Trist, da' nu'i nimic
Am nevoie acută ca încă de la inceput să le trîntesc în faţă defectele mele oamenilor pe care îi întîlnesc, căci se pare că, altfel, lor le va lua mult timp să mi le trînteasca mie, poate nefiind siguri de ele, poate nefiind siguri de ei...
2 comentarii:
Mi s-a întâmplat să exagerez în a considera că dacă pun pe tavă toate greşelile mele voi fi avantajat. E neadevarat. Dacă pun doar astea pe tavă, interlocutorul meu nu mă mai vede pe mine cu ce am făcut corect şi ce am greşit. Vede doar ce am greşit. Nu consider că sănătoasă varianta asta. După câteva discuţii în felul ăsta, omul crede că toata viaţa mea e o greşeala. Nu. Cinstit este să spun cine sunt, deciziile greşite şi cele corecte. Un echilibru ar fi necesar în aceste condiţii.
aceasta discutie a continuat in lumea reala :)
Trimiteți un comentariu