+02:00Reverenta (2)<p>Tocmai m-a sunat Dudu. Cică dacă vreau să scriu pe blogu' lui, pînă termină el nu ştiu ce treabă... Sigur că vreau, i-am spus! Aşa că iată-mă.</p><p>Dudule, am preluat legătura. Şedere plăcută, pe plaiurile calde şi însorite pentru care ne-ai părăsit şi care, sperăm, nu-i aşa?, să-ţi aducă liniştea de care ai atîta nevoie. Să ne trăieşti, mărite căpitan. </p><p></p><p>P.S.: Pentru că Dudu a lăsat acest blog suspendat, aşa va şi rămîne o vreme. </p>Anonimovhttp://www.blogger.com/profile/03487411329336811748noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-87592335728616039862009-09-07T16:20:00.003+02:002009-09-07T16:43:24.456+02:00Sfarsit de mandat la Traiesc pe picior mare.<p>As putea sa incep sa ma lamentez.</p><p>As putea sa iau o argumentatie de coada si sa o duc pana in panzele albe. </p><p>As mai putea sa suspend, din nou, acest blog. Nu din motive de lipsa de content. As putea zice ca din prea mult d'asta... </p><p>As putea, de asemenea, sa renunt sa mai scriu aici. Sa las pe altcineva. Stiu pe cineva care de mult vrea sa spuna, lucruri.. ganduri.. prostioare. Sub protectia anonimatului. Cred ca o sa ii ofer ocazia. </p><p>Eu renunt la acest blog. Dintr'o inofensiva gropita de gunoi, unde sa'mi vars ofticile si alte cele, nu toate de lepadat/aruncat, a ajuns o fabrica de monstri. Iar cel dintai e Dudu. Dudu Vasile.</p><p>Si'atunci?... Eu, aici, in blogosfera (hahahaaaaa), asta sunt: ... unu' care crede ca le zice, si ca le zice bine. macar uneori. ca are haz. Sau.. mai mult: ca spune lucruri absolute. ca e asa cum stiu eu, si altfel nu se poate. </p><p>Acuma, sincer, ca chiar asa e, sau ca doar asa cred unii dintre cititorii fideli, nu are mare importanta. Important, acum, e ca .... </p><p>apffffff... cum spanac s'a intamplat ca fix cu ocazia primei ploi mai serioase din sfarsitu' asta de vara sa ma apuce o criza de autocunoastere? e trist! si ca ploua, si ca vreau sa ma autocunosc, da' nu asa oricum, ci frenetic, crizat, rupt de imprejurari, pe zero, bosumflat.. </p><p>Important acum e ca ....</p><p>= to be continued = </p>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-76412203700080509852009-09-06T14:22:00.003+02:002009-09-06T14:25:16.638+02:00al o suta unulea post<p>ei, si ce?, veti spune. si pe buna dreptate. nu e mare lucru de zis acum. mai precis, din tot ce e, am ales numai sa mentionez ca voi lua in studiu serios relatia dintre o umbrela si manuitorul ei. uite de ce: daca vrea, el, posesorul, sa fereasca de stropi de ploaie pe cineva de langa, mai scund, mult mai scund, un copil, nu poate. pur si simplu. umbrela are sens doar daca o ridici deasupra capului. daca o duci acolo unde te termini tu. posesorul ei. </p><p>spuneti, stiati asta? stiati?</p>Unknownnoreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7396467971926996760.post-74232825107338284072009-08-17T10:51:00.008+03:002009-08-17T11:38:28.987+03:00Cocaina americana si anticriza romaneascaO ştire pe care am găsit-o pe Realitatea şi pe care nu am mai căutat-o la sursă povesteşte rezultatele unui <a href="http://www.realitatea.net/aproape-90prc--dintre-bancnotele-americane-au-urme-de-cocaina_590887.html">studiu interesant</a>. S-au luat nişte cercetători şi au numărat pe câte bancnote se găsesc urme de cocaină. În (sic!) SUA şi Canada, 85-90% dintre bani au urme de cocaină. La polul opus se află China şi Japonia, ale căror bancnote au urme de cocaină doar în proporţie de până-n 20%. E important de spus, în acest context, că pe iniţiatorul studiului îl cheamă Yuegang Zuo... Dar se mai poate şi ca asiaticii să îşi cumpere droguri cu card.<div>Al doilea element mediatic care mi-a atras interesul azi (până-n 11), a fost articolul foarte bine documentat al celor de la Business Standard care analizează <a href="http://standard.money.ro/articol_104937/aceasta_este_viziunea_anticriza_a_guvernului_romaniei.html">viziunea anticriză</a> a Guvernului României.</div><div><br /></div><div>Să aveţi o zi bună:)</div><div><br /></div><div><br /></div><div>===== Disclaimer =====</div><div>1. Nu am nici o legătură (contractuală sau nu) cu grupul Realitatea-Caţavencu. :))</div><div>2. Titlul, mai ales în a doua parte a sa, nu se găseşte într-o strânsă legătură cu restul textului. E un joc, şi e jocul meu.</div>Unknownnoreply@blogger.com4