Traiesc pe picioare. Traiesc.

la cald

2011-12-22T12:45:00.005+02:00

Până unde mergem cu dragostea? dragostea de părinţi. de mamă. de copil. pentru mamă. de om pentru mama lui.
Mama este una. nu e 8 martie, ştiu. mama, până ce nu îşi uită copilul, este mamă şi este numai una. vârf de lance. trec prin foc pentru ea. şi înapoi şi iar de la capăt de e nevoie,
harta nu este acolo? liniştea se ascunde? oamenii răi te-ngroapă? cade gardul? un câine de om mârâie ameninţător? s-a dezumflat o roată? trebuie lapte pentru clătite? somnul nu mai vine. vrei să dormi?
nu încă. sfârşitul nu este aici.
Îmi spunea cineva, câţiva, că am pretenţii prea mari de la oameni. o pretenţie nu o am: să mă înţeleagă toţi. nici să mă accepte toată lumea.
Dar mama... să înţeleagă, fac să-i fie greu. că e greu, nu că vreau. să accepte, cât timp scheleţii sunt deja dezgropaţi, mai ţine doar de ea. ultimul lucru pe care îl poate îndura un om este să bea ultima cană de lapte pentru clătite.
sau să îşi ducă mama în valea umbrei sorţii, unde a mai fost.
Intruziunea în spaţiul privat nu este bună şi se pedepseşte conform legii în vigoare.
Când cade gardul, pun stinghiile între ţăruşii de pe poziţiile stabilite anterior. cu ani înainte să mă nasc eu. nu este gardul meu. curtea mea e tot pe acolo, dar altundeva. alta. nu că vreau, aşa e!
Voi astupa găurile din acoperiş până la ultima suflare, nu este loc de îndoială în privinţa asta. iar dacă este, îl astupăm. un alt lucru pe care nu îl pot accepta, cu toată dragostea, căci despre asta vorbim.
Sfârşitul nu-i aici.. umbra poate e neagră, amară.. bem ce-i de băut, scuipăm restul, niţică miere, o nucă gata curăţată, mai o linguriţă de cătină fortifiantă, facem ce putem şi mergem mai departe. pe unde putem fiecare, pentru că, iarăşi, vorba poetului, la toţi ne e greu.
dragostea nu are nimic de-a face cu călătoritul împreună, de mână, în viaţă. cel puţin, asta cred într-un decembrie de-nceput de deceniu 202. greu de acceptat? regret cu lacrimi. lacrimi pornite dintr-un suflet care încă poate iubi.
Scheleţi ziceam.. poate nici ei nu-s aşa aşchilopaţi şi drăcoşi cum par. dar, când apar din pământ negru matrix, e de-nţeles să te ia cu teama pe spate şi noduri în gât. îi laşi puţin, te uiţi în orbitele lor (îţi trebuie doar o fărâmă de curaj şi vreo trei de răbdare), vezi că-s goale şi nu spun nimic, nu schimbă nimic şi pe nimeni, nu au nici un sfert din însemnătatea pe care toţi regizorii din lumea asta le-o dau.
regizorul nu este inginer geodez, să ne pună parii gardului unde vrea dânsul.
şi dacă insistă, ...
Mai bine nu insistă.
La mulţi ani, mami! nu este nici 24 martie, ştiu, ştiu..

leac pentru dragoste fără leac

2011-07-08T16:19:00.001+02:00

- tu ştii.
- te rog, nu!
- ce?
- ce faci?
- m-ai prins..
- te rog mult, nu...
- bine.

Doamna Lună

2011-07-03T22:48:00.004+02:00

Uneori, seara, lumea viselor transpiră prin porii realității și formează ochiuri de apă, mici băltoace care se retrag, puțin, când se enervează piciorul, și total, când ți se pune o întrebare sau cade un scaun la etaj. Apoi fluxul reapare și știi că vei înota în marea viselor. De preferat pe spate.

Momentul în care primele băltoace atacă realitatea seamănă și cu jocul umbrelor. Umbra fixă din lumea reală dă rateuri și o ia pe cărări doar de ploaie știute atunci când, adormind, soarele face mișcări dezordonate. Desigur, la o adică, când intră doamna învățătoare, trântind ușa, soarele este cumințel la locul lui, iar umbra nu are nimic de comentat. "Bună ziua: astăzi vom învăța despre starea de veghe."

Stupoare... Noapte bună.

De la Lună.

Confirmarea teoriei cu Nebunii (care urmează)

2011-06-09T09:17:00.003+02:00

Stăteam pe o bordură mai înaltă, în staţie, citeam. Strănut.
"Sănătate!" Un boschetar tânăr, cu multe căciuli în cap.
"Mersi!"
"Ai răcit..."
"Alergie..."
M-am întors la cartea mea.
În jur, zâmbete de simpatie.
M-am conformat.

Agentii politici

2011-05-08T22:57:00.003+02:00

Agentii politici au o singura victima in vizorul lor.
Fericirea.
Fericirea este cel mai cautat personaj al istoriei. Interpolu' tine secrete aceste informatii, dar eu stiu.
Eu sunt agent politic. Agent politic Dudu Vasile, mereu la datorie. Sau macar uneori. Si nu din datorie. Cu bucurie. N-am furie.
Pasnicul agent politic Dudu Vasile. Al dumneavoastra, cu drag.
Patetic. da' sincer.

Overrated

2011-05-03T19:00:00.002+02:00

Muzica buna.
Dragostea. oh, dragostea..
Gramatica.
Ochii albastrii. Sau cei caprui. Ochii nu.
Telefonia mobila.
Spaimele. Vestile bune.
Muschii.
Soarele.
Fotbalul. De la fotbal mai avem o speranta.
Ce-am ajuns.
Fotbalul este supra-estimat.
Prietenii? Bergenbier stie prea bine de ce.
Stiloul. Stiloul are si el sansa lui. Scrie bine.
Igiena da.
Totusi, ma duc sa duc gunoiul. Voi lasa usa deschisa, intra cine vrea, iese cine vrea, ramane cine poate. Cine pot. Nici consecventa nu mai e ce-a fost...
S-ar putea sa nu fi nimerit titlul acestei postari. Fiecare cu evaluarile lui...

Colectiv

2011-04-21T15:10:00.006+02:00

Am vorbit, si-mi place, draga mea, ca nu tii ranchiuna. Abia astept sa stau langa tine, sa-ti ascult tacerea, sa ma bucur de simtirile tale, si tu de ale mele. Nici nu ma gandeam...

Au fost de-ajuns doua zile cu soare pentru ca entuziasmul primaverii sa dea peste.

Familia perfecta calatorea astazi in troleul 69. EA: Scuza-ma, te-am calcat. Aia mica: hhhhhhhhhhhhhaaaaa (casca, imbufnata de somn) Ala mic, putin mai mare: :D. EL o tinea cu grija pe aia mica de mana, in timp ce pe cel mai mare l-a cules din spate, din apropiere, si l-a sarutat pe cap. Au coborat, senini, in ordinea: EA, EL cu aia mica, ala mic. Soarele batea vertical. Cei patru nu se incurcau in umbre.

Arhetipul Pazitorului a supravietuit secolelor si s-a intalnit cu Familia Perfecta azi, sub ochii mei. Cersetorul milenar era si el pe acolo, insa l-a gonit taranul cu pumnul cub din preajma familiei in sanul careia aia mica dormea: "Du-te, ma, de-aci, nu vezi ca doarme asta mica?" Si parca si un "scarba ordinara" printre dinti... Avea ochi patrunzatori care nu mi-au dat voie sa ma holbez prea insistent la el.

Bunicul de pus la rana, care nu va afla niciodata ce inseamna singuratatea sau desconsiderarea generatiilor urmatoare, s-a intors in troleul in care l-am mai intalnit acum vreo doi, trei ani. Era neschimbat, dar nepotii parca intinerisera. Si stiau mai multe prostii.

Eu aveam buzunarele pline cu te si miri ce, fashul in mana, iar in cealalta, sacosa de plastic cu de toatele trebuincioase pentru o salata potrivita cu exactitate in ingrediente. Cand ne-o fi mai rau... Avem de discutat.

Hai Steaua.

Furtuna devastatoare la Gradinita Nr. 2

2011-04-16T14:52:00.002+02:00

Ieri dupa-amiaza, la ora 14, o furtuna puternica a avut loc in camera de dormit a Gradinitei pentru Copii cu Dizabilitati Nr. 2 din Oastea-Saraca, judetul Panduri. Nu s-au inregistrat pagube materiale.

Un copil cu origini incerte si bagaj genetic facut in graba a fost descoperit imediat dupa masa de pranz dupa masa, unde, ascuns de privirile celorlalti, incerca sa-si satisfaca nevoia de zahar in sange. A folosit pentru aceasta tubul de plastic galben cu capac alb din care mama de noapte obisnuieste sa ia cate o bobita de fiecare data dupa ce spune: "Ah, amarnic ma mai chinuie rinichii astia!" Copilul cu nevoi speciale a declarat dupa incident: "Am vrut sa aflu fericirea. Am vrut sa alerg printre nori. Am vrut sa insotesc pescarusii in rasul lor." Acestea au fost ultimele cuvinte inainte ca usa ambulantei sa se inchida. In momentul redactarii acestui articol, copilul se afla in afara oricarui pericol.

Unul dintre vecinii de pat ai Copilului cu Nevoi Speciale, pe numele sau Visatorul, a fost alaturi de victima furtunii de ieri in tot timpul derularii evenimentelor.

Visatorul, caruia cine i-a pus numele i-a dictat destinul, priveste tot timpul in sus, si, datorita acestui fapt, prefera pozitiile orizontale. In cursul diminetii zilei de ieri, imediat dupa ce si-a luat adidasii in picioare si chiar inainte sa mearga sa se spele pe dinti, Visatorul s-a intins langa pat, si-a pus un picior peste celalalt si, mimand fumatul unei pipe, a inceput sa-si vorbeasca cu glas tare: "Ce viata frumoasa am! Ce bine imi merge! Ce bine ma am cu prietenul meu, toata lumea zice! Mi-ar placea uneori sa fie mai putin acru cu cei din jur, ca la unele faze ai zice ca are glicemia cu valori negative, dar tot il iubesc. Mi-e drag pentru ca stie diferenta dintre pescarusi si albatrosi, il iubesc pentru ca prefera pascarusii. Am o viata minunata. Am o viata ca o furtuna de vara."

La sfarsitul furtunii, mama de zi i-a chemat pe toti copiii la masa.

A consemnat Flavius Furtuna.

Trist, da' nu'i nimic

2011-03-16T15:42:00.004+02:00

Am nevoie acută ca încă de la inceput să le trîntesc în faţă defectele mele oamenilor pe care îi întîlnesc, căci se pare că, altfel, lor le va lua mult timp să mi le trînteasca mie, poate nefiind siguri de ele, poate nefiind siguri de ei...

trei sporturi in deplasare.

2011-02-04T16:45:00.002+02:00

Nici sport n-am chef sa fac. de ce as face? de ce sa las endorfinele sa ma pacaleasca, sa-mi spuna ca e ok, ca toate trec, c-o sa vina si vremea ta, Rolando... (o replica dintr-un film nescris inca). O sa vina si alte vremuri, asta e adevarat, dar ori vin cum nu ar trebui sa vina, ori vin mai incolo...
Trei oameni...
De fiecare data cand nu stiu cum sa incep o noua fraza, imi suna in cap cifra trei. trei musafiri. trei ganduri. trei ganduri musafire. trei ganduri statatoare. trei ganduri statute. trei ganduri rele. trei rele. trei bune. trei statui. trei lacuri. trei franturi de viata. trei silabe...
Acasa.

Calator pribeag. c-o floare si-o-ntrebare. seara :)

2010-12-29T14:23:00.004+02:00

Stratul de zapada de zilele astea...
cartile incepute cu o foame salbatica....
foamea dulceaga stavilita mai mult din obisnuinta si obligatie...
chitara invata sa cante de una singura...
sapaturi cu surubul, urmate de somn pe canapea... cu perna si plapuma.
suntem oameni rezonabili. ordonati. punem cojile de seminte din farfurie direct in punga de gunoi. hainele sunt in dulap, chiar daca dulapul este al altcuiva. oameni dragi. poze nepretuite.
cafeaua are alt gust decat miros.
un grup de trei este deja, din punct de vedere sociologic, foarte interesant.
Gheorghiu se intrece cu Seicaru. Citeste numai la final... si muzica devine doar accesoriu. ornament. bonus. Hrusca nu se lasa nici el, alergand dinspre gradini de parfum. Insa chitara il prefera si invata pe Gheorghiu... ce frumosi sunt ochii tai.
Seara.

Seara...

Azi o acadea, maine tot asa

2010-12-05T09:43:00.004+02:00

- Ce cauta copiii aia doi acolo sub masa?
- S-au dus sa aiba si ei putina liniste si intimitate.
Copiii? Copiii nu au nevoie de intimitate. Si de liniste cu atat mai putin. Copiii pot fi intimi in cea mai mare imbulzeala. Sunt impresionati, in intelegerea lor, de muzica de vioara din statia de metrou. Vad o ocazie de joaca in cea mai mare liniste si plictiseala. Nu au nevoie de o fata de masa sa ii ascunda de ceilalti. Ceilalti sunt oricum atat de departe, ca nu-i poti ajunge decat cu o privire oachesa; sincera; din alta lume. Draga.
- Si atunci de ce s-au bagat acolo?
- Uite, unul are o acadea in mana, celalalt o ciocolatica. Copiii astia nu sunt asexuati. El are o acadea in mana, iar ea o ciocolatica. Cu aceeasi mana cu care tine ciocolatica incearca sa traga fata de masa peste picioruse. Niste ghete cu sireturi. Rade luminos.
Nu te miri ca suntem in mijlocul unei piete, iar locul lor de joaca este taraba parintilor unuia dintre ei? Sau poate a vreunui cunoscut. Sau a unui necunoscut; s-au dus acolo ca sa scape de certurile de acasa. Dintre parinti. Sau cele indreptate catre ei. Ca nu fac nimic bine. Ca nu vor sa faca nimic cu viata asta. Ca hainele nu se lasa pe scaun, alandala. Ca lapticul se bea tot, cat inca este cald. Ca masina se parcheaza aici, si nu acolo.
- Si atunci de ce sunt asa veseli?
- Hm. Pertinent... Viata lor, toata, e frumoasa. Acum este frumoasa. Nimic nu conteaza mai mult decat ca... poate imi da si mie putina ciocolata d-aia cu caise. Maine? Maine o luam de la capat, dar acum sunt aici, sub masa asta, si primesc doar pe cine vreau eu. E loc pentru toata lumea, dar sa nu vina incrancenat, sa nu vina cu ideea ca e acadeaua lui, sa nu-mi spuna ca gluma asta nu se face. Aici se face. Si stiu eu un loc unde nu se face, de ce nu te duci acolo? Sub masa asta, chiar daca nu vor ramane toti, va fi mereu cineva. Si azi, si maine.

Ochelarii de soare ce va să vină

2010-07-31T15:13:00.004+03:00

Vei da cu fond de ten peste pistrui; peste tenul rural. Vei avea grijă să nu îţi mai apară în nici o poză maxilarul proeminent.
Îţi vei goli privirea, şi-o vei umple cu ceea ce vezi. Vei avea unghii frumoase, rozalii sau albe, furate şi ele din context.
Vei uita de pepeni şi chiar şi de teneşi, şi vei ieşi în weekend cu prietenii la barbecue.
Viaţa va fi uşoară, lumea va fi bună, mama departe, vacile şi boii la fel, dar succesul te va urmări pas cu pas. Blestemul a trecut; visul urît s-a terminat.
Boul alfa, cel dintîi, va fi o amintire sporadică, exotică, luminoasă dar ciudată, incertă, ermetică dar apropiată şi îndepărtată din ce în ce.
Nu este loc de durere.
Dorul de toate te va sîcîi o vreme, dar cu timpul va trece şi el.
Nu-ţi vei pune întrebări. Nu este nimic neclar. Tot ce se întîmplă este esenţialmente ceea ce ţi-ai dorit, iar surprizele sunt doar întru alungarea plictiselii.
Puţini îşi iau viaţa în mîini aşa cum o faci tu, şi şi mai puţini au mîinile atît de alunecoase.
Ochelarii de soare sunt la ei acasă, dar loţiunea pe care o foloseşti nu are factor de protecţie...
Tenul tău va redeveni rural. Înţelepciunea ta va fi mare.
Sau nu.
Însă nu pot să nu fiu sincer faţă de mine însumi. De aceea scriu acum.
Ca de obicei, mi-a fost dor să scriu. Ficţiunea este preferata mea. Ficţiune pot să fac. Pixul meu curge ficţiune.
Ficţiunea e medicament, nu altceva!

Draga de ea...

2010-03-31T20:28:00.004+02:00

Cu ocazia unei întîlniri mondene pe izlaz în doi vorbeam cu un prieten despre criză. Subiect la modă; de groază; ce-i de făcut?; cît mai durează?; ce efecte pe termen lung va avea? Bunul meu prieten îmi spuse că el, cînd a început să miroasă a criză coaptă bine, s-a bucurat. Nimic rău nu avea să urmeze.

Sunt într-un troleu şi, la un moment dat, vine controlu'. Îl prinde fără legitimaţie de transport pe unu'. Semi-mătăhălos, neras în cap de, să zic, vreo două săptămîni, cu o geacă dintre acelea lucioase, mereu prea scurte. Am pierdut momentul crucial, în care i-a dat controlorului buletinul (lucru care nu se face, mi-a zis mie cineva). Ia controloru', completează hîrtia lui, şuşotesc două vorbe (păreau timizi amîndoi), şi la urmă se despart cu, nu inventez, cuvintele: „Sănătate, vă mulţumesc!” - „Şi eu vă mulţumesc, numai bine!”

Am mai închis gura doar cînd mi s-a uscat de tot. Ştiam precis doar că nimeni nu este în stare să mă facă să înţeleg... Întregul meu sistem de percepţie a lumii bucureştene se năruia cărămidă cu cărămidă. Bolţar cu bolţar. Piatră cu piatră... Atunci mi-am adus aminte de discuţia noastră de la început.

Criza ne-a detensionat. În capitala ţării noastre, mulţi moldoveni, olteni, şi de ce nu ardeleni, dar mai ales moldoveni, au venit de-a lungul anilor cu ideea să facă bani repede şi mulţi. Cu accent pe repede. Şi apoi pe mulţi. Mulţi mulţi. Şi cîţiva au reuşit, cu preţul înrădăcinării unei priviri trufaşe, încruntate, a unei atitudini de „Pietonule, treci strada mai încolo. Pe la colţ, cînd nu vine nimeni. Du-te-acasă, lasă-mă-n durerea mea, că mă grăbesc să mă îmbogăţesc”. Noua configuraţie economică i-a făcut pe toţi să înţeleagă că nu e chiar aşa. Nu se (mai) poate face banu' aşa spectaculos. Lumea s-a mai liniştit. Timpul pare să aibă răbdare cu noi.

Comunismul, zice-se, a avut şi el acest efect. Oamenii se iubeau mai mult.

Bucureştiul de astăzi nu mai este cel de acum doi ani. Astăzi, şoferul de tramvai te lasă să cobori între staţii, dacă în două cuvinte îi spui motivul tău solid de a o face. Nimeni de pe stradă nu îţi cere nici un ban în schimbul indicaţiilor de gen „nu vă supăraţi, unde e”. Laşi un băiat cu figură de agent de vînzări să urce înaintea ta în autobuz şi îţi mulţumeşte zîmbind. Îşi spune în gînd: „Nu voi mai avea comision de 1200 de euro luna asta. Asta e.”

Criza, reală sau nu (...), nu mai este de mult un bau-bau. Am învăţat să coabităm, ba' chiar ne-a învăţat lucruri noi sau de mult uitate. Foarte reale aceste lucruri. În Bucureşti am uitat cum e să primeşti două răspunsuri consecutive lipsite de un zîmbet. (De ciufuţi sau pase proaste nu vom scăpa niciodată pe partea asta de lume)

Asta e în Bucureşti, asta e în România, şi la fel e peste tot. Şi atunci, de ce să nu ne ocupăm tot timpul cu trăitul aici?

N-aştept răspuns, nu vă înghesuiţi :)

Aşa, şi? Totuşi...!

2010-02-02T23:48:00.007+02:00

Io nu mă mai duc la fotbal. Nu sunt îndeajuns de matur pentru asta. Am încercat. Nu merge. Cu regrete, dar ne despărţim. A fost frumos. Ne-am simţit bine împreună, am dat goluri frumoase, sau măcar am dat goluri, şi ne-am bucurat decent de fiecare dată... Dar cam atît cu decenţa pe terenul de fotbal. (dacă-mi permiteţi această exagerare, şi vă rog să o faceţi, are scop constructiv)

Am jucat fotbal cam în toate zonele ţării plus diaspora. Cel mai rău a fost în Bucureşti şi în diaspora. Pentru că amîndouă înseamnă adunaţi de peste tot. Dar chiar cel mai rău şi cel mai rău a fost doar în diaspora. Acolo sunt adunaţi de peste tot oameni care vor să cîştige (bani). În Banat a fost mai lejer: acolo eram considerat jucător bun doar pentru că alergam după minge şi nu mă dădeam în lături de la cîte un umăr la umăr... sau mă rog, din vreo altă cauză care nu îmi este nici acum clară.

Două motive mari şi late am, şi, deoarece sunt ovale ca formă, lasă loc între ele şi pentru altele mai mici. De fapt nu, aleg să nu le zic. Este mai bine aşa. Nu vreau să mă rup cu totul de coteria bărbăţească... Pentru că ştiu, măi alţi băieţi care mergeţi la fotbal, că fetele voastre v-ar spune apoi: "Uite, dragă, ce zicea băiatu' ăla pe blogu' lu' Dudu, dragu' de el, că se întîmplă la fotbal. Să ştii că eu nu mai suport serile singure pentru asta. Poate tu nu îţi dai încă seama, că nu reuşeşti, asta e, te iubesc şi aşa, dar nu merită să mergi acolo." Nu vreau să mă fac vinovat de aşa truisme.

Hotărîrea mea este serioasă. Pentru o perioadă, îmi suspend (o noţiune la ea acasă pe acest blog) activitatea fotbalistică.

PS: Exagerarea pe care v-am băgat-o pe gît este singura idee cu oareşce valoare informativă (pe lîngă banalul anunţ că nu mai merg io la fotbal, ete na), şi va trebui să o luaţi de bună. Pînă la urmă, nu sunt decît ÎNCĂ unul care, deşi ştie/îi place să dea cu piciorul în minge, preferă să facă sport altfel.

PPS: Un cititor atent va vedea ceea ce mulţi băieţi, eventual căpitani de echipă cu trecut în lumea semiprofesionist-fotbalistică, nu vor reuşi fără ajutor să înţeleagă din acest post. Şi anume că am început să am înclinaţii feministe. Deci anti-creştine, ar spune unii...

PPPS: Mi-aduc totuşi aminte de un jucător amator de fotbal pe terenul liceului în weekend, care făcea (56) giumbuşlucuri şi lovea mingea cu umăru' sau cu genunchiu', doar aşa, din exces de eleganţă. Eleganţă şi decenţă. Dovada faptului că se poate, chiar şi pe terenul de fotbal!

Lumea lui Nouă

2009-12-14T20:01:00.001+02:00

În primul rînd, trebuie să stabilim cîteva lucruri. Toţi multiplii lui 3 au suma cifrelor 3, 6 sau 9. Suma cifrelor multiplilor lui 9 este întotdeauna 9. Numărul meu preferat a fost dintotdeauna 3. Dar 9 este mult mai interesant.

Am trăit mereu cu tendinţa de a păstra ceva, ceva mai bun, pentru mai incolo. Pipota din ciorbă pentru cînd n-o mai fi zeamă. Ideea aceea genială pentru cînd va produce efect maxim. Micul secret inofensiv pentru o contextualizare perfectă.

Aşa şi cu obsesia mea pentru cifra 3, şi, mai nou, cea pentru cifra 9.

Azi nu se leagă de nimic, nu se pupă cu nimic din jurul meu, suntem în 14.12.2009 şi nici măcar asta nu e multiplu de 3. Totuşi...

Nouă este foarte meseriaş. Cea mai mare dintre cifre. Dar nu d-asta... De fapt, el nu ştie să facă prea multe. Dacă-l aduni la orice număr, suma cifrelor acelui număr va rămîne aceeaşi. 17 cu 9, 26. 1 cu 7, 8, 2 cu 6, tot 8. 26 este mai mare decît 17, în lumea noastră, dar în lumea lui 9, în lumea în care contează fondul, diversitatea, relaţiile dintre membri, nimic nu este schimbat. Paradoxal, 9, în lumea lui, pare să nu aibă nici o influenţă.

Acolo, nu contează că vorbim despre 154.267 sau despre 25. Pentru Nouă, şi unul şi altul înseamnă 7. Este mai simplu aşa. Nu avem infinit. Totul se plimbă între 1 şi 9. Nici măcar 0 nu există! Şi este uşor de înţeles de ce 9 nu l-a vrut pe 0 în lumea lui... Amîndoi fac acelaşi lucru. Nimic. Nouă tot se mai ocupă cu ceva trafic de influenţă (2478, 2487), dar 0? În lumea lui 9, 0 nu are absolut nici un sens. Şi recitiţi acest enunţ. ... Este în totalitate de bun simţ. Lumea lui 9 este ceea ce niciodată Antonescu nu va reuşi să facă din România.

Există o felie din această lume în care Nouă se simte ca acasă. Acolo vei găsi pe 342, pe 55.359, pe 3.753.477 şi pe mulţi alţii. Şi, în fruntea tuturor, pe Nouă, plimbîndu-se agale de la unul la altul, socializînd, flirtînd, descoperind cîte ceva nou în fiecare... Din cîte mi-a spus, de cînd cu ultimul post, vrea ca de fiecare dată acel "ceva nou" să fie "ceva bun". V-am spus eu că e băiat de treabă :-)

Uneori, o treabă este mai bine boemă decît bună. Pentru că aşa vrea celălalt.

2009-11-05T00:06:00.007+02:00

V-am păcălit. Nu vreau să fiţi mai fericiţi. Adică nu vreau doar asta. Vreau şi să fiţi mai deştepţi citindu-mă. Spun unii că, cu cît eşti mai înţelept şi ştii mai multe, cu atît eşti mai nefericit. Eu nu cred chiar aşa. Exemplu io. Sunt deştept foc, dar asta nu mă face nefericit. Ba chiar, pe undeva, din contră: faptul că strălucesc de înţelepciune mă ajută să trec prin momentele „delicate” (cum zic unii) mai calm, mai uşor (ultima dată am pierdut vreo 3 kilograme), mai repede.

Noi să fim sănătoşi, că problemele trece şi vine, cum, iarăşi, spunea cineva... Şi badea Gheorghe, din Insula Mare a Brăilei, cu viaţa lui simplă şi orizontul lui limitat: sunt sigur că are probleme. Şi altele decît că s-a terminat ţuica, n-a mai plouat de mult şi e prăfuit drumu’, nu trage peştele, i-a furat vecinu’ betonu’ din curte. Nu: omul cu siguranţă are probleme serioase. Nu le ştiu.

Întîmplările, dacă stau să mă gîndesc mai bine, sunt ca oamenii: nu există oameni răi. Rău, cînd e de rău, e modul în care noi ne raportăm la acel ceva. Adică ce dacă s-a terminat ţuica: a) damigenele de vin sunt încă doldora; b) oricum spunea doctoru’ că alcoolu’ face rău; c) Ionică mai are încă destulă şi e băiat bun. Ionică e vecinu' cu betonu'.

Da, şi asta e o treabă deşteaptă: să vezi în fiecare partea lui bună, şi să o laşi mai moale cu pretenţiile. Pretenţii înseamnă prejudecăţi, iar astea se ştie sunt rele, c-aşa învaţă copiii în ziua de azi în cei 7 ani d-acasă. Unu’ poa’ să facă o mie de mitocănii, să fie nepăsător, superficial sau arogant: dacă reuşeşti să vezi ceva bun în el, eşti mai cîştigat decît dacă ai încerca, prieteneşte şi bine intenţionat, să-l îndrepţi. Dacă nu reuşeşti, mai încearcă: tocmai ţi-am spus că merită.

Iar aşteptările pe care le ai de la cineva pot face, din ce am aflat eu în cei, cu modestie spun, 32 de ani de viaţă, doar două lucruri: 1. Nu-ţi vor da voie să-i vezi adevăratul potenţial. Sau, spus şi altfel decît în limbaj de revistă auto: nu vei reuşi să mai accepţi şi altă modalitate de împlinire a relaţiei tale cu persoana respectivă decît cea la care te aştepţi tu. Sau, spus şi altfel decît complicat: nu mai vezi florile de frunze. Sau, spus şi altfel decît de neînţeles: ai belit-o; nu vei fi niciodată fericit. Şi 2. Vei crede, în momentele în care celălalt se comportă conform aşteptărilor tale, că acea persoană este împlinirea visului tău, ori exact prietenul de care ai nevoie într-un anumit moment, sau omul care ai sperat atîta amar de vreme să ajungă, să devină, să se schimbe în. Fapte ce te-ar conduce la dezamăgire, căci omul nu se schimbă, cu adevărat, decît foarte rar, şi atunci cu intervenţie divină.

Sunt tentat să continui subiectul persoanei care împlineşte visu’, cel al schimbării sau cel al fericirii (despre care un artist autohton spunea că este ceva care nu se atinge niciodată, dar în căutarea căruia merită să alergi toată viaţa. Desigur, e discutabil), dar ar deveni discuţia prea stufoasă, şi este prea mult. Pentru mine, nu pentru voi. Voi sunteţi cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat vreodată: un auditoriu liniştit, răbdător, lipsit de pretenţii, asta este tot ceea ce-şi poate dori un spunător (un om care spune ceva). Vedeţi? Eu sunt întîiul care învăţ din ceea ce spun aici: am trecut peste faptul că sunteţi un public nepăsător, neatent şi, nu în cele din urmă, absent! Vă plac aşa cum sunteţi. Las’că şi voi m-aţi iertat pentru că nu vă scriu mai des. Pînă data viitoare, promit să aflu cîte ceva despre Dudu şi să vă transmit ceva din partea lui. Cred că-i lipsiţi, dar sunt sigur că îi este mai bine, acum, acolo unde este.

vorbe de pe şantier

2009-10-13T21:53:00.002+02:00

- Hai, uşurel şi apăsat, ca la Rîmnicu-Sărat!

Ştie cineva dacă cumva Terente era de prin partea locului cu pricina?...

l.e.: Spun eu, că oricum nu mă citeşte aproape nimeni. Încă. Cică răspunsul ar fi cam pe undeva p-acolo, adică mai dinspre Brăila aşa. (wiki)

Cine sînt

2009-09-28T23:33:00.005+02:00

Mă voi prezenta. Vreau sa mă prezint vouă. O voi face aşa cum o poate face un autor anonim care scrie pe un blog al altuia. Dar va fi de-ajuns. Nu aveţi de ce să ştiţi mai multe, şi nu aveţi de ce să vreţi asta.
După cum sugerează chiar şi numele meu, sînt ruda săracă a unui mafiot rus. Scriu cu "î" şi cu "sînt", iar de mă veţi întreba de ce, vă voi spune. Folosesc diacritice, pentru că cuvîntul "cuvant" nu există în limba romînă.
Îmi plac acoperişurile blocurilor. Odată am vomitat din cauza unei fete.
Alerg în fiecare dimineaţă după tramvai, iar seara fac jogging de plăcere.
Sînt pasionat de cercuri şi pot să-mi întorc limba aproape o sută optzeci de grade în sens invers faţă de cum se învîrt acele de ceas.
Timpul trece, iar eu nu ştiu niciodată unde l-am pus sau ce-am făcut cu el. Trăiesc în căutarea resurselor de lipsa cărora mă plîng, dar cînd eram mai mic cineva mi-a spus că am şanse să-mi dau seama cum să mă descurc oricum.
Nu-mi place să spun lucrurilor pe nume, dar numele lor ies fără să vreau din gura mea. Vreau să vă scriu, vreau să fiţi mai bucuroşi pentru că m-aţi citit. Aţi face un anonim fericit. Iar anonimul este trist în sine. Un trist anonim fericit... Anonimov, sincerely yours.

Reverenta (2)

2009-09-07T17:59:00.008+02:00

Tocmai m-a sunat Dudu. Cică dacă vreau să scriu pe blogu' lui, pînă termină el nu ştiu ce treabă... Sigur că vreau, i-am spus! Aşa că iată-mă.

Dudule, am preluat legătura. Şedere plăcută, pe plaiurile calde şi însorite pentru care ne-ai părăsit şi care, sperăm, nu-i aşa?, să-ţi aducă liniştea de care ai atîta nevoie. Să ne trăieşti, mărite căpitan.

P.S.: Pentru că Dudu a lăsat acest blog suspendat, aşa va şi rămîne o vreme.

Sfarsit de mandat la Traiesc pe picior mare.

2009-09-07T16:20:00.003+02:00

As putea sa incep sa ma lamentez.

As putea sa iau o argumentatie de coada si sa o duc pana in panzele albe.

As mai putea sa suspend, din nou, acest blog. Nu din motive de lipsa de content. As putea zice ca din prea mult d'asta...

As putea, de asemenea, sa renunt sa mai scriu aici. Sa las pe altcineva. Stiu pe cineva care de mult vrea sa spuna, lucruri.. ganduri.. prostioare. Sub protectia anonimatului. Cred ca o sa ii ofer ocazia.

Eu renunt la acest blog. Dintr'o inofensiva gropita de gunoi, unde sa'mi vars ofticile si alte cele, nu toate de lepadat/aruncat, a ajuns o fabrica de monstri. Iar cel dintai e Dudu. Dudu Vasile.

Si'atunci?... Eu, aici, in blogosfera (hahahaaaaa), asta sunt: ... unu' care crede ca le zice, si ca le zice bine. macar uneori. ca are haz. Sau.. mai mult: ca spune lucruri absolute. ca e asa cum stiu eu, si altfel nu se poate.

Acuma, sincer, ca chiar asa e, sau ca doar asa cred unii dintre cititorii fideli, nu are mare importanta. Important, acum, e ca ....

apffffff... cum spanac s'a intamplat ca fix cu ocazia primei ploi mai serioase din sfarsitu' asta de vara sa ma apuce o criza de autocunoastere? e trist! si ca ploua, si ca vreau sa ma autocunosc, da' nu asa oricum, ci frenetic, crizat, rupt de imprejurari, pe zero, bosumflat..

Important acum e ca ....

= to be continued =

al o suta unulea post

2009-09-06T14:22:00.003+02:00

ei, si ce?, veti spune. si pe buna dreptate. nu e mare lucru de zis acum. mai precis, din tot ce e, am ales numai sa mentionez ca voi lua in studiu serios relatia dintre o umbrela si manuitorul ei. uite de ce: daca vrea, el, posesorul, sa fereasca de stropi de ploaie pe cineva de langa, mai scund, mult mai scund, un copil, nu poate. pur si simplu. umbrela are sens doar daca o ridici deasupra capului. daca o duci acolo unde te termini tu. posesorul ei.

spuneti, stiati asta? stiati?

Cocaina americana si anticriza romaneasca

2009-08-17T10:51:00.008+03:00

O ştire pe care am găsit-o pe Realitatea şi pe care nu am mai căutat-o la sursă povesteşte rezultatele unui studiu interesant. S-au luat nişte cercetători şi au numărat pe câte bancnote se găsesc urme de cocaină. În (sic!) SUA şi Canada, 85-90% dintre bani au urme de cocaină. La polul opus se află China şi Japonia, ale căror bancnote au urme de cocaină doar în proporţie de până-n 20%. E important de spus, în acest context, că pe iniţiatorul studiului îl cheamă Yuegang Zuo... Dar se mai poate şi ca asiaticii să îşi cumpere droguri cu card.

Al doilea element mediatic care mi-a atras interesul azi (până-n 11), a fost articolul foarte bine documentat al celor de la Business Standard care analizează viziunea anticriză a Guvernului României.

Să aveţi o zi bună:)

===== Disclaimer =====

1. Nu am nici o legătură (contractuală sau nu) cu grupul Realitatea-Caţavencu. :))

2. Titlul, mai ales în a doua parte a sa, nu se găseşte într-o strânsă legătură cu restul textului. E un joc, şi e jocul meu.

Tin cu Steaua punct

2009-08-05T22:31:00.010+03:00

Bravo Poliii!!

Politehnica Timişoara s-a calificat în play-off-ul Champions League. Adică ce a făcut? asta înseamnă că e în grupe? mă depăşeşte exprimarea... Însă! Exprimare foarte bună a avut unul dintre comentatori (pe Dragoş nuştucum îl bănuiesc că ar fi făptaşul). Ucrainenii tocmai făcuseră o schimbare, iar unul dintre timişoreni, unu' chel cam turbat, l-a luat în primire pe noul intrat cu o verificare a gleznelor, ceea ce ar fi vrut să însemne "Bună seara. Mă cheamă Bourceanu".

Genial.

Gata. Poate vom reveni cu detalii.

Multumesc, am preluat legătura. Aşadar, dragi telespectatori neascultători, Poli Timişoara s-a calificat în pleioful Ligii Campionilor. Carevasăzică că mai are de jucat un tur-retur cu o echipă necunoscută încă până să intre în grupe. Mboooon. Gabi, ai legătura.

Gabi: Cu plăcere. Mergem acum să îl întrebăm pe Dudu ce părere are el. Dudule, nu te da deştept.

Mulţumesc, Gabi, fac ce pot.

Nu-ţi prea iese.

Mai încercăm. Dacă e să fie, o să fie. Şi până la urmă, mergem înainte, că înainte era mai bine:)) (citat Beni L) Dar înainte de ce?.. Soooooo... Sunt o grămadă de lucruri interesante care s-au întâmplat cu ocazia acestui meci, care, cică, e istoric. O să iau numa' spuma, şi nu neapărat în vreo ordine anume.

În primul rând (iată că se încheagă totuşi o oarecare ordine), am avut o ciudată revelaţie: unele lucruri nu le ţii minte decât dacă le înveţi. Adică, sunt multe lucruri, dacă nu cele mai multe (va spune unul cu mintea leneşă) pe care le ţii minte fără să faci nimic special. Nu reuşesc să găsesc exemple, dar mă veţi crede pe cuvânt. Mi-am dat seama de asta pentru că antrenorului lu' Poli îi tot spuneam.. Prodan. Pe el însă îl cheamă Sabău. Pe vremea generaţiei de aur eram puştan, şi nu-mi sunt tocmai apropiaţi... Acum, că am învăţat că e numele cu S, mi-a fost greu să îmi amintesc care e numele pe care i-l atribuiam în mod eronat. Mă rog, irelevant...

Dan Alexa - căpitanu' lu' Poli. Un criminal cu faţă de băieţel prea înalt pentru vârsta lui. Nu ştiu ce m-a impresionat la el... A, cred că a fost faptul că Sabău l-a schimbat fără ca acesta să fie accidentat, obosit sau ineficient. Era însă în pericol să ia roşu, aşa că învingătorul serii l-a scos. Inspirat, zic eu.

Omul întâlnirii (tur-retur) a fost clar Gigel Bucur. Tata lor. Sper să-l vedem săptămâna următoare în amicalul naţionalei cu Ungaria.

Apropo de naţionala noastră. Răzvan Lucescu a avut o seară extrem de interesantă, pe care a anunţat-o ca delicată încă de zilele trecute. Ca selecţioner al României, ţine cu toate echipele româneşti. Iar în întâlnirea de azi, echipa românească a întâlnit echipa antrenată de tatăl său. Cred că lu' ta-su i-a spus că speră să meargă mai departe Şahtioru', ca să îl mai ierte pentru când l-a eliminat mai demult când era la Rapid.

Acest Mircea Lucescu cică ar fi spus că nu vrea să (voi care aţi văzut meciul ştiţi toate lucrurile pe care le spun eu aici, dar .. să zicem că publicul meu ţintă este reprezentat de fete:)) ) antreneze în liga 1 din România, pentru că ar însemna să lupte împotriva copiilor lui. Asta înseamnă că Il Luce a recunoscut că a avut mai multe aventuri cu viitoare mame de fotbalişti, antrenori?

Ha, ce glume avem în program...

Programul nostru se apropie de sfârşit, adică face ceea ce făcea, încet-încet, încă de când a început. Vă mulţumim pentru atenţie, HAI STEAUAAA. Auzi ce slogan slab la ProTV, "pe ei pe motherwellu' lor"... Băieţi, asta, pentru mofturoşi, se numeşte cacofonie. Pentru toţi ceilalţi, sună ca capacu'.

Seara bună, mă cheamă Bourceanu să-mi rupă capu'. :))

Inot

2009-07-24T02:12:00.007+03:00

Secretul înotului cu capul sub apă este expiraţia, nu inspiraţia, zise Babanu. Şi are dreptate. Trebuie să-ţi propui să duci aer sub apă cu nasu'. Atât, e foarte simplu. Nu ai de ce să-ţi ţii respiraţia, pentru că poţi oricând să scoţi capul la subraţ şi să tragi cât vrei. Mai precis, cât ai loc: d-aia e important să duci aeru' sub apă şi nimic mai mult.

Bun, încerc să pun toatele în aplicare, şi unele-mi ies. Da' la un timp o dau iar pe înot pe spate, că, chiar dacă nu poţi admira peisajul, ai câştigul că măcar nu îţi vine apa direct în faţă.

Înotul pe spate mă face să mă simt călugăriţă catolică. Sau musulmancă, ce-şi lasă toată faţa la vedere.

Înot pe spate... Soarele e spre apus binişor, aşa că pot privi cerul liniştit, cu o expresie relaxată de om blând. Observ pe cer, sus de tot, un avion. De aici, de unde sunt, îmi dau seama de două lucruri legate de acest avion: 1. nu este un avion al MyAir, şi 2. se îndreaptă în celălalt sens faţă de mine. Îl iau drept reper fix, să simt şi eu că înot repede. Un vălureţ îmi face figura (udă) şi-mi introduce cantităţi însemnate de apă în nas. Trec peste moment, dar când mă uit iar pe cer, avionul a dispărut. Poate era totuşi chiar un avion MyAir...

Acasă, sau mă rog, la un televizor, Steaua bate pe Ujpest, iar ungurii îi bat pe stelişti cu torţe şi alte proiectile. Pe final, tocmai când ni se terminaseră seminţele, Goian îl driblează frumos pe unu' d-al lor şi îl trimite să ne umple farfuria.

Iar mesajul, care poate nici nu a vrut să facă ceva minunat, a ridicat mult nivelul (sau valoarea, pe limba altora) serii. Aş putea spune chiar că a salvat-o. Chiar, oare avionul ăla s-a prăbuşit, ca alte surate aeronave, pe undeva de a dispărut aşa?... Nu ştiu. Nu cred. Poate nu a fost nici un avion. Sau poate a fost, şi a dispărut că atât a avut treabă p-acolo. Sau a înotat acum niţel cu mine, după care îl voi mai întâlni cine ştie când, cu siguranţă într-un moment în care ne va face multă plăcere să stăm la un pahar de vorbă. Sau poate mâine, când voi merge iar să înot, va fi acolo. Şi poate că nici nu va mai pleca.

Vom vedea :)

Salata

2009-07-20T00:13:00.031+03:00

***disclaimer*** Celor ajunşi aici de la mine de pe mess, şi care au fost oripilaţi de ideea de a găti animăluţe când au citit la statusul meu "Salată cu căţel", le spun să aştepte până la finalul textului. Şi mă mir de aşa gânduri din partea voastră, mai ales că mă ştiţi vegetarian. ***disclaimer***

Ar trebui să fac o grămadă de alte lucruri. De fapt nu aşa multe, da', de exemplu, nişte ordine prin camera în care m-am dezbrăcat şi îmbrăcat de vreo 5 ori de fiecare dată în alte haine de la ultima ordine iar lucrurile au rămas unde au căzut ar fi musai. Ordine, ar fi musai să fac ordine. Măcar ca să mă liniştesc şi să pot scrie despre meseriaşu' de căţel pe care l-am cunoscut azi.

Zice-se că am trecut pe lângă el de o grămadă de ori în ultimul an, dar nu l-am observat până astăzi. Unele lucruri, fie ele mici, sau mari, importante sau nu, pur şi simplu se întâmplă doar dacă altele nu se întâmplă sau se întâmplă. E clar. N-am zis-o clar, că nu mă ţin eu de asta, cu toate că poate ar trebui măcar uneori, da' treaba e cât se poate de clară; poate chiar evidentă: nu orice este posibil în orice condiţii.

Să revenim la căţel, căci e tare nerăbdător să ajungă celebru.

Să-l lăsăm să mai roadă, că mi-am adus aminte ceva.
...........Am uitat.

Deci... căţelu' ăsta este un căţel inteligent. Oricum, îndeajuns de inteligent încât să mă aştepte. Nu m-a întrebat unde mă duc. I-am zis să mă aştepte că mă întorc, şi asta a făcut. Ba chiar într-un loc mai bun decât unde îl lăsasem, astfel încât să avem mai mult drum de făcut împreună. Văzându-mă şi mai zâmbăreţ decât eram când m-am dus, a început şi el să se deschidă niţel faţă de mine. Eu... eu am fost îndeajuns de atent încât să nu scap niciun "măăă Totolică măăăă" în timp ce-l smotoceam. Nu i-ar fi picat bine, sunt sigur. Da' potaie şi potăiţă l-am făcut de câteva ori. Că asta e. Şi puţeaaaa, mămicăăă ce puţea.

Apropo.

(atenţie. foto necenzurat)

Ar trebui nu numai ordine să fac, ci şi prin bucătărie să trec un pic. (Mami, să nu mă înţelegi greşit. Vasele nu mai stau cu săptămânile în chiuveta mea. Ba chiar mai acum ceva timp în urmă m-au întrebat care e treaba de nu mai înnoptează de două ori consecutiv în chiuvetă. Le-am spus că aşa e normal, şi să se înveţe aşa.) Ce mă mai laud!...

Unele lucruri nu se pot întâmpla în orice condiţii... Descoperi nişte treburi doar când altele nu mai sunt, sau sunt, dar altfel. De ce oare încerc să spun vorbe înţelepte? Nu-mi stă in fire... Să încerc:P. Ce zace acolo şi nu ştie pe un'să iasă?

Nu-mi dau seama. Voi mai săpa. Însă până atunci, încep chiar acum un serial la care mă gândesc de ceva timp: Reţete a la Dudu.

Episodul 1: Salată de broccoli cu brânză, usturoi, bake-rolls (sare) şi ulei de măsline.
Reţetă: Se iau toate din nume şi se amestecă. Gata. Se serveşte pe farfurie, şi se mănâncă cu furculiţa şi fără pâine.
PS: Brânza ar trebui să fie feta sau daneză. Dacă nu e feta sau daneză, atunci inventăm un dressing cu smântână. Eu pun smântână şi sare, bătută bine cu mixeru'. Dacă ăsta se poate numi dressing, mulţumesc. Usturoiu' poate lipsi, da' aşa nu mai garantez că e eşcelentă salata! A, şi nu lăsaţi prea mult până o mâncaţi, că se înmoaie o ţâră beicrolsu'. Da' tot bună e, am încheiat citatul. :D

(beicrolsu' merită mărunţit mai bine. iar salata în sine merită o poză nemişcată.)
19 iulie a fost o zi... în toate felurile. exact ca salata asta. nu mă arunc să zic că a fost minunată, da' în mare parte se apropie. am învăţat multe azi, mulţumesc Mihăiţă. Mă gândesc să-ţi dedic un serial :D. pă cuvânt. Şi am mâncat bine. Foarte bine. Cu desert, şi-ncă! Să ne fie de bine, ca gândurile :)

Apropo, felicitări mirilor de azi! Se ştiu ei. Atâta că nu mă citesc :)) Să fiţi sănătoşi!

l.e.: Am zis să ne fie de bine! Asta cam exclude să ne fie rău de la burtică... Sper să se remedieze situaţia cât mai curând. Noapte bună.
l.l.e.: ... E şi asta o variantă! :))

Arad

2009-07-17T18:53:00.003+03:00

Am fost la piaţă, să-mi iau să mănânc, că e vară şi trebuie să mănânc mult. Aşadar, pepene, roşii, brânză, cartofi şi încă vreo câteceva, toate în mâinile mele două. Nici slabe, dar nici 44 în circumferinţă. De la piaţă încoa' am mai intrat în nişte magazinaşe, ca să caut ceai da' nu d-ăla la pliculeţe, de care n-am găsit nici măcar la farmacie. Încărcat deci cu plăsuţele alea, care mai si tăiau, păcătoasele, cum intram în magazin căutam un loc să le las jos. Motivul pentru care scriu acum este că de fiecare dată când am ieşit din magazin s-a găsit cineva care să-mi deschidă uşa si să o ţină aşa până ies. Şi au fost aşa: un nene la vo 60 de ani, o fată tânără şi cam plinuţă, care intrând înaintea mea era să-mi trântească uşa-n nas, şi un nene cu un băieţel. Poate cu excepţia fetei, sunt sigur că binefăcătorii au fost absolut dezinteresaţi şi simpatici (se înţelege, fata s-ar fi putut simţi vinovată. eniuei). Şi v-am spus, se poate spune despre mine că pot duce 2 sacoşe în 2 mâini, şi nici nu aduc deloc a băbuţă. Ba mai mult, zic unii, nu (mai) am o faţă tocmai "blândă", că cică am scăpat cam mult maşina de tuns în cap. Toate astea nu i-au oprit însă pe aceşti arădeni de seamă, oameni de vază ai oraşului de pe Mureş, să mă facă să le mulţumesc zâmbind cu gura până la urechi şi să-mi facă ziua. Ziua bună!

Mircea Lucescu si cei doi Mitici.

2009-07-16T12:47:00.007+03:00

Ba nene, Dumitru Graur e tembel! Da' tembel rau. Pe bune!
Mircea Lucescu a facut un (pre)infarct si a fost operat. Realitatea TV a relatat treaba dupa vreo juma de ora dupa prosport.ro, primii din tara care au aflat vestea. Trista. Dar nu atat de trista pe cat o credea marele comentator Graur! Contactat telefonic de Realitatea (p'asta il vad eu mai bine online), a vorbit intruna la timpul trecut. !!! A incercat stirista sa'i spuna ca vestile sunt bune, a facut o operatie pe inima, dar in urma operatiei e ok, e la ATI, normal, da' starea lui e stabila. Graur nimic, ca a fost un om bun, ca a tras multi oameni dupa el.. Sindromul MJ's funeral loveste din nou...
Dup'aia intra in direct alt Dumitru, Dragomir. Mitica de la Liga: O operatie la inima, da, nu e de colea, da' cu tehnologia de azi din medicina e mai usor(a, apropo, l'au operat in Ucraina...), asa ca intr'o saptamana e pe picioare. Ce sa zic, asa sa fie.
Drum bun lui Razvan catre Donetsk!

l.e.: este incredibil ce se intampla pe wikipedia! nu pot sa inteleg... parca ar fi site de stiri!! Cand am intrat eu (ca uitasem cum il cheama pe fi'su:P selectionerul nationalei noastre, pana la urma. nu scrie pe wiki nimic de el), deja scria acolo la Personal ca "On 16 July 2009 he suffered a heart attack and was operated in an emergency hospital in Donetsk", iar ca sursa era o stire de pe gsp.ro, de la ora 12:37. eu am intrat pe wiki pe la 12:50. respect!

din preaplinul carneţelului

2009-06-30T00:26:00.005+03:00

Aşadar, marele maestru indian Swuami Shivananda (cf., să mă scuzaţi, google) zicea că e gându', dup-aia acţiune, obicei, după care se formează caracteru', care caracter dă mai departe destinu'. Iar eu ziceam ceva care mi-a adus aminte de asta...

A, da. Că nu e aşa uşor cu obiceiurile astea pe care vrei să le schimbi. Că ele, odată formate, ... nu, nu asta era ideea. Şi eu care ziceam că să profit de momentele de linişte şi să termin vorbălaia de-am început-o... Deci cu obiceiurile nu e aşa uşor. Adică bine bine, îţi dai seama că nu sunt bune, îţi dai seama şi cum s-au format, şi urmări şi tot. Şi vrei să le schimbi. Bun. Foarte frumos din partea ta, Bunul să te-ajute!

Treaba pe care am observat-o, şi pe care încă nu mi-e clar nici cum, nici de ce o dezbat io aci, da' poate până la urmă-mi dau seama/aduc aminte, e că, fără nici o legătură cu proastele obiceiuri, alta decât că se întâmplă deodată sau p-acolo, există nişte trăiri sau acţiuni, neutre, ca să zic aşa, adică, nici să le schimbi, da' nici de pus la rană; trăiri sau acţiuni care, conectate fiind de acţiunile/trăirile (cum ar veni, trăcţiunile) alea obişnuite pe care vrei să le schimbi, te duc cu gându' la ele şi le readuc în actualitate, dacă pot să mă exprim aşa, şi pot, că d-aia e blogul meu. Şi-atunci nu e de-ajuns, să zicem, să întrerupi lanţu' şi să omori gându' din faşă. Că nu e de-ajuns să zicem că faci. Tre' să sfârteci în bucăţi mici cu toată puterea şi voinţa! Şi, pe lângă asta, să mai tai şi din trăcţiunile de care se leagă păcătosu' de obicei.

Sincer, nu prea ştiu cum se face asta. Da' am un prieten (...) care, ca să-i iasă, a scos din program mai multe trebi: păpică (un fel de post aşa...), rugă cât se poate, neîncetat, de exemplu, etc. Oricum, ceva asemănător cu o rupere de cam toate. Măcar aşa, o leacă, cât să dai reset.
Azi aşa, mâine... Aşa, că tot veni vorba, mâine mă apuc. Ori să citesc, ori să scriu. Nu amândouă.

Totuşi, reţeta nu e brevetată. Da' e o încercare sinceră.

Revenim imediat. sunt plecat 5 minute, reveniţi peste o oră.

din carneţelul plin

2009-06-29T13:37:00.002+03:00

Nu este uşor să-ţi schimbi obiceiurile: trăirile se întreţes cu acţiunile, şi o acţiune este legată direct şi accidental prin proximitatea (sau suprapunerea) temporală de o altă acţiune sau trăire, cu care în mod normal, pe hârtie, pe tabla de logaritmi, în tabelul periodic al elementelor, nu are nimic în comun.

Nu aţi înţeles nimic, nu e nici o problemă, nici eu nu am înţeles mare lucru când am recitit. Dar reţinusem că am ceva notat în carneţel despre care am spus că dezvolt pe blog...

Deeeeeci... este ordinea aceea: gând, acţiune, obicei, caracter, destin. (Swuami Shivananda)
...
ok, este de-ajuns cât am scris. reţineţi asta şi mai vorbim.

Ciobanul

2009-05-28T02:01:00.007+03:00

OK, au trecut 2 luni în care pe acest blog mai des decât mine a intrat tanti Nuţi (sărut mâna!), care, umblă vorba, îmi este cititoare fidelă. De neînţeles, dar mulţumesc şi mii de scuze. În acest răstimp, eu am ajuns pe propriul blog de două ori (o dată am observat că am un link la signature pe yahoo şi am zis să văd ce e şi o dată m'am împiedicat).

cut the small talk, dudule. pe cine interesează de câte ori ai intrat tu pe blogul tău? dacă ar vrea cineva, s'ar uita pe trafic.ro. aaa, stai că l'am scos de acolo înainte de ultima postare... iar la google analytics am pierdut parola. dar nici de asta nu cred că e cineva interesat.

Ştiu însă că sunt unii care se întreabă ce mai fac, şi poate nu au credit să mă sune. Pentru ei, în câteva cuvinte îmi voi povesti ziua de azi.

OLEEEEE! BARCA EEE!! BARCA EEEEE!! O luăm în ordine invers cronologică. Pe seară, Barcelona bate pe Manchester într'un meci în care piticii au făcut spectacolu' pe teren: Xavi - 1.70, Iniesta (sau Iliesta, nu mai ştiu exact..) - 1.70, şi Messi - 1.69. Minunat meci! La 2-0 deja ar fi picat bine un gol al lui Manchester, dar cred că dacă se întâmpla, Ronaldo o lua până la urmă în freză de la Xavi sau/şi Puyol. Xavi ăsta, însă, pe lângă că l'a ameninţat pe C. Ronaldo ca în cartier pentru că l'a faultat pe uriaşul Puyol (1.79), a dat peste 70 de pase, din care a greşit doar vo 6, şi a băgat ca trenu' peste 11 km. Omu' meciului, se'nţelege.
Comentatorul meciului m'a conştientizat de'o treabă. Trece vremea nenicăăăă!!... Păi cică sunt deja 10 ani de când Manchester câştiga istorica finala a CL împotriva lu' Bayern, meciu' ăla în care, la 1-0, în 3 minute (de prelungiri câteştrei), englezii au băgat două boabe din corner şi au luat cupa de la nasu' blonzilor cu sprâncene blonde. 10 ani sunt de atunci!! Cei care s'au născut atunci sunt deja în clasa a doua sau a treia...

Hai că m'am cam lungit cu meciul şi mai am atâtea să vă zic..

căci ciobanul... ciobanul e la lucru. ciobanul îşi caută o nouă ocupaţie. iar ciobanul Şef îi dă de lucruuu... păi îi dă, că i s'o fi scârbit şi lui, săracu' cioban, de vechea... da' chiar aşa, cum e posibil ca oaia care a mâncat o altă oaie să pască liniştită în continuare, când lupul are părul întins (şi schimbat, odată cu năravul...) pe ciomagul ciobanului?

Dimineaţă devreme, vântul mă trezi. Bătea, mânca'l'ar nenea pe el, de sărea tabla pe acoperiş, iar eu auzeam tot, că dorm cu geamu' deschis şi stau la 4, noroc cu aeru' condiţionat pe căldurile astea care au început. Am profitat de întâmplare şi nu m'am mai culcat, căci ziua e scurtă chiar şi dacă nu ai nimic de făcut. Noroc cu un pretenar cunoscut pe meleaguri mai originare, că m'a sunat să fac ceva muncă în folosul comunităţii. Comunităţii Micalaca, Arad. Nu mare lucru, de descărcat nişte cherestea.. La 11 am fost gata, Dani n'a venit că e cu şcoala şi cu spatele, nţ nţ nţ:P

Ţup acasă, ţup la cinema, da, rulează, iau acu' bilete, nu, ia atunci, ba iau acum, bine cum vrei, a ba nu, iau atunci, le'aţi rupt deja?, nu.

2 ore de aşteptare. Hai în parc în spatele teatrului, cu un Caţavencu la subraţ. În parc, ca în orice parc ce se respectă, porumbei duium. Cornurile, luate tot de la nenea care are mereu şi o vorbă bună pentru cumpărător sau curios, erau cam uscate de data asta, aşa că din coajă am făcut mâncare pentru porumbei, d'aia de e scumpa în Piaţa Sfatului (Bv). Şi s'au adunat, drăguţii de ei. Grămadă. Curajoşi din cale'afară!, mai să'mi mănânce de sub talpă.. După ce au mâncat ei bine, dodată porumbocii se pun pe curtat porumbiţe. Nu m'am mai uitat de mult la Teleenciclopedia, aşa că am uitat care este ritualul de împerechere al păsărilor, da' parcă oricum la TE dădeau doar cu animale sălbatice, nu cu d'astea domesticite pe la parcurile oamenilor. Orişicum, mirare mare să văd cum ei se înfoaie şi îşi tărşâie cozile prin pietriş (în natură, pe pământ sau iarbă, n'ar avea acelaşi efect), şi cum ele, ca orice domnişoară care îşi respectă nasul, se plimbă de colo-colo ocolind întruna şi ciugulind numai de fentă, pietricele. Unii mai şmecheri fac piruete. Presupun că ei au un succes mai mare. Dar piruetele nu sunt bune, mai ales dacă încerci să le faci cu maşina, şi de fapt nu încerci tu, ci maşina. Apropo, să'l sun pe Ovi, poate-poate face ceva cu carnetu' ăla...

Un porumbel şi'a pus o felie de pâine mâncată de miez în jurul gâtutului lui mic şi colorat. Arată ca un campion la Jocurile Olimpice. Iar eu de'aş fi avut acel Olympus SP-570...

Citesc ziarul.

Timp mai e destul să învăţ să fac piruete.

Porumbeii nu mă lasă să citesc, da' ziarul pot să'l citesc şi on-line, acasă. Parc nu am acasă... Dar îmi pun bancă şi desenez alee, cât de curând. Ar da bine lângă ceasul de gară:D

Se pune o tanti lângă mine, întrebându'mă foarte frumos şi inutil dacă e ocupat. Frumosul comportamentului ei se termină însă aici, căci începe să vorbească semi-nervoasă la telefon şi îşi aprinde o ţigară, moment în care comportamentul ei devine util, pentru că m'a făcut să mă mut, cu coada ochiului uitându'mă urât la ea, pe o altă bancă, pe care stătea un nene, nici murdar - nici curat, nici bătrân - nici tânăr, nici frumos - nici urât... exact ca hoaţa de tablouri din BD! Îl întreb, politicos, doar m'a învăţat doamna ciocolom de mai devreme, dacă pot să mă aşez. Se intimidează niţel, se trage şi îmi face loc. Da' loc aveam oricum, că nu m'am îngrăşat, tot 66 ca'n a unşpea am. Omu' pute a băutură de te'ndoaie, da' ce, scria pe el? Nu scria, că poate aş fi citit... Începem o discuţie constructivă despre regionalisme, că cică a început să mizgure (picura), iar eu am învăţat recent, că de loc nu's d'aici, ce e ala şpaiţ, a ţâpa, cetârnă, iar un preten d'al lui a luat bătaie când a fost la pârnaie pe la răgăţeni că nu a ştiut să'i aducă lu' unu' o blană, că el nu ştia că trebuie să caute o remeneacă...

Urmă filmul. Aci în Arad sunt două cinematografe care mai funcţionează încă. Pe unul îl ştiu dinainte să ştiu care e strada Aurel Vlaicu, iar de celălalt am aflat ieri, când am întrebat la primul dacă mai e vreunu', că nu îmi plăcea oferta lor.. La ălălalt rula Brideshead Revisited, care avea un afiş mai frumos decât orice film de acţiune. Se face ora, copilotu' se'ncălzeşte da' nu ajunge, nenea mă rugase să mergem cu vo 5-10 min înainte de începere, ca să... nu avea un motiv anume, da' i s'a părut lui mai cuminte aşa; deja îmi dăduse un uşor sentiment de importanţă; ajungem chiar la fix, nu'i nimic, nenea ne aştepta, chiar îi spusese colegului că "uite, băiatu' ăla mi'a promis că vine şi acum...", luăm bilete şi intrăm în sală. În sala goalăa. Dar dichisită din cale'afară, aducea cu Ateneul (aşa e, exagerez umpic) dar mai mic, mai sărac şi mai puţin strălucitor. Da' mi'a adus aminte de Ateneu, deci tot are niscai merite. Închidem frumos uşa după noi, ne aşezăm la locurile care ni s'au părut cele mai bune, lumina se stinge şi începe filmul. În aceste condiţii, dacă mă lasă să'mi aduc patul de acasă îmi fac abonament.

Filmul îh-îă, ca buda pe ici pe colo, ca bideu' uneori, dar cu o perfectă atmosferă de interbelic britanic. Matthew Goode ne'a cucerit pe amândoi, pe mine pentru că seamănă cu Edi (în sensu' că e serios şi în acelaşi timp, surprinzător, cald, calm şi, inimitabil, zâmbeşte), pe Mina pentru că seamănă cu cineva... a, da, aşa e, cu Edi! :D

Se prea poate ca între timp Mih să fi terminat de instalat şi setat SDC'ul pe calculatorul meu, şi să'l fi şi închis, căci cine ştie cunoaşte, şi poate cunoaşte chiar mai mult.

Mi'a fost dor să scriu.

Aş mai scrie. Şi, poate, voi mai scrie. Ciobanul e jobless (nu, dragilor, nu la mine mă refer! chiar daca nu a mai mers acolo, pentru mine e pus deja deoparte, undeva, un job... numa' nu apare încă.) Ciobanul, cel cu oile mâncate de lupi şi între ele, a părăsit muntele.

Reverenţă!

poate d'asta...

2009-03-26T16:21:00.003+02:00

...postez rar!

Generalitati

2009-02-23T18:30:00.010+02:00

e nasol sa nu ai bani.
sa nu ai bani si sa fii si prost e si mai nasol.
sa nu ai nici bani, sa fii prost si sa nu fii iubit e cat se poate de nasol.

sa nu ai bani dar sa ai ceva de facut nu e chiar asa rau.
sa fii prost, dar totusi sa stii ca esti prost, e ceva.
sa nu fii iubit e cat se poate de nasol.

ps: cine se gandeste ca stiu ca nu sunt iubit, mai bine s-ar uita un pic mai sus si m-ar imprumuta cu 300 de euro, ca mi-am gasit o bicla SH tare ca lumea si n-am mai luat salariul de pe vremea cand nu faceam mare lucru.
sau si mai bine mi-ar spune ca-s prost:)

ceau, ce faci?

2009-01-19T23:47:00.002+02:00

ce faci cand nu ai ce face?

dar ce faci cand nu mai ai ce face?..

ce dai cand nu mai ai ce da?

ce mananci cand altii nu au ce manca?

ce vrei cand nu mai e nimic de dorit?

ce cauti cand totul cica a fost gasit?

ce spui cand nu mai e nimic de spus?

ce speri cand nu mai e nici o speranta?

ce crezi cand toate sunt de necrezut?

ce simti cand toti sunt nesimtiti?

ce mirosi cand toate put?

ce vezi cand inchizi ochii?

poate ai obosit... revino!

intoarcerea

2009-01-13T21:35:00.002+02:00

sa ma intorc in tromba sau sa nu ma intorc deloc?... sa nu ma intorc deloc, sau sa ma intorc la fel de ofticat?...

de ma voi intoarce (la voi, aici, pe blogul meu), nu voi scrie asa des ca altii. pentru ca eu, cel putin!, daca as scrie zilnic, as ajuta doar la formarea de gaurele pentru artisti. si nu vreau, ca n-are rost si e lumea plina.

agony si ecstasy

2009-01-12T22:48:00.003+02:00

care este diferenta intre sa te intorci si sa te intorci mai rar?

raspuns: cand te tot intorci, nu faci altceva decat sa stai pe loc, sa te invarti ca un titirez. si nu iese decat o gaura, o gaurica mica, dar numai buna de aruncat nimicuri in ea. unii ar numi asta arta.

sa te intorci mai rar, insa, eee... asta este o capodopera, dragii mei!

de-ncalzire

2008-10-20T23:29:00.003+02:00

maine scriu. ceva mai devreme.

a.l.l.e.(a lot later edit): m-a crezut cineva cand am spus ca maine...?

Ghidul Bobocilor

2008-10-01T08:58:00.006+02:00

Din vasta-mi experienta de student (vasta... atat cat pot duce trei ani de bologna) ma invrednicesc in aceasta dimineata luminoasa dar cam rece sa impartasesc pustanilor d-acum studenti cateva informatii fara de care s-ar intoarce acasa mai slabi cu niste kile bune, mai ridati si albiti in partea superioara a corpurilor lor, mai tristi si mai neajutorati in toatele celelalte parti...

Ajutor, treci incoa'!

Iar ajutorul nu se lasa mult asteptat. Veni. Pe bucati, cu liniuta:
(numere)

1. Decanul minte intotdeauna. Mai ales in ceea ce va spune la inceput de an. Nu asculta nici o vorba din ceea ce spune, dar fa-te ca nici nu faci altceva, ca te vede si tine minte, mama lui de decan... Decanii sunt specia cea mai razbunatoare din fauna universitara. Decanii, si mai ales fostii decani.

2. Fa cunostinta cu cat mai multi colegi mai mari. Ei cunosc sistemul, dar nici pe ei nu-i crede. De obicei sunt satui deja de toata intamplarea asta cu facultatea... Iar tu ai viitorul in fata, pe care il poti construi asa cum vrei! (de asemenea, poti sa-ti faci si abonament la Or*nge!...)

3. Pastele se pun in oala doar dupa ce apa a inceput sa fiarba! Cand le pui, adauga o lingura buna de sare. Cand le strecori, mai lasa o gura de apa in oala (masoara ochiometric...). Cand le amesteci, ... eeee, aici am un mare secret. Un mare secret cu un ou amestecat in paste! (™Shashcu)

4. Daca esti in Bucuresti, nu uita sa pleci cel putin o data la 3 saptamani. Pleaca! Nu neaparat acasa, dar stiu ca in primul an nu prea-ti va veni sa faci altfel...

5. Daca nu esti in Bucuresti, nici nu te duce acolo :)) Bine, du-te, da' nu uita ca se poate si altfel.

6. Colegii sunt prietenii tai cei mai buni. Toti! Din tot anul! Din toti anii! La ei se gasesc niste foi speciale, Cursuri si Notite. Ofer cuvantul meu drept garantie ca niciodata nu va disparea acea secta de studenti (ai dreptate, vor fi de fapt numai fete) care merg la cursuri si in plus scriu ordonat. Succes la gasitul lor si la imprietenitul cu ei. Cel mai bine este ca prietenii tai sa nu fie aceiasi cu sectantii acestia, pentru ca prietenii stiu... Stiu ca vrei sa profiti, investitorule! [pentru cei mai sensibili dintre voi, aflati ca sectantii nu pot fi si prieteni - decat daca si tu esti sectant, si vei fi iubit pentru asta iar eu deja te apreciez, dezinteresat se-ntelege, vrei sa-ti arat adeverinta de absolvire? -, insa si prietenii te pot ajuta cu foi, pentru ca nimeni nu trebuie sa fie indeajuns de prost incat sa nu se duca deloc la cursuri si seminarii.] Sfat in plus: incearca sa treci prin facultate fara sa-ti manjesti cazierul relatiilor. Si-nca ceva: daca muncesti, poti sa nu dai deloc pe la scoala. Le zici c-am zis eu.

7. Metroul circula pana la 11 jumate, rahatebeu' (®Savu) doar pana la 11. Pentru ocazii trecute de aceasta varsta si aflate la departari de casa, suna la 0723 399 435 (Taxi *S, nu, n'ai inteles, T*xi AS. pe bune!) - iau tarif normal si in miez de noapte. Si astia sunt tot un fel de secta...

Dac-as mai fi la centru, mi-as mai aminti poate niste sfaturi care te-ar ajuta, din cauza sau, daca e sa fim altruisti, datorita nervilor si febrei inconjuratoare, insa Dudu a zburat.

Haladuire placuta! Nu uita sa zbori!

blogosfera, neica, ce'am ajuns din alt oras...

2008-08-29T14:08:00.005+02:00

am descoperit blogul lu' tudor kirila (si scriu, de aceasta data, cu "k", pentru ca nu vreau sa ma gaseasca nimeni pe google cautandu'l pe el). nici link nu dau, ca'l puteti gasi foarte usor cu metoda mai sus mentionata, e primul rezultat. am vo doo de zis, si n'o sa le zic pe blogul lui pentru ca:
- am si eu blogul meu, pana la urma... :))
- nu vreau sa'i fac rau. adica... atmosfera d'acolo e cam "cine e asta? a, zice ca e kirila. el o fi. hai sa vorbim cu el ca si cum ar fi." da' eu n'am simtit nimic special acolo. parca ar scrie un var mai mic (de fapt, mai mare, dar cand era mic, ca astia micii d'acuma sunt smecheri ce n'ai vazut) d'al unui student la agronomie care nu da pe la ore. si lumea simte asta si ea... si daca as mai veni si eu cu mirarea mea, s'ar duce drumului de tot traficu' lui, ca la cate comentarii vad ca are, nu m'as mira sa'l citeasca doar mama lui si ... (am intrat pe trafic.ro. cica are cam 9000 de vizitatori pe saptamana. nu'mi vine sa cred... ok, dau comentariu si pe blogu' lui!)
...
ok, deci treaba e cam asa: aiuazrong, blogu' e de pe vremea potopului, cu ditamai arhiva, cateva posturi pe zi. unele posturi sunt misto, chiar misto. asa ca eu cred ca kirila il plateste pe unu' sa'i scrie cand n'are el timp. ca sigur n'are timp sa scrie 70 de posturi pe zi. ca ma uit la mine ca n'am atata timp, si eu nu fac mai nimic (inca!, sa se'auda acolo in cizma... si'n iberia...)

ce sa mai zic... inca un post despre nimic...

la city

2008-08-28T18:19:00.006+03:00

mergea. el, insa cainele lui, nu. dar ce zic eu caine? potăiţa lui. potăiţă dintre acelea de care cunosc eu foarte bine... doar ca era maro. da' tot mascul, mic, corcit si incapatanat.

isi uitase interesu' pe ceva care era in urma. asa fac ei intotdeauna. el, la vreo saispe ani, continua dialogul gestual: se opreste cu spatele la maronel si se face ca asteapta ceva, nu se stie ce. prapaditu' de catel se asaza si el, tot cu spatele, uitandu'se spre interesul sau. baiatul ma vede ca'i urmaresc. ii zambesc involuntar dar cu inteles, iar el, in loc sa'mi trimita privirea "ce te uiti, ba?", cum ma obisnuisem din cauza unor oameni grasi, rai si urati dar oarecum din alt oras..., el, asadar, imi zambeste inapoi. cu toti dintii. si nu as zice ca arata a baiat care sa fie "by default" sigur pe el. "wonderful!", mi'am zis...

asa e lumea pe-aici.

doi ochi

2008-08-20T23:32:00.005+03:00

un aparat foto cu doua obiective (ma mir ca japonejii nu s'au gandit inca la asta) este o chestiune foarte desteapta. dar nu la fel de buna ca privitul lumii prin doo capete. capisci? capisco.
...patru ochi. sase, sau chiar opt ochi.

f r a z a

2008-07-27T23:24:00.006+03:00

Pentru ca tin sa va povestesc cum tocmai am mers, insotit de mihaita-tolomacul-sef-tata_lor si amandoi echipati slapi-bermude-tricou, de la constanta la vama veche cu maxi-taxi (in total 18 lei), ne'am destrabalat acolo in caiace si mancaruri la terasa, seminte si alte alea, dupa care am ramas cu fix 7 lei pe care i'am consumat dupa cum urmeaza: 5 lei max-tax de la 2 mai la mangalia (din vama veche in 2 mai am mers pe jos, am zis sa mai economisim. n'am economisit nimic... unde mai pui ca nici nu mai aveam tricourile, ca cand s'a rasturnat caiacu' s'au dus catinel spre fundu' marii si doar meduzele au mai stiut de ele), 2 lei la (sic!) nasha din mangalia pana unde ne'o duce, si ne'a dus pana'n costinesti, unde ne'a dat jos cu scandal da' ne'a inapoiat banutii, dupa care am luat rapidu' care ne'a dus moca pana in constanta unde am mancat in gara un corn cu ciocolata: 2 lei, si totusi nu vreau sa uit sa va povestesc despre patania cu bicicleta in buc cand acelasi tata-al-tuturor-tolomacilor l'a speriat pe unu' ca i'a zgariat usa la masina cu cheia, despre intamplarea cu BGS'ul din Plusu' de la Crangasi, despre faptul ca banatenii nu spun ca unu', saracu', a avut accident de motocicleta, ci ca o picat cu motoru', (si alte o mie de lucruri marcante, si ceva mai mult), imi iau inima in dinti ca sa nu va mai povestesc nimic si ma duc la culcare, ca e si maine o zi. Bonne nuit!

[r24.ro] Soferi, atentie la biciclisti!

2008-06-11T02:35:00.001+03:00

Se stie, pe doua roti esti in pericol. Partea si mai rea este ca nu numai de tine depinde securitatea ta, ci in mare masura de ceilalti participanti la trafic. Soferii romani.

Soferii romani… Ei nu stiu ca exista si motociclete/biciclete pe strada. (Fac o mica paranteza: ne facem ca nu exista regula ca vehiculele cu doua roti trebuie sa se comporte pe strada ca un vehicul cu patru roti, adica sa tina o banda - numai pentru el. Pe langa ca ar fi egoist din partea lui, ar disparea tocmai avantajul pe care o latime atat de mica ti'l ofera.) Asadar, critic soferii romani (personaj colectiv) pentru ca schimba banda fara sa se asigure, nu se uita in spate inainte sa deschida usile (lucru pe care ar trebui sa-l faca toti locuitorii unei masini), nu merg unul in spatele celuilalt pe banda si opresc la stop dezordonati, parcheaza pe pistele de biciclete, arunca gunoaie pe geam, asculta muzica tare si fumeaza! Ceea ce dauneaza sanatatii, sanatatii mintale, mediului si, nu in ultimul rand, biciclistilor!

Asadar, soferi romani si mai ales bucuresteni, va rugam bel… belicos, daca este cazul!, deci cascati bine ochii, ca (deocamdata) nu suntem multi, altii nu mai aveti, si e pacat sa ne aveti pe constiinta. Si nici d-asta nu mai aveti alta!

[r24.ro] Cum sa'ti cumperi o bicicleta

2008-06-11T02:30:00.002+03:00

Articolul de fata isi propune sa ii ajute sa nu faca o alegere pripita pe cei care s'au saturat sa stea in trafic si vor sa'si cumpere o bicicleta.

In primul rând, un research pe net este foarte folositor. Exista nenumarate forum-uri pentru aceasta, cum ar fi cele de pe ciclism.ro, urbanriders.ro si, desigur, nelipsitul si atoate-cunoscatorul softpedia.com. Dupa aceasta etapa, oricine se va fi familiarizat cu nume ca Ram, Kona, Cube, Merida, Univega, Magellan, Altrix, Shimano, Marzocchi, Sram, Suntour, etc, si va fi uitat odata pentru totdeauna de First Bike si DHS… Asadar o plimbare (plimbare?) la magazine este urmatorul pas.

Trebuie sa iti fie foarte clar ce vrei sa faci cu bicicleta pe care urmeaza sa ti-o cumperi. Vorbind despre mers in Bucuresti, este greu de crezut ca poti face mare treaba cu o cursiera cu rotile de 2 cm latime. Deci in principiu iti va fi util un mountain-bike hardtail (cu amortizor doar pe fata); o bicicleta full-suspension este mult mai scumpa si, la drum lung, mai incapatanata la viteze mari. Insa, daca ai planuri de strabatut munti si coborat pante cu ea, pregateste-te sa nu dai mai putin de 3000 de lei, neincluzand echipamentul de protectie.

Asadar, neaparata este pelegrinarea pe la magazine, tot in scopuri stiintifice. Cele mai cunoscute magazine de biciclete si accesorii din Bucuresti se regasesc, in ordine aleatoare, aici.

Urmeaza creditul la banca, scoaterea banului de la saltea, spargerea pusculitei sau cersitul la parinti. Succes!

[r24.ro] Cu bicicleta prin Bucuresti

2008-06-11T02:24:00.002+03:00

Dupa ore adunate-n zile de stat in trafic in autobuz, taxi ori masina personala, multi bucuresteni ajung la aceeasi concluzie: „Nu se mai poate fara bicicleta aici!…” Bicicleta este cel mai rapid mijloc de transport in Bucuresti. Categoric.

Un biciclist de oras trebuie insa sa stie unele lucruri. Legislatia in vigoare obliga orice biciclist sa poarte casca. De asemenea, sunt unele strazi in Bucuresti interzise biciclistilor (si nu putine: Magheru, Elisabeta, Kogalniceanu, Calea/Piata Victoriei, Sos. Iancului, Ferdinand, Carol, Bratianu, Lascar Catargiu, Corneliu Coposu, Aviatorilor, Dorobantilor, Libertatii, Dacia, Kiseleff, Piata/Splaiul/B-dul Unirii, Splaiul Independentei, Calea Calarasi, Piata Operei, Sos. Bucureşti - Ploiesti, pana la Aeroportul Baneasa).

Realitatea zilnica este insa alta: nu am auzit pe nimeni sa fie oprit pe vreuna dintre aceste strazi, si nici amendat pentru lipsa echipamentului de protectie. De altfel, nici nu stiu cum un politist ar putea sa prinda pe un biciclist care vrea cu orice pret sa scape…

In alta ordine de idei, insa, tot la capitolul „realitatea zilnica” intra si pericolul la care se expun biciclistii in trafic. Din pacate, nu putem lua in discutie mersul pe pistele de biciclete, caci acestea, acolo unde sunt, sunt fie blocate de masini, fie folosite de pedestri. Asadar, cel mai adesea biciclistii vor circula printre masini. Din experienta personala pot spune ca cel mai mare pericol este atunci cand coloanele de masini stau. Mergand cu bicicleta pe strada, a fost pentru prima data cand mi-am dorit sa nu mi se deschida nici o usa; pentru ca daca s-ar fi deschis, mi s-ar fi deschis in nas, acolo unde de obicei daca nu ai succes se trantesc usile…

Deci mare grija! Incetineste cand treci printre masini! Oricum vei ajunge cu cel putin 40% mai repede decat ei! (dovedit empiric)

cine's mai frumosi... oamenii? ploaia?...

2008-01-13T19:41:00.000+02:00

este sezonul temelor, al verificarilor si al examenelor, deci ma vad obligat sa scriu pe blog, caci ce alta scuza mai buna am sa nu...
va salut din nou, cu respect, dragi doi amici cu care vorbesc zilnic si (cu drag) Romina, care este a fost si va fi mereu alaturi de mine, cat si noilor legi din romania ( :))) )

treaba e oabla si miroase din ce in ce mai urat. bucurestiul...

ieri i'am spus unui al treilea amic (care nu ma prea citeste, dar el de obicei le stie mai din timp, si ma combate live...) ca simt ca urmeaza sa scriu pe blog. si acum, poate si din datorie fata de el, scriu. concluzia serii de ieri: dintre "CE", "CUM" si "PENTRU CE", cel mai putin important este "ce"! se'aude acolo'n spate, unde sper sa ma doara in curand de voi, oamenii care n'are bun-simt si bate obrazu' la concitadini vrand sa faca ordine si dreptate? puteti scobori din altele sfere nasucul borcanat si sa va ganditi un moment poate are dudu ceva de zis? va rog frumos. asa... in rest va doresc tot binele din lume, dar deocamdata simt o mare nevoie sa ma rup de voi si sa'mi traiesc tineretea la munte, mancand mure si nuci. si urzici. si flori de tei, si funerar vestmant, stai ca asta e din alta piesa, insa... oricum, ce se mai gaseste de mancare la altitudini mari si neumblate de oameni grasi. si urati si rai.

exista o categorie de oameni care declara in mod repetat ca ei nu suporta sa fie refuzati... asa. si? stii cat de putin ma intereseaza? mult mai interesanta mi se pare hartia igienica de pe masa, cum sta ea si'asteapta sa'mi stearga nasul! si stii ce, hartistule? tocmai faptul ca te repeti cu replica asta "la sentiment" arata ca esti pe calea cea rea, si mari sanse ai s'ajungi sa spui ca nu'ti vine sa crezi ca te'a refuzat tanti de la cantina sa'ti dea papica, sau dudu sa'ti dea na-na. apropo, sa nu'ti treaca prin cap sa'mi bati mie obrazu', ca la faza cu baticu' ne'am abtinut cum am putut, dar e din ce in ce mai greu... asa ca mai bine uit manifestarile violente, si'o las in spumele spumelor de atitudine ingretosata si gretoasa, si ma skimb cu gandu' la fuga d'aci.

unde? deocamdata, umpic dincolo. apoi o vara, sau cat mai ramane din ea, pe undeva p'acolea, si'apoi Dumnezeu cu mila si cu planurile Lui. si'mi aduc aminte acum, pt cei care au Bibliile la ei, de Psalmul 63! pentru ceilalti, ii astept sa'mi ceara, ca mi'a dat Danut niste Biblii sa le dau cui n'are si vrea.

pe bune.
v'am pupat!

videoclipul de la "fix you" e de'ajuns, caci...

2007-12-13T16:57:00.000+02:00

... a trecut vremea cand vremea trecuse!:)

muzica si poezie.

nu m'ati crezut?:)

2007-12-10T23:36:00.001+02:00

a trecut vremea...

2007-12-10T22:47:00.000+02:00

a trecut vremea cand imi facea placere sa va spun ca:
- a trecut vremea cand pacaleam starea gri-albastruie cu un dush bun.
- a trecut vremea cand ma enervam cand cineva imi vorbea cu rautate. acum ma gandesc ca poate n'are ganduri rele, doar gura proasta.
- a trecut vremea cand nu vroiam sa'l dau pe Toto... :-<
- a trecut vremea cand 2 zile mi se parea o perioada insemnata de timp.
- a trecut vremea cand luam in serios tot ceea ce mi se intampla...
- a trecut vremea cand nu'mi placea poezia. nici acum nu ma'mpac cu rima, dar nu trebuie sa uitam poezia din viata noastra!...
- a trecut vremea si n'am facut nimic.

cred ca pana una alta ma apuc de postat filmulete de pe youtube, pentru ca a trecut vremea cand imi facea placere sa va spun ...

[oras] fericita caci uitata... intamplarea

2007-11-26T23:29:00.000+02:00

nimic ud nu miroase mai urat ca un caine ud.
azi am urat bucurestiul. si azi... daca incerc sa gasesc bucati frumoase aici (nu, ba derbedeule, nu la fete ma refer! bucati de oras, cum sa'ti explic..), o fac numa' ca sa supravietuiesc...
ploua.
toto este un neglijent fara pereche. o ia prin balti ca gipanu' prin noroi si ca gasca prin apa.. da' el n'are pene impermeabile. e tolomac, sincer!... si'apoi cine tremura pana vine 178'u'? (al doilea, ca'n primu' iar au stat posomoratii astia lejer intre usi si inghesuiti la usi). raspunsul este acelasi ca la intrebarea "cum il chema pe catelusu' lu' dorothy?": totoooooo
raman iar fara content in cap. nu'i nimic, asta inseamna ca lumea este mai buna.
aha....

alo?

2007-11-08T15:32:00.000+02:00

alo, maestre, spune'mi si mie unde ma duc daca am facut accident in bucuresti!

alo, salut ma, zi'mi si mie te rog unde pot sa fac o reclamatie! [la OPC, mama lor, sa'i dam in gat pe toti!!]

alo, ce faci ma. uite, sunt cu gagica si vrea sa ne uitam la un film in care jim carey e parasit de una care fuge cu un negru si'l lasa cu trei puradei. afla'mi si mie ce film e...

alo, ba, intra repede si spune'mi si mie ce numar au astia de la D*cos Transport, ca ma enerveaza soferu'...

alo, te pup, gury. fa rost de un incarcator de motorola v3. sau v1.. sau z3, nu mai stiu exact. a, sa fie pentru masina!
acest ultim paragraf vine din partea unui baiat, ca sa fim bine intelesi. ca si toate celelalte, de altfel...

etc...
...
..

oamenilor le place sa rezolve treburile la telefon.

asta inteleg, dar de ce la telefonul meu???

ihi

2007-10-31T17:17:00.000+02:00

trei iezi, cucuieti, usa mamii descuieti, ca mama v'aduce voo, lapte branza carne oo...
vreau doar sa vad daca poti sa postezi fara sa ai nimik de zis. mihaita a intrebat... iata ca da.

bleah... semi-autofcontrol

artistii...

2007-10-27T23:42:00.001+02:00

ma supara oamenii care.. sunt artisti si stiu ca sunt artisti. pana aici n'au de ce sa ma supere... e cam ciudat sa fii artist si sa nu stii, da' nici asa mare bai nu e. baiu', si supararea mea, incepe atunci cand artistu' nu se poate abtine sa nu ne arate ca stie ca e artist. da' mai.... (aici ma calmez eu..... ahmmmmm.... ahmmm.....) !!!!!! asa... ma scuzati, dar trebuia sa va las sa stiti ca ma mai si enervez uneori, mai ales cand sunt in fata monitorului si nu am in fata cui sa ma acidizez si sa rad mai tare. da, acidizez am scris acolo:))

asadar, sunt oamenii astia, care spun... "da, sunt la nusce facultate. da, normal ca acolo se fac artisti, nu ... (se vede) ?" completarea e a mea, pt ca probabil nu doar eu mi'am dat seama de penibilu' replicii... dar se vede si in altceva decat in replici... freza... imbracaminte... fular infasurat de jmii de ori... (este un accesoriu frumos, dar il cliseizeaza pardalnicii astia de artisti auto-constienti:-l)

sa nu mai zic despre provincialii care merg la scoala in orase mari (sa zicem, de data aceasta, bucuresti), si se skimba.. in ce? in artisti, pai in ce mama supararii sa se transforme!! dar, dupa cum spuneam, nu mai zic despre asta acum. deja simt ca mi'a intrat pixu'n blenoragie, ca sa zic asa, si nu e bine caci e ora mica si vreau sa dorm, serios vorbesc, multumesc pentru intelegere. de altfel, sunt putine sanse sa ma intorc la acest subiect, dar daca ii va fi acestui subiect sa fie vorbit in acest spatiu, asa sa se intample, amin, noapte buna, revenim.

tot cu copilarii, desigur:D

NECENZURAT

2007-10-15T11:16:00.000+02:00

Un om nu e om destul pana nu stie exact ce forma are capul lui.

semi-doliu cu haz (asigurat de DMD)

2007-10-10T10:29:00.000+02:00

a mai plecat un profesor de la fjsc... de data asta a plecat cu ganduri bune, sa "fac masterul acesta pentru FJSC si pentru cei care vor veni dupa voi", adik dupa noi. respect!

isi incepe mailu' cu "Va salut pe toti de pe taramurile Majestatii Sale Regina. Nene nu am messenger acilea...", asa ca va las posibilitatea (si va este la indemana), sa'l recunoasteti pe DMD, cunoscut in alte medii si ca Daniel Mihai Dragnea, profu' de drept :D

pe langa c'a plecat si'a lasat ekipa fara pivot (tiiii, am uitat, tre sa anunt bobocii ca avem ekipa de basket!... si ca si cam castigam, deci merita sa vina;). asa, daca se nimereste aici vun boboc doritor sa intre in ekipa de basket, contact me!), ne'a cam lasat si cu pantalonii in vine. pt ca la cursurile lui mergi (de fapt, mergeai, sau vei merge. da' nu eu, ca masteru' lui dureaza un an, si pe mine cine stie pe unde ma apuca masteru'...) ca sa retii kestii, kestii pe care le spune in maniera de stand-up comedy:)) ce sa zic, o minunatie de cursuri!... dar s'a dus si el, si ne'a lasat cu voci pitigaiate, mustati arcuite si panicoase, si alte, sincer, greseli..

incerc s'o'ntorc, ca la ploiesti, daca vreti, si sa sper ca doamna Daniela Zeca Buzura este o profesoara buna, la fel si F. Vasas, si.... ma rog.

Dudule, cand ne facem si noi ca muncim??

nu dau nume, da'...

2007-10-07T15:35:00.000+02:00

a vrut sa faca asta:

a iesit asta:

eu, in modestia mea, am vrut sa fac asta...

a iesit, in skimb, asta:

(minus furca aia ciudata. in pahare era must, iar bucatile de pe paste sunt un ingredient secret, nu carne, nu spun ce...)

unii pur si simplu stiu sa gateasca!...

fara subiect

2007-10-05T16:49:00.001+02:00

las subiectul cu Antonie Iorgovan deskis/neinkis/neclar, asa cum si el ne'a lasat in legatura cu treaba cu prima constitutie post-decembrista... fu buna? fu rea?...

au murit anul acesta... cum sa zic... multi, foarte multi oameni... o insiruire ar fi lipsita de respect.

spuneam la sfarsitul postului cu Gil Dobrica asa... Gil Dobrica a fost meserias. Acuma hai sa ne uitam la astia de'i mai avem. Si mai avem, vo 2-3 milioane numai in Bucuresti... - si daca e sa calculam si Banatu'...

baieti, ce ziceti, ne responsabilizam si noi nitel?

:-"

2007-10-05T16:47:00.000+02:00

d'ale fjsc'ului. urma scapa...

2007-10-05T13:07:00.000+02:00

eram putini...

eram simpatici si creduli, inca nu credeam ca situatia miroase urat la noi in facultate, incepand d'acolo de unde incepe si pestele...

am fost printre cei care n'au injurat facultatea incepand cu primul contact cu ea, la admitere. nu am injurat'o nici macar cand am vazut ca ore se fac cand e timp, cand se poate, cand altceva mai bun de facut nu gasim... (kiar mi s'a parut interesant. veti zice poate ca nu'mi cunosc interesul. sa zicem...) si nici kiar acum nu voi incepe sa'njur fjsc'ul. din principiu...

am ajuns insa in momentul in care, in afara de faptul ca sunt ultimul an, fac lucrarea de licenta cu d-l profesor Z.R. (dom' profesor, ma lupt inca cu transcrierea articolelor alora, iertati'ma...:">), cunosc cativa oameni buni, viitorul nu e tocmai negru, nimic nu ma mai bucura in facultatea asta. cu un laborator de fotografie poate m'ar indulci putin, da' m'am uitat pe orar si nici urma...

si asta din cauza faptului ca s'a intamplat urmatoarea situatie. o doamna profesoara (nu indiferenta studentilor, ori ca iubita, ori ca urata, dupa cum spune dumneaei) si'a dat demisia din cauza unei alte doamne profesoare. mai mari in "rang", mai ales pe niste considerente familiale... (da, este adevarat ca inca nu am aflat rezultatul la irp, dar ce pot sa fac? ce pot sa fac??... nu, nu mai pot... te'am rugat sa'mi speli si mie blugii aia, da? de trei ori!... hehe:D) si familiare (se'ntampla des), apropiatii fjsc'ului stiu despre ce vb. kiar daca d-l (sau d-na, nu mai stiu exact) decan ne'a promis de la inceputul anului 1 ca asa ceva nu se va intampla, si ca este normal sa existe anumite inclinatii, mediul in care a crescut... v'aduceti aminte, nu?

goatshit! :-l

... ne calmam...

nu, nu, nu, nu ne mai intelegem, e clar! nu'ntelegi??

este evident ca in urma doamnei profesoare s'a incercat motivarea plecarii in diverse moduri, cum ca nu ajungea timpu', cum ca nu facea fata... treaba cu capra din nou!! doamna profesoara a plecat din cauza jignirilor si nedreptatii fatise, nu neaparat fata de dumneaei, ci si fata de ceilalti studenti.

eu pun acum aici asta ca lumea sa stie... vezi, lumea nu trebuie sa uite! e o realitate cruda... (respect vama [veche]!) ma declar sustinator al doamnei profesoare care a plecat, si as incepe o petitie, dar la ce bun... de ce s'ar intoarce, cand noi toti abia asteptam sa plecam??

pt cei interesati, doamna profesoara este bine, s'a intors la ceea ce ii place sa faca (sa coordoneze proiecte. de altfel, suflul mai dinspre "profesie" nu era deloc rau-venit. kiar necesar. tare's curios cine'o sa mai faca asta la noi in pr... ca sa organizezi evenimentele din cadrul facultatii nu inseamna profesare, e clar?)

imi permit sa dau cu ghilimele aici: "daca ii vezi pe colegii tai, spune-le sa nu mai creada toate prostiile, doar ma cunosc sunt o scarba dar nebuna nu sunt:)). a, si transmite-le numai bine din partea mea. cam in fiecare zi pomenesc despre studentii mei..."

tinem legatura! :)

[patch]

2007-10-04T16:08:00.001+02:00

nu mai merg statusurile lungi la mess. rezolvarea o da baiatu' asta aici. sanatate!

Antonie Iorgovan

2007-10-04T15:33:00.000+02:00

mi'a scapat porumbelu', asta e:(

lazio - real. cred ca si'o ia realu'...

2007-10-03T16:46:00.000+02:00

in asteptarea meciului de diseara, baietii din parlament s'au pus pe discutat motiunea de cenzura pe guvernul tariceanu2. sau pe tariceanu1 si tariceanu2. sau pe roman, vasile (:D), ciorbea, isarescu, nastase.. si care'au mai fost, daca din graba am mai ratat vrunu', ca ma grabesc am comitet si .. copii de crescut.

vorbi tariceanu. bla bla...

se duse apoi la loc langa cioroianu care se juca intr'una cu dejtele. ba cu dejtele goale, ba cu pixu' intre dejte. haios tare. ce mosule, ai emotii?

urma geoana. da la gioale lu' tariceanu, iar da, da din nou, apoi vine discret cu propunerea lui ca viitor prim-ministru. e cineva care nu se astepta la asta?

de la pnl, puiu hasotti. omu' asta cand nu asteapta meciuri de CL e actor? o sa'l googlesc, musai... in mini-dialogul cu stolojan, si'a etalat dl puiu calitatile de orator, in timp ce stolo, doar ranjetu'. care ranjet?.. intemeiata interventie. un ranjet groaznic:|, n'am mai vazut asa ceva de cand sunt... si, desigur, urmeaza inundatii nemaivazute. stati pe faza! doar la protv!...
(what??..)

in timp ce la vorbitor e cristian radulescu de la pd, geoana vorbeste concentrat la telefon si noteaza ceva. :)) urmatorul discurs, probabil!

vadim. o poezie de om... dili. rili... da' este o placere sa'l auzi vorbind! (mai ales cand nu face spume, atunci e de'a dreptul... neplacut de privit). cik da, e adevarat ca guvernul tariceanu se tine intr'un fir de par, dar "prefer firul de par al lu' tariceanu decat firu' de par al lu' basescu!" =)) sau... catre national taranisti, parca... (:-??) "nu puteti sa vociferati voi cat putem huidui noi!"

(la RADIO tocmai m'anunta ca motiunea a picat. personal, nu ma asteptam...)

urmara la dezbatut marko bela, radu terinte de la pc, inca ofticat pe treaba cu "solutia imorala", pambuccian - reprezentantul reprezentantilor minoritatilor, primul vorbitor lipsit de foi, boureanu (bleah, ponta e mult mai misto), dan mircea popescu de la psd, crin antonescu - al doilea vorbitor fara foi, respect, da' ai imbatranit nenicule... oricum, o (altfel de) placere sa'l asculti si p'asta..., marton arpad de la udmr, corneliu ciontu de la ... pc, si gata ca am inceput sa zapez. si nici voi n'aveti nervi de fier. si si eu tre sa plec la comitet.

in timp ce ma uitam la oamenii astia, ma intrebam... oare ce parere are iorgovan despre toate astea?..

:-<
sunt deprimat

AHEM...

2007-09-28T10:03:00.000+02:00

auzi, cica "ceea ce esti vorbeste atat de mult despre tine, incat nu aud ce spui"... buna asta... buna de tot, ia gandeste'te si tu la ea. si, ce mai zici, copiii ce mai fac? masina mai merge? kiar vroiam sa te sun sap....

ahem, buna ziua doamnelor si domnilor! va vorbeste capitanul.

de'a lungul a trei luni si doua zile de pauza (am vrut sa fie trei luni fix. apoi trei luni si'o zi... da' ce, e mereu cum vreau eu?..) am facut o mie de lucruri pe care nici prin cap nu'mi trece sa vi le povestesc. unul dintre ele ar fi insa ca mi'am dat seama ca (un moment sa deskid carnetelu'...) SINGURUL motiv pentru care nu ma declar total in afara blogosferei este ca nu m'a intrebat nimeni despre asta.

minulescu a scris si proza (si teatru, dar n'am ajuns inca acolo). pt o parte dintre cititorii nostri, minulescu este un tip care a scris intai si'ntai poezie. mie mi se blokeaza ganditorul cand citesc/aud poezie, de cele mai multe ori, si nu inteleg de ce trebuie sa'ti intorci limba pe o mie de parti ca sa spui ceva... ca sa iasa rima? ca sa sune poetic? nasol. gasesti insa (gasesti insa e'adevarat si proza scrisa cu limba imbarligata, da' aia e altceva...:) ) si poezie scrisa din "poanie" (cu accent frantuzesc pe e. cine stie cum se scrie cuvantu' asta?). minulescu nu le'a nimerit el kiar pe toate pe gustu' meu, da' vo doo trei tot am gasit (de ex. romanta negativa, aia cu veveritele'nspaimantate. sau celebra care'ncepe cu "eu stiu c'ai sa ma'nseli kiar maine, dar finca azi mi te dai toata am sa te iert, e veki pacatul. si nu esti prima vinovata". tareeee.... sau canta un matelot la prora. nu mai stiu ce canta, da' el canta, si nimeni nu'l intelegea...). "corigent la limba romana" pe de alta parte este un roman scris fix in stilul in care as scrie eu un roman daca as scrie un roman.

.......
pauza ca a intrat Romina si nu ma lasa sa scriu...
:))
......

da. gata. este sfarsitul copilariei mele.
:D
vom reveni. tot cu copilarii.

a fost capitanul...

(P.S. : "a fost" a atins in mine o coarda foarte sensibila... nu coarda d'aia, nici vocala. sa fim umpic seriosi... ii rog pe toti cei care citesc acum aici si care au ori motociclete ori prieteni cu motociclete sa ... ce sa zic, sfatul meu sincer ar fi sa renunte la cele doua roti. dar macar grija mare sa aiba... si nici cu patru roti nu trebuie sa fii fara grija. am in imediata apropiere doua sau kiar trei cazuri care inca trag ponoase (atat fizic cat si juridic) dupa intamplari urate cu masina... si un caz din care au ramas doar lacrimi si durere si lipsa de cuvinte.... si poate, Doamne'ajuta, niste invataturi)

:-<

Dumnezeu si'a dat seama ca am nevoie de terapie intensiva!

2007-06-26T16:37:00.001+03:00

daca şocul de acum un an si 28 de zile (da, cel legat de accident) nu a fost de ajuns, iata ca astazi accidentul isi lungeste fara masura consecintele. daca dupa marea palma nu mi'am revenit de tot, iata ca, astazi, mi se leaga de gat, nas si mai ales frunte (si de ce nu, maini) firele care sa ma tina atent. sa ma tina in priza. sa ma faca aware... deci oamenii ma cerceteaza si ma invinovatesc de anume chestii. un moment bun ca, daca pana acum nu, macar eu sa incep sa ma cercetez. in mod serios.
deci cum ar veni, n'a fost de'ajuns ca s'a lasat cu flacari, sange si ceva mai tarziu reparari si scoateri de organe; nici ca oamenii prin jur s'au speriat ca vai de lume, si pe buna dreptate; nici ca banii a trebuit sa curga garla (dupa standardele mele, cel putin), iar punguta s'a dus adesea pe minus; n'a contat nici chiar ca am luat hotarari pe bune si mi'am jurat grija eterna. nu...
din pacate, si numa' din vina mea, a fost nevoie, si sunt sigur de asta!, ca pentru urmatoarele luni bune (ce zic eu, de la unu-doi ani in sus) sa ma leg c'o scarba de proces, o noua sugativa de bani, stres, si alte lucruri ilegale intr'o lume ideala.
ma recunosc dependent de rahaturi cu iz de "las' ca nu se afla", si... "...si daca se banuieste ceva, neg totul", si ma declar la dispozitia Atotputernicului spre vindecare. Amin, asa sa'mi ajute Inspiratiunea!

nu stiu daca, si daca da, in ce fel, v'ajuta pe voi, dragi viitori fosti cititori, cuvintele mele. dar pentru mine sa le pun aici nu este altceva decat o marturisire a situatiei si a consecintelor ei. raspund la intrebari.

pana la noi ordine, blog personal temporar (l.e.: auto-)suspendat.

[oras] "suava" nepotrivire

2007-06-14T00:52:00.000+03:00

Pana nu iesi intr'o zi de vara imbracat cu o bluza cu maneci lungi nu iti dai seama cate coate goale sunt pe strada.
serios. incearca sa te uiti intr'o zi de vara pe strada sa vezi cate coate acoperite vezi (cotierele bikerilor nu se pun).
asa ca ce'am facut? mi'am suflecat manecile.
pana sub cot. mi'era cald.

[oras] sala radio. again. the show must go on...

2007-06-14T00:17:00.000+03:00

atentie!
ca muzician, nu trebuie sa te placa doar colegii si cunoscatorii. caci chiar si acestia se pot uita cu spranceana launtrica ridicata la tine cand canti si te strambi. daramite publicul neavizat!
uratule!
da... iar am fost la concert la Sala Radio.
ma feresc de oamenii care au ticuri. oamenii urati au ticuri. iar cei frumosi, daca... fac ticuri, sunt urati.
nu'mi place sa fiu muzician (au incercat ai mei prin clasa a 2'a... pana prin a 8'a). Ca muzician, canti dupa partitura (exceptie jazz, dar jazzul nu este muzica:P). cum sa te exprimi daca ai o partitura de urmat?
bun, inteleg, interiorizezi muzica si o interpretezi asa cum simti. da' daca vrei sa vorbesti cu nevasta'ta, sau cu un coleg de generala, sau cu mine, ce faci? incepi si te strambi? in mod natural, iti iei instrumentu' in brate si incerci sa'mi spui ce'ai de spus. ori n'ai prea multe de zis, ori ar trebui sa'nveti o droaie de piese. si'ti pierzi timpul, parol! invata sa te exprimi!
asa ca mai vorbesti cu mine cand vei fi compozitor!
....
"Pentru ca orice inceput este si un sfarsit, am ales (n.m.: ca bis) pentru aceasta seara un preludiu."

hai ca poate te'am luat cam tare. ma bucur ca ai deschis gura.
dar... parca inceputul doar are si un sfarsit, nu este unul!...
vii la mine cu vorbe auzite la altii??
deci ne'am inteles. ori compozitor autentic te faci, ori nu te vad!

[H] despre de ce admitere la FJSC

2007-06-07T17:13:00.000+03:00

Este o tema din anul 1. Este din cate imi aduc aminte singura tema pe care am facut'o in anul 1 (sem 1) la IRP (introducere in relatii publice), motiv pentru care si acum ma lupt cu restanta la materia asta...

Este o tema pe care nici un profesor (cum ar veni, de data asta, dna Madalina Paxaman) nu a citit'o, pentru ca, previzibil, am predat'o prea tarziu.

Eventuali concurenti la admitere, platiti atentie! Dragi cititori, enjoy!

_____________

(Redactaţi un eseu în care să prezentaţi argumentele alegerii Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării)

Nu pot să las neprecizată suprinderea însoţită de lipsa de cuvinte ce mi-a inundat mintea atunci când am aflat care trebuie să fie subiectul acestui eseu. Lipsa cuvintelor nu m-a părăsit nici acum, aşa că, probabil, voi avea probleme în umplerea celor două pagini. Îmi dau seama că degeaba m-am bucurat când, la examenul de admitere, nu mi s-a dat spre rezolvare această cerinţă, pentru că, iată, după nici o lună de şcoală, mă lovesc de exact această chestiune. Problema nu vine din neimportanţa subiectului, nici din neaprofundarea gândurilor premergătoare alegerii acestei facultăţi, ci tocmai din aducerea planurilor la îndeplinire, din familiarizarea cu iz de normalitate faţă de noul stil de viaţă, cel de student la FJSC. Unde în altă parte aş fi putut să îmi continui studiile, când aici am auzit că este ceea ce căutam, şi puţin mai târziu am aflat empiric acelaşi lucru:

Ce căutam: (voi prezenta motivele schematic, cu liniuţă, în ordine aleatoare)

- un loc în care matematica să nu îmi mai dea mari bătăi de cap, dar unde să îmi pot continua dezvoltarea gândirii (analitice), începută în timpul liceului urmat la profil real (matematică-informatică).

- o facultate care să îmi ofere posibilitatea alegerii între cele două domenii care m-au interesat în mod special în doar ultimele luni de liceu, şi anume jurnalismul şi publicitatea. Că între timp li s-a mai alăturat şi domeniul relaţiilor publice, asta nu face altceva decât să mărească plăcerea cu care merg cu 336-le.

- un loc unde să îmi dezvolt capacităţile de exprimare în scris şi să le reinventez (în ceea ce mă priveşte) pe cele de exprimare orală; asta deoarece nici chiar după pregătirea intensă dinaintea examenului de admitere nu am putut hotărî precis în ce fel de presă aş vrea să lucrez, şi nici măcar dacă voi face carieră în jurnalism sau în publicitate sau, mai târziu, în relaţii publice. Mai am un an şi un pic timp să mă decid, şi, cu largul concurs al profesorilor care încearcă prin diferite subtile căi să ne facă să înţelegem ce minunat este domeniul despre care ne vorbesc, voi găsi cu siguranţă ceea ce mi se potriveşte, şi asta nu neapărat până la termenul limită (fixat la terminarea semestrului al treilea), ci şi după, pentru că cele trei domenii posibile nu sunt tocmai divergente, iar flexibilitatea de care mă bucur îmi conferă posibilitatea aceasta.

- o facultate care să combine în mod armonios teoria cu practica. Am resimţit cu multă plăcere în prezentările materiilor studiate fina trecere de la informare prin teorii şi concepte la accesibilizarea prin exemple practice a tuturor ideilor emise. Spre deosebire de orele de biologie din liceu, de exemplu, pe care parte le petreceam scriind după dictare structura celulei, a ţesuturilor etc. că deja mă încearcă un sentiment de plictiseală cruntă, parte plantam copăcei şi panseluţe în curtea din spatele şcolii, îndepărtat de ochii trecătorilor, orele petrecute până acum la FJSC cu scop didactic mi-au lăsat o amintire plăcută. Şi luând în considerare ceea ce spunea Nichita Stănescu, şi anume că „un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi”, şi aplicând aceasta în panoplia vorbelor anterioare, amintirea generată de cursurile şi seminariile petrecute la FJSC este foarte importantă, în mod special pentru moralul ridicat de care are nevoie orice student (prin generalizare, bineînţeles, om). De altfel, un alt element foarte practic pe care mi l-am dorit a fost laboratorul de fotografie; chiar dacă încă nu a apărut în orarul anului întâi nu îmi voi pierde curând speranţa arzătoare că voi învăţa despre, şi să fac, fotografii bune.

- apartenenţa la un grup mai mare de oameni pe care să îi poţi întreba (atunci când memoria îţi joacă feste), fără să rişti să pui pe nimeni în mare încurcătură, dacă se spune corect „afişe” sau „afişuri”, sau care este cuvântul care asociază unei noţiuni veridicitatea numai pe baza experienţei, noţiune al cărei substrat teoretic nu există. Convingerea că a face parte dintr-un grup de oameni care au lucruri bune în cap şi care îşi cunosc interesul este un lucru important, iar pentru mine necesar, am dobândit-o din liceu, unde am avut timp şi posibilitatea să compar oameni foarte asemănători ca structură intelectuală, dar care, făcând parte din grupuri diferite ca nivel de interes pentru învăţătură, în speţă, au devenit în mod evident diferiţi ca modalitate de gândire şi comportament.

Închei aici înşiruirea pe verticală de liniuţe, mai ales pentru a nu lăsa primele două fraze ale acestui eseu fără sens, deci neumplând şi cea de-a doua pagină, fără să vreau să demonstrez prin asta că mă încăpăţânez să nu schimb introducerea doar de dragul cuvintelor alăturate corect.

_____________

Ce s'a schimbat? Termenul limita de alegere a specializarii - abia dupa doi ani ne impartim, adica din toamna. In rest, in ceea ce ma priveste, nimic.

nu tot ce'i bun se posteaza

2007-06-04T12:51:00.000+03:00

ca sa inteleaga si amicii care asteapta posturi noi pe blog la fiecare eveniment care mi se intampla, dezvalui ca acest blog exista ca sa inghita ce eu nu mai pot tine. si de cele mai multe ori, e de rau, nu de bine.

ieri... capsune, fan, cirese, (aproape) remi, (aproape) tractor, degete frumoase, balta.. am preferat sa ma bucur de toate astea in intimitatea grupului de prieteni cu care am fost. reconfirmarea pe pozitia de care ma bucur de ceva timp? la fel:)

de altfel, monstruletul descris (in postul) anterior a facut puroi in frunte de la o capusa nesimtita, asa ca l'au bagat astia pe antibiotice. alti bani, alta distractie.. cel mai urat este insa ca s'a chinuit cu aia in cap. and it's my fault!...

vara a venit, mai a trecut, betonul se pregateste sa ne imbujoreze dar muntele ne asteapta sa ne spuna povesti... a, de fapt mai e sesiunea. mdaaa...

[preg] Toto si altii ca el

2007-05-31T23:04:00.000+03:00

Eu am un câine acasă. Pe Toto, să-mi trăiască. E mai mult căţel după dimensiuni, dar dacă îl vezi cum se ia pe stradă de toţi câinii-lup, rotweiller-ii şi chiar pitbull-ii, te gândeşti că este un monstru subnutrit şi slab dezvoltat.

Nu mai are un ochi… L-a călcat o maşină şi l-a lovit la cap şi la picior. Ochiul a trebuit scos, iar piciorul a fost operat, de un doctor veterinar. Pe bani, bineînţeles. Era dreptul animalului să se întâmple aşa. Pentru că era al meu.

Mergeam cu maşina prin oraş (looooong time ago), când un câine aleargă prin faţa mea. Frânez, îl feresc, dar îl loveşte din sens opus. Şoferul nici nu se opreşte. Din fericire, câinele nu este lovit grav. Se ridică şi o ia la fugă, şchiopătând numai puţin. Un trecător de pe trotuar îl ia ca din senin la înjurături şi la lovituri, că ce căuta el acolo, că de ce i-a stricat maşina ăluia, că şi-aşa sunt mulţi, că dacă ar putea el, praful (sau cleiul) s-ar alege de toţi.

Era dreptul câinelui să fie lăsat în pace… Sau, şi mai bine, în cazul în care era lovit rău, să fie dus la un centru specializat, să fie operat şi îngrijit… cum am văzut eu la „Animal Rescue”, pe „Animal Planet”.

Tot pe „Animal Planet” am văzut multe documentare despre tot felul de animale sălbatice, făcute de cercetători care îşi dedică viaţa studierii diferitelor specii de animale, cu toate categoriile şi subcategoriile lor. Eu cred că aceste documentare trebuie televizate cu un anunţ pe ecran: „Nu încercaţi asta acasă!” Pentru că cei care fac astfel de filme sunt specialişti, toată viaţa cu asta se ocupă, iar ceea ce fac ei are ca ţintă cunoaşterea lumii înconjurătoare şi nicidecum intruziunea omului în ea, cu scopul de a o exploata şi de a o distruge.

Biblia spune că Dumnezeu a lăsat pe om stăpân peste toate animalele. Asta înseamnă că dacă vreodată un om poate alege între salvarea vieţii altui om şi salvarea vieţii unui animal, trebuie să nu se gândească de două ori pentru a alege corect, oricât de important sau scump ar fi acel animal.

Dreptul animalelor este de a nu fi chinuite, omorâte, exploatate continuu, prosteşte, pe de o parte, şi pe de alta, de a fi îngrijite, hrănite şi ţinute întotdeauna cu cel puţin o treaptă mai jos decât cel mai neînsemnat dintre oameni.

trec la pro, am zis! piuaaaa!

2007-05-28T13:49:00.000+03:00

respectabilul Edward Stanescu, fejesecist d'al meu, coleg la echipa de baschet, si'n timpul liber jurnalist sportiv, a avut tema la multimedia sa faca un proiect in macromedia projector. si, ca orice om serios care nu vrea sa munceasca in zadar, si'a facut tema pe un subiect la indemana: prezentarea echipei noastre de baschet. simplut programelul, pe viitor el vrea mai mult de la el, contine galerie foto, informatii despre palmares, despre jucatori, home si exit. ce vreau eu sa spun... m'a impresionat mult cand am citit si e musai sa impartasesc descrierea mea. care suna fix asa: "Micutul jucator (~172 nu este chiar asa putin!!!~) poseda o viteza foarte buna (~aia da...~), prin care compenseaza lipsea taliei (~ da' talie nu era aia pe care mi'o masura croitorul cand imi stramta/largea pantalonii?...~). Cel mai rapid jucator de pe teren este prezent pe tot terenul si isi sufoca adversarul cu presingul sau agresiv (~ agresiv intradevar... finala de anul trecut am transformat'o, alaturi de colegii mei desigur, intr'un macel fara margini~). un foarte bun recuperator, in ciuda taliei sale (~ da ma, sunt suplu, am inteles! ~) si un altruist desavarsit care pune succesele echipei inaintea realizarilor personale (~ asta e c'am zis inainte de finala de anu' asta ca sunt pregatit si sa joc tot meciul si sa nu joc deloc, nu?.. mda, ai inteles ce'ai vrut tu si nu am jucat deloc! eh...:) ~). Un coechipier pe care orice jucator profesionist si'l doreste." -- aici m'au podidit lacrimile, serios!

as fi impresionat si m'as mai gandi putin la imaginea pe care o am despre baschetul pe care il stiu, citind ce'a scris edi despre mine in tema lui, dar am citit si ce'a spus despre "antrenorul" echipei: "Decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Fara dumnealui echipa nu ar fi existat. A publicat numeroase carti de specialitate. Asteptam sa scrie si un volum despre echipa care i'a adus atatea satisfactii. Cat mai multe succese!" ....Deci e clar, vrajeala.. tema facuta pe genunchi inainte de ora. dar faza cu jucatorul profesionist care ma doreste alaturi a fost de maxim efect! hehe!

ideea este urmatoarea... avem viitorul in fata. daca ne apucam de antrenamente putem avea la anul echipa foarte buna. si poate invat si eu sa duc mingea aia mai cu siguranta, ca decat sa alerg si sa sar si sa mai arunc uneori de la 3 nu ma lasa inima acum sa fac altceva... formula ideala este cea cu edi si dan (DMD) pe banca tehnica (dan si in teren), si sunt sigur ca asa vom face treaba. numa' sa vrem! sa vrem sa renuntam la burti, ce mama supararii, ca parca am fi baut unii dintre noi doar borsec tusnad si stejarul de anul trecut de cand am iesit campioni incoace!! off.... hai edi, rabdare si curaj! pe eeeei!!

------- disclaimer: acest post nu contine atacuri la persoana. reproducerile de text s'au facut cu acordul (e'adevarat, ulterior, al) autorului. -------

[oras] ATENTIE LA COMISION !!

2007-05-25T19:12:00.000+03:00

vreau sa desfiintez, sa interzic, sa trec in ilegalitate o multime de lucruri: maieurile la baieti pe strada; parfumurile care nici macar nu seamana umpic cu mirosurile naturii, vara; banii.

cel mai tare ma enervez cand vine vorba de bani. de banii altora. pe care'i pierd eu... da'i pierd ca un fraier maiastru: nu ca mi'i fura vo 20 de baietei insotiti de bate si pumnale; si nici ca imprumut pe cineva care intarzie sa'si aminteasca... Nooooo... fac acele genuri de afaceri care genereaza dorinte de pumni in cap-propriu, ca sa zic asa... cum ar fi, cumpar d'aici, si in cinci minute gasesc altundeva acelasi lucru mult mai ieftin. sau ... sau, ca sa fiu mai explicit si conform cu realitatea, schimb iepuroi acolo unde comisionu' este. si este mare, mama lui!...

deci, draga cititorule, vei auzi pentru a nici tu nu mai stii cata oara sfatul intelept:

LA ORICE CASA DE SCHIMB VALUTAR MERGI, UITA'TE DACA SCHIMBA CU COMISION !!!!

s'au scris articole intregi, s'au facut reportaje la tv, s'au consumat mii de cuvinte in acest sens, iar eu, maiastru cum ma aflu, pierd banuti importanti nebagand de seama ca porcii au comision de 9%.

aaa!!

DE OBICEI, CASELE DIN CENTRELE ORASELOR PERCEP COMISIOANE !!!

nervos la culme pe maiestria mea, care astazi s'a dat in toata marinimia ei pe toata fata mea, sau eu m'am dat cu ea pe fata, nu pot sa zic exact, deci dupa tampenia de'o facui si care ma enerva violent, m'am urcat in reatebeu sa ma duc acasa. acolo... oameni. desigur. unul, la telefon: "daa.. pai ma duc asa din banca'n banca, vad eu unde gasesc... (mda nene, bine ca tu te gandesti la toate!..) trebuie sa ma duc la o clinica d'asta sa'mi fac niste analize care costa nustu cate milioane.." ooooooofffff..... mi s'au relaxat obrajii instantaneu.

nu vreau sa insist prea mult pe portretul barbatului, dar, ca sa construiesc o idee, era tipul de om, de barbat, pe care daca incerci sa ti'l imaginezi plangand, nu il vezi caraghios. da, si barbatii plang cateodata, stim...

se urca apoi in troleu un nene. care avea o mesa. deci avea o mesa, iar eu, chiar prima data fiind cand vad o mesa la altcineva decat comandantu' ala sau ce era din academia de politie, mi'am dat seama din primele secunde ca este mesa. bai nenicule, las'o moarta, ai chestia aia in cap de cand inca parul ti'era blond, iar acum e alb, si chelia inca nu iti ajunsese la ceafa, iar acum din contra. acesta era tipul de barbat trecut de 50-60 de ani care poarta ochelari de soare cu lentile galbene si brate metalice. si tine buzele tuguiate... hai ca'i stiti, sunt mai multi d'astia... nu'i veti vedea niciodata in parc la sah cu baietii, si nici in piata la obor.

apoi o doamna de langa mine, caci stateam jos deoarece starea de nervi ma indreptatea sa fiu nepoliticos (aha!) cu atatea .. doamne'n varsta in piciore in jurul meu, isi scoate un servetel. se sterge umpic la nas cu el, apoi il impatureste o data si isi sterge dosul genunchilor de transpiratie. nimic anapoda, mai ales ca eu vedeam asta involuntar si cu coada ochiului, totusi involuntar; pana cand cu acelasi servetel, impaturit din nou, isi sterge ceafa si gatul. ..pai bine mai tanti, da' nu te'ai gandit de la inceput?? trebuia sa o iei si tu sistematic!... ti'o spune omul care vrea sa instaureze o regula general acceptata si unanim pretuita: stabilim o mana pentru lucruri scarboase si o mana, desigur cealalta, pentru lucruri curate.

apoi m'am dus la un oficiu postal, cu 3 min inainte de pauza lor, spunandu'le cu ochi sinceri si rugatori ca in fix trei minute termin treaba de'o am acolo. pai nu aici, la ultimu' ghiseu, in spate. ok... umpic precipitat: saru'mana, am cartea asta de trimis in targu-mures, va rog nu vreau sa astept juma de ora, trimit imediat!.. pai cum sa trimiti mai baiatule. pai, trimit, ca e o carte si dumneavoastra sunteti o posta. pai in ce. intr'un plic mare. pai n'am decat d'astea mici. nu'i nimik, o trimit pe bucati... Auzi la el, draga!... Hai pa, va multumesc pentru ajutor, hoarde inutile si contagioase mancatoare de bani publici ce sunteti!

si'am plecat... ce zi...

...apendice

2007-05-25T00:42:00.000+03:00

in alta ordine de idei... ma supara omu' care te vrea altfel si cand in sfarsit te prinzi si tu ca nu esti bine pe subiectu' respectiv si te urnesti spre schimbare, el tranteste una lata si urata de te'apuca sictiru' si vrei sa taceti impreuna dar separat. este ca si cum ai pescui si cand in sfarsit trage pestele, trantesti cu batu'n balta, injurand apele care chipurile au miscat pluta...

este imperios necesar sa intelegem ca schimbarile majore si bruste sunt ori de origine divina, ori nesanatoase! si cele mai multe, din pacate, sunt d'astea bolnavele. asadar, rabdare!... cel mai mic semn spre bine este un mare motiv de zambete multumite! sau ar trebui sa fie, parol!...

eu si'un bebe. da, un bebe

2007-05-24T22:56:00.000+03:00

astazi dimineata, afara fiind eu cu Toto, stateam asaa... intr'o doara, p'o semi-bordura destul de inalta. in stanga mea, o iesire din bloc, insotita de doo trepte. destul de inalte, cam cat o bordura adevarata. la un moment dat, ca nu stiu daca ati observat, dar momentul dat intotdeauna vine la.. un moment dat, o mamaie c'un copilas iese din bloc si trece prin fata mea. copilasu' era, ce sa zic... bebe. doar ca bebe d'ala mai mare, care totusi merge in picioare, fara pre-mergator dar cu mana libera (aia de care nu'l tine insotitorul) intinsa pentru echilibru. era insa atat de mic incat ca sa coboare cele 2 trepte, bunic'sa n'a avut rabdare sa vada daca poate singur deci l'a luat de'o aripa si l'a aterizat dupa. asta micu' nu s'a suparat, o fi zis "eh, atata bai sa fie pe ziua de azi...", si'a mers mai departe. adica prin fata mea. si eu, cum de Toto nu'mi faceam griji, ca eram in intervalul orar in care nici un caine normal nu iese afara, ma uitam asaaa.. lung la el, nu neaparat cu o figura simpatica, dar il placeam cum mergea asa cracanat. hehe, si dezechilibrat... noroc cu bunica din manuta stanga si indemanarea din manuta dreapta. si mai face el vo 200 de pasi, cam 5 metri, si se intoarce la mine si'mi zambeste! imi zambeste!

rog sa nu ma mai lase sa astept pe oricine poate da explicatii despre minunea prin care zambesc copiii!

este evident in plus sa adaug ca mi'a facut ziua pustanu'!... a fost o bucatica de ce'ar trebui sa fie. asa zic eu... a fost demonstrarea faptului ca daca noi nu putem, pot ei, pot astia micii. Si sa'mi mai doresc sa fiu mare, zici tu?...

[H] interviu AGO

2007-05-23T00:37:00.000+03:00

Din culise (ale messenger-ului şi ale traficpunctro-ului) mi se suflă că există un interes vădit pentru personajul AGO. Profit de ocazie şi-mi fac şi tema la GPS (genurile presei scrise, cu G. Pistol, care nu este Gina Pistol).
Între bucuria lansării noului Starcraft şi nerăbdarea pentru vizionarea noilor episoade din Star Wars, efervescenţa lansării acţiunii "Vrei să schimbi România? Începe cu tine !!" pare că se stinge. Ce e bun însă e pus deoparte, şi nici măcar o fată nu poate schimba cursul poveştii. AGO îşi adună forţele pentru marea provocare:

Încearcă măcar pentru o zi să-ţi pese de ceilalţi !

AGO: 12 ani au trecut de la primul Starcraft! Presupun că ai jucat...
Dudu: Dacă nu, mai vorbeşti cu mine?...
AGO: Nu ai jucat?
Dudu: Nu...
AGO: Ce copilărie ai avut? Dar nu concep!.. Adică cum?...
Dudu: M-a atras mai mult wordpadu’ şi mircu’. Asta e...
AGO: Trebuia şi Starcraft dar în fine... Uite cum facem: dacă vrei să vorbeşti cu mine despre Starcraft mai bine îl joci pe primul sau te documentezi. Pe www.gamespot.com găseşti toate review-urile la toate jocurile. Vroiam să mă angajez ca game tester, dar nu era part time, doar full...
Dudu: Şi? N-aveai timp şi scoală şi asta?
AGO: Totuşi vine sesiunea şi vreau să fiu prezent când pic.

........................

AGO: Dacă vrei să auzi ceva interesant... Iţi voi împărtăşi o teorie de-a mea pe care eu am elaborat-o.
Dudu: Sunt numai ochi şi reportofon.
AGO: Este vorba despre cărţile Codul lui DaVinci, Evanghelia după Iuda şi astea...
Încă din Antichitate faraonii egipteni erau consideraţi zei. Aşa, faraonilor le era mai uşor să-i controleze pe oameni. În timpul comunismului s-a încercat o diminuare a importanţei religiei tot din acest motiv. Dar acum oamenii nu mai sunt cu toţii analfabeţi, şi răspund violent la violenţă... Deci ce poate fi mai placut decat un mind control în masă! Ce vreau să spun e că Marele Licurici a comandat scrierea acelor cărţi spre sporirea puterii lui.
Na, asta e... Nu e cine ştie ce dar am impresionat o fată cu chestia asta. Am părut puţin mai inteligent în faţa ei.
Dudu: Unde ai cunoscut-o? Cumva astăzi la istorie?
AGO: Nu. Nu-ţi zic: persoană importantă.
Dudu: Mioara Mantale!
AGO: O, da, întradevăr! Ea e! Cum de ai ghicit?
Dudu: În timpul liber sunt asistentul ei...
AGO: Aham...
Dudu: Şi azi la istorie? Au luat oamenii bileţelele?
AGO: Stai să le tragem la xerox şi să decupam ca copiii.
Dudu: Deci nu ai împărţit încă nimic..
AGO: Nu e chiar asa uşor, e de muncă. Săptămâna viitoare demarăm actul în sine, acum sunt doar preparaţii... De viaţă sentimentală nu mă întrebi ca în tabloide?
Dudu: Nu. Ce va scrie pe bileţele?
AGO: Nu am reţinut... Eminescu, Coşbuc, Alecsandri... îşi ştiau oare pe dinafară versurile? Îţi spun eu că nu. Am scris şi eu versuri la viaţa mea, dar nu le ţin minte... Poate doar titlurile.
Dudu: Ce vrei să schimbi? Ce nu-ţi convine în ţara asta?
AGO: Atitudinea... Da’chiar că am ales calea cea mai grea... Tipic mie. Să schimbi atitudinea unei naţii e cel mai greu lucru, acum mi-am dat şi eu seama... Dar nimic nu e imposibil.
Dudu: Crezi pe bune asta?
AGO: Încercarea moarte n-are. La fel s-a zis şi despre un obiect mai greu decât aerul, că nu poate să zboare, şi totuşi zboară.
Dudu: Acolo era vorba de fizică.
AGO: Iar aici de sociologie.
Dudu: Nu se pupă...
AGO: Fiecare ştiinţă are reguli şi principii.

........................

Dudu: Cine este alături de tine în acţiunea ta?
AGO: Un fost coleg din liceu actualmente student la Facultatea de Istorie
Dudu: Veţi fi de găsit pe net?
AGO: Probabil... E în idee un site. Mai mult un forum ceva...
Dudu: George, cu viaţa sentimentală cum stai?
AGO: Inexistentă.
Dudu: Trist?
AGO: Cam da, uite ce fac ca să îmi ocup timpul... încerc o schimbare a României.
Dudu: O femeie te-ar face să renunţi?
AGO: Acum că am început, nu! Dar chestia asta nu e chiar aşa de altruistă şi patriotică precum pare. De fapt încerc să cunosc mai bine, să mă împac cu mine. Unii fac sporturi extreme, alţii caută bani... Eu fac ce fac.

[H] portret AGO

2007-05-21T06:06:00.000+03:00

„Da, sunt la management, da’ să ştii că de la anu’ mă bag la ATF! Zică părinţii ce-or zice, eu n-am de ce să fac management. Pentru teatru mă pregătesc de când aveam 4 ani”. Este omul care pierde la macao sau la popa prostul numai de dragul de a primi ca pedeapsă mimarea unei morse eşuate sau a unei declaraţii de dragoste. „Ăăă, ştii... sper că nu te deranjez dar, ăăăă, ... vreau să-ţi spun că-mi place mirosul tău. Da, ăăăăă, şi mi-ar plăcea să stăm ..... împreună pe-o bancă, ăăăăă, din Herăstrău. Sau care parc e mai aproape de tine! Ăăăă, mă scuzi, sunt emoţionat” – aşa înţelege George să ducă a îndeplinire porunca declaraţiei de dragoste. La momentul respectiv, ne-a oferit celor prezenţi şi o declaraţie bonus, dar aceasta a cuprins cuvinte violente şi a necesitat folosirea unui băţ lung şi gros drept instrument persuasiv.

În hainele lui largi, nu surprinde când spune că-i plac Paraziţii. Însă nu dă din cap şi din mâini în ritmul cuvintelor pe care le spune. Adesea stă pe un scaun, deoparte, chiar dacă oameni trec într-o parte şi-n alta. Spune că atunci ori aproape doarme, ori se gândeşte la următoarea „reprezentaţie”. Şi reprezentaţii sunt destule! „Eu... n-am să mă fac bine niciodată!... Medicamenteee!” este fragmentul cu care se delectează cel mai des; de altfel, este fan declarat Vadim Tudor şi Gigi Becali, pe care îi imită aproape fără să vrea...

De curând a renunţat la cioc. Se găsea, aşadar, până deunăzi, sub barba lui un smoc de barbă care ameninţa să se transforme în barba lu’ UnQ Saproo de la Moromeţii (artist român cunoscut atât pentru barba foarte lungă şi îngustă cât şi datorită răcnetului „Româniaaaaa, trezeşte-teeee!!”). Cum e fără barbă? „Parcă s-a rupt ceva din mine!... N-am mai fost fără de vara trecută, de când am dat bacu’. De ce am dat-o jos? Pur si simplu m-am enervat... Faza drăguţă e că odată cu ea parca am dat jos şi vreo 5 ani. Sunt puştan puştan acuma, hehe!” În timp ce vorbeşte, orice ar vorbi, ochii lui spun că nu este prea interesantă situaţia, şi ar prefera să stea p-un scaun şi să se gândească la ale lui. Este, indiscutabil, un one man show, totul este să fie lăsat în pace îndeajuns de mult timp ca să se pregătească. Iar el se declară întotdeauna pregătit pentru o nouă reprezentaţie...

„Da’ ce, acum trăim în democraţie? Nici totalitarism nu e... E un fel de ghiveci. Varză sau rahat amestecat, depinde cum preferi să-i spui. O incoerenţă lipsită de consistenţă. Dar cum ajung ăştia parlamentari? Că vreau şi eu să dorm în sală şi să sparg seminţe, să mă tund cu 80 de mii şi să mănânc cu 40...” Cum? Pe liste!

La aproape 18 ani de la Revoluţie, oameni care la vremea aceea aveau 2-3 ani îşi pun acum problema viitorului ţării, a responsabilităţii sociale şi a exprimării libere. AGO nu rupe gura târgului; AGO dacă se încordează în voinţă îndeajuns, pune gura târgului să vorbească util. Mai mult nu se poate.

[H] Reinvierea atitudinii tinerilor Romani

2007-05-21T05:04:00.000+03:00

Adesea se întâmplă să întâlnim în trecerile noaste grăbite prin pasaj pe la Universitate sau pe lângă ASE oameni care împart fluturaşi cu diverse: reclame, invitaţii, liste cu preţuri la componente de calculator, manifeste. Mai nou, luări de atitudine.

Ultimele evenimente care au condimentat viaţa publică din România au născut în tineri nevoi de afirmare, confirmare şi susţinere a unei necesare reînviorări civice. Astfel, tineri mai mult sau mai puţin cunoscuţi se fac auziţi sau citiţi: Bogdan Gavrilă - http://voteaza.blogspot.com/, Andreea Mira - http://www.andreeamira.ro/, Cristi Pârvan - http://www.parvan.ro, Iulian Comănescu - http://comanescu.hotnews.ro, George Onioi şi alţii. Acesta din urmă se foloseşte de mijloace tradiţionale: împreună cu un prieten a făcut nişte „bileţele cu mesaju’ de gen România trezeşte-te în plm la realitate. Vreau ca românii să se lase de manele şi să fie mai deştepţi puţin şi poate chiar să le pese de situaţia maro de la noi.”

Bogdan Gavrilă, autorul blogului voteaza.blogspot.com, are o întreagă campanie pro-vot: o mulţime de afişe, cu poze modificate din filme celebre, panouri publicitare în centrul Bucureştiului şi în alte oraşe mari din ţară, etc. De altfel, campania „Mergi la vot pe 19 mai” se bucură de sprijinul mai multor organizaţii: „Ni s-au alaturat în aceste zile colegii de la EURO<26,>ASLS - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Limbi Străine, ASPSE - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, OSE - Organizaţia Studenţilor Electronişti, ASFSIM - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Metalelor, CPV - Clubul Presa de Vin şi GIPIR - Grupul de Iniţiativă pentru Promovarea Imaginii României. Lista rămâne deschisă!” – Bogdan Gavrilă. În secţiunea despre campanie de pe voteaza.blogspot.com, citim: „Campania “Mergi la vot pe 19 mai” este organizată de CRSC – Centrul de Resurse pentru Societatea Civilă şi se va desfăşura în perioada 7 – 19 mai. “Mergi la vot pe 19 mai” este un exerciţiu democratic al societăţii civile având ca scop creşterea gradului de implicare al cetăţenilor români. Mesajul campaniei este apolitic, singurul scop fiind mobilizarea în vederea exprimării libere a drepturilor constituţionale.”

În ultima vreme, românii plecaţi din ţară transmit semnale din ce în ce mai clare că îşi doresc întoarcerea acasă, în România. Şi vorbesc despre românii plecaţi acolo prin firme de head-hunting, tineri cu potenţial dovedit, care simt ca în România se poate face treabă şi că este nevoie de ei aici. Întoarcerea lor este, iată, susţinută de alţi tineri „ne-dezertori”, cărora nici prin gând nu le trece să părăsească patria-mamă. Chiar dacă mumă, şi-ncă mumă vitregă, uneori...

George Onioi, actualmente student la Management la URA, viitor student la ATF, pentru că simte nevoia unei schimbări, spune: „Am făcut un mesaj ieri... Să vedem dacă prinde... Dacă nu, mai incerc! Până nu prinde nu mă las!” Astăzi, luni 21 mai 2007, George va putea fi găsit împărţindu-şi biletele în zona Facultăţii de Istorie.

[H] viteza gratis

2007-05-21T03:20:00.000+03:00

Duminică, 20 mai 2007, ultima zi în care Casa Poporului este înconjurată legal de maşini zgomotoase. Chiar şi numele maşinilor care se vor alerga pe pistă sunt zgomotoase: Aston Martin DBR9, Corvette C5 şi C6, Lamborghini Murcielago, Maserati MC 12, Ferrari 430 GT2, Porsche 997 GT3 RSR şi Porsche 996 GT3 RSR. Are loc etapa a treia a Campionatului FIA GT. Vruuummmmmmmm!

La faţa locului, tribunele nu sunt nici pe departe pline, mai puţin cea VIP. Biletele acolo au costat până la 800 de euro. Lumea de prin tribune, câtă este, se arată foarte diferită de cea care se întâlneşte de obicei pe la întâmplări de acest fel în aer liber. La Campionatul FIA GT nu se dau mici şi nici bere, muzica variază de la Snoop Dog la Lil Jon şi se întrunesc o mulţime de alte condiţii rar întâlnite la acţiunile populare din Bucureşti. Pot fi văzuţi oameni însoţiţi de copii de 10 ani, motociclişti cu căştile pe cap, grupuri de tineri (din cauza prezenţei reduse, la cursa de sâmbătă intrarea a fost lăsată liberă; chiar şi aşa, mai puţin de o treime din cele 70000 de locuri a fost ocupată), fete îmbrăcate frumos şi mulţi băieţi cu aparate mari de fotografiat.

În mod neplăcut, ziua de sâmbătă a adus o premieră absolută în circuitul de FIA GT: un câine maidanez a ajuns pe pistă, printre maşinile rulând cu viteze foarte mari. Văzându-l la televizor, în mintea mea s-a născut o nevoie proporţională cu viteza maşinilor care era să-l accidenteze să îi iau un interviu respectivului curajos patruped. Nu a fost de găsit. Martori oculari susţin că în zonă au ajuns imediat sepepişti care au plecat cu un sac după ei.

Pe pistă s-au aflat maşini din două categorii diferite; practic, au avut loc două curse în acelaşi timp şi pe aceeaşi pistă: GT1 şi GT2. La GT1 au participat maşini ca Aston Martin DBR9, Corvette C5 şi C6, Lamborghini Murcielago şi Maserati MC 12, iar numerele de competiţie au fost roşii, în timp ce GT2 a cuprins Ferrari 430 GT2, Porsche 997 GT3 RSR şi Porsche 996 GT3 RSR, iar numerele de competiţie au fost negre. Cursa a durat 2 ore, timp în care prin fiecare maşină au trecut 2 sau 3 piloţi, fiecare dintre ei conducând numai câte maxim 35 de minute.

Piloţii români care au participat la această cursă sunt Mihai Marinescu şi Claudiu David, maşina condusă de ei fiind un Dodge Viper. Ei au terminat pe locul 14, la un minut şi jumătate de maşina de pe primul loc, având o medie de viteză de 90,52 km/oră. Câştigătorul cursei a fost Andrea Bertolini (Playteam Sarafree), pe Maserati MC 12.

Principala caracteristica a întregului eveniment petrecut în acest weekend în Bucureşti este haosul: piloţii au reclamat denivelările asfaltului chiar şi în zonele de frânare, safety-car-ul a fost adesea prezent pe pistă, timp în care cursa era neutralizată, vremea nu a ţinut cu iubitorii acestui sport, iar în plus se vorbeşte că Bucharest Ring prezintă deficienţe de proiectare, în ciuda faptului că designer este un nume celebru al arhitectonicii circuitelor auto, Hermann Tilke.

La sfârşitul cursei, în timpul evacuării zonei, un motociclist îşi tura motorul la maxim, să-şi facă loc prin mulţime. Nimeni nu îl auzea.

the same sh... out!...

2007-05-18T15:25:00.000+03:00

sunt momente in care nici oamenii care ma citesc (nu, nu ca pe o carte deschisa. al'fel) nu pot lega de nici un fel o discutie cu mine. asa ca azi voi face super-ordine la mine in camera si'mi voi da barba jos.
rumoare.

aproape nimic, umpic patetic

2007-05-18T00:02:00.000+03:00

ma gandesc, si nu'mi dau seama, daca sa scriu cat sunt nervos sau sa ma abtin. de abtinut m'am mai abtinut eu in ultimele zile, da' mai mult pe motive de timp gresit calculat. acum insa...

stiti jocul ala in care fiecare spune cate un cuvant si urmatorul repeta toata fraza apoi adauga cuvantul lui? iata... "Seara era rupere de inimi neacordandu'se acordurile disonante in mirambuloasa cvasineclaustrofobica of-of mai draga punct" - jocul s'a terminat inainte chiar ca vreunul dintre noi sa greseasca, pentru ca, se si vede, eram cam incordati dpdv intelectual&concurential.

app, mada, mirambulos nu se gaseste in dex, aimsori.
cuvintele adaugate de mine sunt: era, disonante, mai. pasnic, e?

raceala ma supara, basketul ma supara, masina si iubitul ei ma supara, scoala ma supara, miejii de noapte ma supara si ei!... ma culc. vulgar-inconsistenta situatie spalacita si nespalata. hhhhhhhhh

Prima victorie! Tara, tara, avem faptasi! --

2007-05-16T21:01:00.000+03:00

www.facemcatavencu.ro/blog.php?id=43

DMD

2007-05-10T02:22:00.000+03:00

intr'un mail pe care un dom' profesor d'al nostru l'a trimis intregii adunari de studenti interesati, compus cu ocazia Suspendarii, sus'numitul zicea asa...

"Acum imi asum riscul de a spune tampenii pentru unii si de a face lumina in capul altora. Dealtfel am publicate mai bine de 200 de pagini de comentarii politice, insa nu vi le-am dat pana cum din respect pentru munca voastra si din dorinta de a nu va ocupa timpul cu basini si figuri (forme deja arhetipale de cultura lingvistica). Sa ma apuc sa dau copy paste ar fi nashpa pentru antrenamentul meu intelectual, cand mult mai bine este sa pierd timpul scriind ceva nou pentru colectia de texte care se va publica dupa sucombarea mea pe alte meleaguri, caci evident consacrarea mea va fi postuma. Sunt basinile si figurile mele, in care cred si care va intoxica si pe voi sau va fac sa respirati mai bine, financiar vorbind. Le scriu pentru mine si pentru a ma antrena in discutiile cu studentii mei, care oricum nu pricep foarte multe insa nici prosti nu sunt, cum nici eu nu pricepeam de niciunele dar tot talent o sa mor."

Cum sa nu'l adori!... :))

Florin Chilian

2007-05-10T00:04:00.000+03:00

Nu, nici nu a murit, nici nu a fost suspendat (ca inainte'mergatorii lui de mai sus din arhiva)

Deci nici una nici alta, spre fericirea lui si'a celor dragi. Insa mi'a trimis dragutul de el un mail. Eu am zis la'nceput ca e ceva virusache, ca prea scria ca e de la Chilian si in subject Florin Chilian... si cu attachment in plus. dubios!... Da'l deschid, ca si'asa tre sa bag calculatoru' in service si poate poate un viermisor m'ar motiva mai eficient.

Dezamagire... era chiar mail de la Chilian. catre avocatul lui, sau ceva responsabil cu imaginea. mailul cuprindea forma bruta a cererii de chemare in judecata a Ministerului Culturii, din cauza piesei "Zece", pe care astia au folosit'o prin 2005 in nusce spot, fara acordul scris din partea lu' Chilian. Stire fumata de mai bine de 2 saptamani, am aflat si eu acum... A vrut omu' sa aflu si eu? Tocmai eu?? si ca sa fie mai credibil, sa'i dau atentie, mi'a trimis miezul miejilor? M'a trecut initial gandu' sa pun aici tot mailu': cu tot

Catre Tribunalul Bucuresti

Registratura Generala",

cu tot Subsemnatul CHILIAN-POPOVICI FLORIN, cu domiciliul in Bucuresti, Str.Principatele Unite etc etc etc... mda, am adresa completa, cica sta la vila.

Ce m'a facut sa renunt la publicarea integrala a fost un blitz d'ala cum ii zice, de memorie, cu unul dintre seminariile de Deontologie de semestrul asta. Cica n'ar fi bine... Mda... i'am trimis mail inapoi, i'am multumit, dar i'am marturisit ca nu m'ajuta cu nimic. Ceea ce dealtfel este evident. Asa ca stiti ce? Mai bag un post in seara asta. Chilian nu ma merita.

Doar nuantele care se repeta demonstreaza autenticitatea!

2007-05-06T14:56:00.000+03:00

(imi pare rau ca, cel putin deocamdata, nu pot spune asta in mai multe cuvinte...)

[eu] caracter

2007-05-04T23:54:00.000+03:00

Astazi mi'a venit un mare chef sa fac ceva universal. Ceva care sa conteze pentru tot Universul. Si'asa mi'am adus aminte ca singurul lucru universal pe care pot sa'l fac este sa ma (re)construiesc corect. Sa ma auto-determin corect. Cu ajutor, desigur... Asa sa'mi ajute Inspiratiunea!

peisaje

2007-04-30T12:53:00.000+03:00

soare galben, iarba verde, cer albastru.
pomi galbeni, nori rosii, lebede mov, case negre, girafe roz, geamuri gri, munti portocalii...
De ce? asa vor copiii. ce stiu, stiu bine; ce nu, inventeaza...

apropo, m'am indragostit de galbenul rapitzei!... Î

(pentru cei pentru care nu este destul galben in poza de mai sus, cereti alte poze si lamuriri de la mine, poate va dau... sau mergeti pe campurile patriei, este acolo destula pentru toata lumea)

[oras] flori fete sau baieti

2007-04-28T13:08:00.000+03:00

deci d'aia.

[oras] eufemism

2007-04-24T23:29:00.000+02:00

o perversitate iti ofera tot atata autenticitate cat o floricica dintr'o floare de liliac rupta

pro (shhhhhhhhhh)

2007-04-22T20:18:00.000+02:00

ti.
da' multi. ei sa stea acasa.

M'am uitat in dupa'amiaza asta la manifestatia din Piata Constitutiei. am zapat, si nu mica mi'a fost mirarea cand am vazut pe otv cadre muuult mai inspirate decat pe realitatea, antena 3 sau alte d'astea... de exemplu, in timp ce Monica M. (care "nu poate ramane indiferenta la ceea ce se intampla pe scena politica") incerca sa vorbeasca multimii, otv'ul il avea in cadru pe Basescu suflecandu'si manecile camasii in carouri. A urmat preluarea microfonului si adeverirea o data in plus a faptului ca oamenii presedintelui isi fac treaba (atat cat pot si ei... vom reveni): personajul principal al mitingului de azi si'a inceput vorbirea cu pansarea unei bube pe care mitingul de joi (20 apr: "Jos parlamentul!" :|) a provocat'o si de care multi "contrasi" s'au legat vehement. Diferentierea clara dintre institutia Parlamentului si parlamentari trebuia facuta, si a fost facuta. multumim, mai departe...

uite'te'njur!...
ahem, pardon:-"... azi in Piata Constitutiei au zis o pesa Morometii. mda..

In unele momente, discursul a fost tare ezitant... A fost interesanta faza cu "am gresit cand nustu ce si nustuce?" "NUUU!.." si mai ales repetarea de fiecare data cu acelasi ton a intaririi "Nu am gresit!...". In genere urarile de sanatate au fost marcile ezitarii in discursul din dupa-amiaza asta. Ori nu au dat astia la tv strigatele multimii in toata splendoarea lor, ori oamenii kiar nu s'au motivat prea tare. Momentul cu "atunci cand aia nu merge si aia nu merge, ca sa'mi recapat puterile ies in multime. de la popor imi strang puterile" a fost bunicel, dar s'a terminat cu o urare de sanatate...

Cand am aflat mesajul discursului de vineri seara (pe care eu l'am ratat din motive subective), m'am simtit bine 5 min. dup'aia mi'am dat seama ca sigur au mai fost oameni interesati de subiect (jurnalisti sau nu) care au prevazut miscarea presedintelui. Dupa alte 2 min mi'am zis ca tot e bine sa stii ca faci parte din grupul jurnalistilor (sau viitorilor jurnalisti) care le (cam) nimeresc.

asadar... asadar, cum am mai spus, ma pun la coada asteptanda a derularii evenimentelor. e frumos, parol. traim dpdv politic&social!.. da' daca se termina trist, se duce toata sandramaua de rapa si ma grabesc sa inchid lumina... reverenta.

pauza

2007-04-20T21:43:00.000+02:00

.............................................................
.............................................................
a vb base la 19, inca nu stiu ce'a zis
.............................................................
eh, lasa, aflu eu mai incolo;)
Pauza este binevenita si binemeritata. Ceau:)

Traian Basescu

2007-04-19T19:33:00.001+02:00

m'am ras, pe bune m'am ras cand am vazut'o pe Lavinia Sandru invitata la aceleasi doua mese cu Ursu, Nistorescu, inc'un nene si'nc'o tanti, nu le'am retinut numele, incercand din rasputeri sa ma convinga ca e om de politica nenica, ca stie, ca le are... eu o vad mai degraba intr'o reclama la dove. tare faza cand la un moment dat a reusit sa se vada pe sine in context si a trecut'o un zambet inocent si auto-compatimitor. deci, Lavi, cum zici ca e cu vopseaua asta noo?...

mi'a placut Andrei Gheorghe. intr'un studio sau doua, dup'aia tzup la universitate. doua vorbe pentru corespondentu' de la fata locului, dup'aia smulge alte doua vorbe de la Basescu. si'anume: "pentru tara bla bla bla.." si 2: (Va pare rau?...) "Da, foarte!... Pacat!.. pacat.."

Sa te iei cu mainile de cap, nu alta, cand auzi reactiile presedintilor partidelor principale... Geoana... Vadim... Voiculescu... Hai sic.!.. hmmm... bai nene, si Boc o da rau in bara, parol!.. cica anti-constitutionala treaba de azi din parlament, si'nca spus asa, aproape cu spume.

este bine stiut, noi nu plecam, stam aici sa stingem lumina, alaturi de prietenii nostri. dintre ei, prezint doi...

Radu Vasile: te salut cu respect
onioi george alexandru: heeei
onioi george alexandru: tocmai m-am intors de la universitate....
Radu Vasile: serios?
onioi george alexandru: da ma.....de la base
...
Radu Vasile: ai dat cu pumnu' in aer?
onioi george alexandru: nu prea.....am stat inghesuit si am preferat sa tin mainile pe portofel si pe mobil
Radu Vasile: bun, intelept
Radu Vasile: ia zi, isi da demisia sau nu?
onioi george alexandru: pai e in aer toata treaba e o adevarata aiureala (ca la romani) el zice ca o sa faca niste dezvaluiri.....
Radu Vasile: mda, in leg cu guvernu'..
onioi george alexandru: da ma cu comunismu cu securitatea.........ceilalti cred ca guvernu o sa aduca niste dezvaluiri la adresa lu basescu....si tot asa o bataie cu bulgari......de rahat
...
onioi george alexandru: lume multa ......jandarmi huiduieli....si totusi la alegeri a fost de 10x mai multe strigate.....am fost ragusit 1 saptamana de la cat am strigat....nu mai aveam voce...
onioi george alexandru: semn ca si-a cam pierdut din alegatori......sau ei nu mai sunt asa convinsi de el...
onioi george alexandru: o sa fie interesant
onioi george alexandru: hai ca ma bag la un joc online

Radu Vasile: mosule, ce parere ai tu despre toata treaba cu basescu si suspendarea?
Furtuna Flavius: deci
Furtuna Flavius: io il iubesc pe basescu
Furtuna Flavius: si tin cu el
Furtuna Flavius: parlamentul este de cacat
Furtuna Flavius: basescu is god
Radu Vasile: da' pe vadim si becali nu'i iubesti?
Furtuna Flavius: nu,pui
Furtuna Flavius: pe niciunul
Furtuna Flavius: ia zi-mi tu mie
Furtuna Flavius: tu pe cine iubesti?
Radu Vasile: nu pot sa'ti spun...
Radu Vasile: sunt umpic jurnalist acum
Radu Vasile: god sau good?
Furtuna Flavius: GOD
Radu Vasile: mda, hai ca m'am convins si cu tine...
Furtuna Flavius: ma mai iubesti pt culoarea politica aleasa?
Radu Vasile: desigur, daca ai candida te'as sustine pana in turu' doi
Furtuna Flavius: sarumana
Furtuna Flavius: esti un scump
...
Radu Vasile: se intampla ceva manifestatii in urbea ta acolo?
Furtuna Flavius: hab n-am, frate
Furtuna Flavius: io plang impreuna cu cainele soarta presedintelui nostru
Furtuna Flavius: si numa in casa
Furtuna Flavius: nu am iesit
Radu Vasile: isi da demisia sau nu?
Furtuna Flavius: basescu nu-si va da demisia, prietene
Furtuna Flavius: parlamentul este de cacat si a fost lasat in curul gol
Furtuna Flavius: si singura solutie salvatoare pt ei e sa-l dea jos pe Base
Radu Vasile: pai l'au cam dat..
Furtuna Flavius: nu,frate
Furtuna Flavius: basescu va invia
Furtuna Flavius: k il iubesc io
Radu Vasile: sunt convins de asta

Si acum o parere de pe partea ailalta:

adrianp*eot***a: http://www.pentrutine.net/anti-traian-basescu.html
Radu Vasile: si tu?...
Radu Vasile: :|
adrianp*eot***a: clar ... separatia puterilor in stat ... nu mai vreau un alt tiran
Radu Vasile: in caz de anticipate, pe cine ai vota?
Radu Vasile: daca pot sa intreb asta..
adrianp*eot***a: nu Basescu ... evident ... il incercam pe altu ... :)
Radu Vasile: pai ma gandesc ca pe lista de la sondaje in jos n'o s'o iei, ca dai nas in nas cu becali
adrianp*eot***a: drama societatii noastre ... aceasi drama ca si la americani , vezi Bush
adrianp*eot***a: adica nu o sa ai la conducerea statului pe cineva care sa fie peste nivelul mediu al poporului

(copipeisturile sunt facute fara acordul celor trei prieteni. in acest moment nu mai sunt on-line/vizibili. vom reveni)
--- later edit: acordurile a fost date. cer scuze cu aceasta ocazie celor carora le este greu sa citeasca pe bloguri discutii de pe mess. totusi, ii asigur de o selectie la sange anterioara postarii lor. ceaaau

Gil Dobrica

2007-04-18T22:33:00.000+02:00

Nu ca mi'ar fi fost idol sau asa, dar de Gil Dobrica ma leaga amintiri din copilaria mea. cum s'ar zice, picapu' din sufrageria din Constanta (deci demult) mi'a zis, pe langa punguta cu doi bani, fata babei si fata mosneagului, harap alb, alice in tara minunilor, muuulte melodii d'ale lui Gil Dobrica: Orice'as spune, Cantec de leagan si dor, Discutie in familie (cover dupa Hit the road Jack)... si altele... de altfel, meseriasul cantaret a declarat de haaaaaaat demult ca el nici nu'si doreste sa fie original; el se multumes... multumea sa se asigure ca se apropie foarte mult de reprezentatiile "marilor maestri": Lil Richards, Bill Holley, Ray Charles, Otis Redding, hei! James Brown....

sarac, bolnav (ii cam si placea sa bea...), fara familie si alte cele... dar uitati ce fata avea cand canta. si asta cu Hai acasa (Country roads - hermes nustu cum..) e cunoscuta de noi majoritatea ca au vrut'o aia de au facut reclama la Zapp. Stau pe cheiul de port... Valuri se spaaarg in zgomooot suuurd... Uuuu!...

Care e problema. Ma gandesc la linistea sufletului lui abia acum, cand pentru el nu mai poate face nimeni nimic. Sunt un magar pentru asta...

Imi plac piesele in care artistul incepe si isi fluiera melodia.

Pesele lu' Gil Dobrica le ascultam cand mergeam in a unspea si'a doispea cu Audi'ul pe temiriunde... am o caseta inregistrata de pe un disc d'ala vechi, constantean. la Orice'as spune partea care incepe cu "priviti fata grasa roscovana!.." a fost cu bun-simt sarita...

"Uite ce'am sa'ti fac, daca nu te potolesti odata cu umblatul hoinarind prin sat, uite uite ce'am sa'ti fac... - Da' taci odata mai femeie nu ma cicali, ti s'a dus vestea ca esti gura sparta si, daca nu ai sa pricepi, imi fac bagajele si plec!.... - Da da! uite ce'am sa'ti fac.... - Ce ce ce tot spui acolo.. ce?!.. - Nu'mi fac eu griji, stiu c'ai sa te'ntorci, caci o alta dragoste nu ai sa gasesti.. - Si daca nu ai sa pricepi, ha!, imi fac bagajele si plec!.. - Da da.. uite ce'am sa'ti fac, daca nu te potolesti odata cu umblatul hoinarind prin sat... uite uite ce'am sa'ti fac!... - Ce ce vrei sa spui, ce ai de gand sa faci.. Cum! numai atat a putut sa dureze dragostea ta pentru mine? aa?.. si eu care imi facusem planuri de o viata, aa?? a-am cumparat masina, am cumparat apartament, ce-ce mai vrei... mi'ai pus restrictii, nu ma mai duc la fotbal, nu ma mai duc cu prietenii la restaurant, nu ma mai duc......."

Gil Dobrica a fost meserias. Acuma hai sa ne uitam la astia de'i mai avem. Si mai avem, vo 2-3 milioane numai in Bucuresti...

campanie

2007-04-17T00:03:00.000+02:00

la olimpiadele comunicarii tocmai ne'am inscris cu campania noastra... anume sa'i facem pe tineri sa mearga in armata. deci fix acolo unde eu nu m'as duce nici daca m'ar ruga si mi'ar si da saxofon, aparat de fotografiat cu multi megapixeli si zoom optic cel putin 10, bicicleta, calculator mai bun, o camera numai si numai a mea, mai mult timp liber etc... apropo, a murit arcanu'!!!! armata s'a skimbat. vino sa vezi... etc etc... :D
intre timp, pe mine ma racaie ideea unei alte campanii. as face o campanie de skimbare de comportament fata de oamenii urati. serios.
mi'este imposibil de inteles de ce uneori si eu reactionez jalnic la vederea unui kip urat. dar sunt sigur ca ideile la aceasta campanie vor veni.
este actiunea unui om disperat si enervat din cauza diferentelor imense pe care okii le dicteaza in general.
"3 zile de'as mai trai, da' sa stiu ca s'a rezolvat situatiunea..."

maine ma duc la curs :D

crap

2007-04-10T22:42:00.000+02:00

sunt momente in care imi vine sa fug.

ee, hai, stiu ca nu sunt singurul...

[preg] pustiu

2007-04-09T00:03:00.000+02:00

Provizia de branza la saramura, pe terminate. Familia noastra, consumatoare inegalabila de telemea. Intr'o vreme, mancam branza si la ciorba, asta pana cand ne'am convins, pentru a nu mai stie nimeni cata oara, ca excesul, in orice domeniu si de orice fel ar fi, dauneaza grav. Bineinteles, noi nu ne procuram alimentul de baza de oriunde, de la oricine, oricum. Asadar, semidependenta aceasta ne'a facut de multe ori sa strabatem judete intregi, sa parcurgem sute de kilometri pentru a ne intalni cu demult nemaivazute si nemaiauzite rude care au in gospodarie, sa zicem intamplator, cateva bovine, ovine datatoare de branza.

S'a intamplat ca, odata, cand de la un an la altul, ne'am schimbat preferintele in materie de telemea (ah! ce bine suna!...), sa cerem indrumare in aceasta privinta bunicii, mama mamei mele. Asteptand de mult timp momentul, ne cheama repede la Targoviste (resedinta pentru toate sezoanele), ca stie dumneaei pe cineva (bunica mea imi permite sa nu folosesc intotdeauna apelative si pronume de politete, insa...). Ne'am urcat in masina (eu si mama mea), bucurandu'ne ca mai scade pretul total al branzei, fiind asa aproape... Dar cum socoteala de'acasa nu se potriveste cu cea din Targoviste, tocmai drumul asta scurt ne'a adus considerabil mai multe necazuri decat avantaje.

Ajungem la Targoviste. Mamaia este bucuroasa sa ne vada, chiar daca nu e prima data in luna care abia incepuse. Nu'i nimic. Daca la altele ne zgarcim uneori, la asta niciodata. Si noi suntem bucurosi. Devenim si mai si cand ne intalnim si cu strabunica, care bate vertiginos spre suta, dar inca se tine bine, cu ambele maini. Planul era sa mergem tuspatru intr'un sat, la vreo 15-20 de km de Targoviste, pe drumul spre Bucuresti, unde a trait multi ani strabunica, a crescut mare bunica, iar mama nu a fost niciodata. La niste veri de'ai lu' mamaia.

Incepator in ale sofatului, cum ma aflam, nu'mi suradea sub nici un aspect sa merg cu Audi'ul familiei, din '85, pe un drum total necunoscut mie, mai ales dupa ce timp de 2 zile a plouat de ti se rupea inima de somn. Drum necunoscut mie, se intelege, dar nici chiar bunica sau strabunica nu mai stiau pe unde exact, ca nu isi mai vizitasera de mult timp originile.

Plecam. Facem cei 20 de km repede, ca trage masina. Ne abatem de la soseaua care duce la Capitala, facand stanga. Drumul, cam accidentat, e marginit de ambele parti de camp cat vezi cu binoclul. Masina mai derapeaza pe ici pe colo, spre deliciul meu si sperietura doamnelor din masina. Ma potolesc, ca "cine stie ce se intampla"...

Din loc in loc, lac sau balta. Parea ca pe acolo au mai trecut saptamana aceea numai carute... Ce cauta o masina frumoasa ca a mea acolo? Sfarsitul, veti spune.. si nu veti fi departe de adevar. Era sa i'l gasesc chiar eu, pe un damb pe care am cocotat masina in mijlocul unei mocirloase balti. Dau in spate, nu; dau iar in fata, nu; iar in spate, nimic, nu se mai misca deloc. Cele trei generatii de femei prezente cu mine pe mica insula deja incepeau sa'si manifeste nelinistea. Cel mai neplacut a fost cu strabunica, dumneaei nu si'a putut retine emotiile si, dandu'se jos din masina, se tot intreba intr'un galgait de plans cu greu inabusit, ce ne'om face. Eh! ce sa ne facem! Ne lasam trasi de caruta aia care deja se vede apropiindu'se. In ea, trei oameni: un nene la vreo 50 si mai bine de ani, cam bolnav cu piciorul, zicea, nevasta lui si probabil fiul lor, un ditamai vlajganu' spre barbat in toata regula, de vreo 30 de ani. Mai cu rugaminti fierbinti, mai cu recompense promise in lei, oamenii s'au lasat lesne convinsi.

Leaga caruta de carutita noastra masina, si dintr'o singura dar violenta smucitura, ne scot din mocirla, pe mine si pe iubita mea cu patru roti. Ne mai trag asa, vreo suta doua de metri, pana iesim din zona cu bucluc. (Ne'au tras spre inapoi, ca inainte era si mai rau). In momentul in care recompensarea s'a adeverit, ne'au dat si vestea cea buna si uimitoare, ca mai e un drum spre satul cu pricina, de masini. Vasazica, drumeagul pe care apucaram noi era numai pentru tractiune animala, pe cand vehiculele cu herghelii putere mergeau pe o ditamai soseaua, asfaltata cumsecuvine, ba chiar cu marcaj pe centru.

Pai sa nu'ti vina sa te'ntorci acasa, sa o lasi in plata ei de branza?!... Nu, ca ce merge mai bine cu salata de vinete decat telemeaua mixta? Asa ca gasim repede drumul cel bun si corect, ajungem, o luam, ne salutam si povestim vietile, dar pe scurt, ca ne grabim.

Dupa toata intamplarea ne'am ales cu vreo 50 de kilograme de branza buna rau, si cu niste planetare stricate, care chiar si azi mai cloncane in curbe stranse.

[oras] primavara verde si buna, unde esti??

2007-04-03T22:38:00.000+02:00

astenia isi face de lucru. astenia imi da batai de cap.
deci... ideea e ca mi'e bine cand sunt nesigur. imi aduce aminte de copilarie. atunci nu trebuia sa fiu sigur; erau altii pentru mine. d'acum, pentru ca mi'am dat seama de asta (si nici nu prea mai are cine sa fie sigur pentru mine), nu'mi mai pot permite sa fiu nesigur.
mda...

[oras] nu uita, uita'te!

2007-04-02T19:33:00.000+02:00

Tocmai cand incepuse sa'mi placa sa aud nebuni vorbind mi'au iesit in cale nebuni care mi'au schimbat profund atitudinea. Exista nebunii nebuni si exista nebunii care au mers ciudat, care zambesc constant si sec, te fixeaza cu ochii lor zambareti sau, dupa caz, incrancenati, miros a parfum si au unghiile ingrijite... Parca merg cu picioarele altora, iar zambetul si ochii sunt mai degraba speriati.. si nici macar nu stiu despre ei insisi ca's nebuni, pentru ca lumea nu se uita la ei ca la niste nebuni.

Acuma, ce spun eu..., de fapt nimeni nu se uita la nimeni niciodata. Suntem in situatia sa fim considerati nebuni daca, cu ochii nostri albastri sau verzi sau negri, ii fixam pe oamenii de pe strada.

[preg] Deschid cartea si citesc ce spun altii; o inchid si vad ce gandesc eu

2007-04-01T19:27:00.000+02:00

Fara sa imi dau seama, cartea mi se inchide intre degete, unul ramanand insa strain intre pagina citita si cea inca necunoscuta, respectiv numerele 38 si 39. Versurile imi suna in minte… Dar eu parca incepusem sa citesc niscaiva proza, nu poezie!… Autorul, imbracandu-se in poet, tocmai ce mi-a dezvaluit latura artistica a personajului care in incipit mi-a dat impresia unui copil ce isi lasa mintea sa zburde pe izlazurile ratiunii ludice. Dar parca se crede totusi prea destept; prea da importanta unor nefondate idei, observatii, incercand sa le valorifice nejustificat. Cica „daca inchid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi”. Mie nu mi se pare asa; eu cred ca, daca inchid un ochi, nu mai am vedere tridimensionala, ca dispun de un singur unghi cazand pe mana-mi; cel putin asa mi-au explicat colegii care au inteles cat de cat prima lectie de optica… Sunt atat de indignat de subtirea reproducere artistica pe care sunt nevoit sa o citesc, incat chiar si in vis o neg total, intr-o consistenta incercare de a o desfiinta. In versuri, tanarul erou isi imagineaza lumea ca fiind o lume „mateasca”. Si isi ia propriul motan la intrebari; ii promite ca l-ar pune vornic in vreun sat de mate, daca cineva s-ar invrednici sa-l intocmeasca. Eu ma gandesc ca ar arata ca un gest de ajutor total dezinteresat sa incropesc eu repede-repede un sir de cutii colorate frumos, cu panglicute asortate, cu burete pe dinauntru, ca sa le fie comod mofturoaselor… Dar imi dau seama ca le e bine asa cum este acum. Uite, pisica pe care am vazut-o acum o saptamana se vedea din departare ca nu simte nevoia sa se speteasca pentru a-si castiga masa. Iar stapanul ei era…

Pentru ca stapanul imi amintea de vremuri neplacute, mana asezata in amortire sub cap tresare, miscand foile, trezindu-ma. Cat timp au fost inchisi, ochii mei parca nici nu s-au miscat in orbite; cad in urmatorul moment exact pe strofa urmatoare… Si reiau firul intrerupt cu cateva minute in urma; sau or fi fost secunde? Vreau sa imi cumpar un contor, sa stiu si eu exact cat timp dorm intr-o zi... Inainte de a-mi continua gandul pe cealalta lume, a viselor, citesc: ”Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii”. Si incuviintez involuntar din cap, cu amaraciune searbada; searbada, pentru ca in urmatorul moment a si disparut… si a reaparut imaginea stapanului pisicii multumite de conditia ei... Revin la versurile pentru care ma chinui de ceva timp; inca o strofa, doua… „Mosule, mergi de te culca.” Ma amuza aceste cuvinte; parca autorul le-a pus pe foaie gandindu-se la unul care peste mai bine de o suta de ani se va fi chinuind sa desluseasca arhaismele in toate formele posibile, intr-o seara tarziu, cand pleoapele oricum ii vor sopti ca a sosit vremea…

A doua zi ma trezesc cu capul inca in ceata; si spun cu mana pe inima ca alcoolul nu are legatura cu asta, pentru ca in general nu are legatura cu mine… O noapte aproape intreaga am vazut numai tablouri intunecate, ochi albastri contrastand cu nuante sterse, lacrimi si sosele cu sase benzi; se vede treaba ca sosele asa de late nu isi aveau locul in tabloul produs in mintea mea de paginile citite printre pleoape in seara precedenta; este categoric o eroare de soft… Imi spal cu multa precizie ochii, dupa care ma intorc in camera mea, hotarat sa termin ceea ce am inceput. Dupa o oarecare perioada de timp, destul de lunga pentru a citi si ultimele cuvinte din cartea propusa inainte insa de a auzi glasul mamei chemandu-ma la masa, imi ridic ochii dintre pagini si imi promit ca voi reciti fantastica nuvela. Eminovici a fost baiat bun: spre sfarsit a facut o mica recapitulare, dandu-mi chiar cateva repere pentru a intelege substratul adanc al operei sale. Asa ca merita sa mai incerc o data; eventual, de data aceasta voi citi in fotoliu sau chiar la masa, nu culcat in pat…

matur sau imatur?... matur?

2007-03-28T21:52:00.000+02:00

m'am gandit eu si mi'am zis... Nu poti face treaba buna decat daca esti ok cu felul in care arati in timp ce faci treaba respectiva.

[import] daca ma nasteam cu sanse s'ajung cardinal...

2007-03-22T12:40:00.001+02:00

balzac m'a'nvatat sa spun ca sunt un sarguincios bagator de seama al vesmantului de "laica" piele in care m'a cusut mama mea. pacat, putea sa fie "ecleziastica piele"...

gunoi

2007-03-20T02:03:00.000+02:00

dupa o zi in care am vazut si m'au atins atatea lucruri frumoase, cand mai aveam doi trei pasi de troleu pana la culcus am vazut... ... era in mijlocul strazii si avea o pata de sange in apropiere. statea ca si cand ar fi dormit, dar tragea de el de parca incerca... incerca, dar deloc nu reusea. o secunda a fost de'ajuns sa'mi inclesteze maselele pt toata seara. sper maine sa nu mai fie acolo.