Colectiv

Am vorbit, si-mi place, draga mea, ca nu tii ranchiuna. Abia astept sa stau langa tine, sa-ti ascult tacerea, sa ma bucur de simtirile tale, si tu de ale mele. Nici nu ma gandeam...

Au fost de-ajuns doua zile cu soare pentru ca entuziasmul primaverii sa dea peste.

Familia perfecta calatorea astazi in troleul 69. EA: Scuza-ma, te-am calcat. Aia mica: hhhhhhhhhhhhhaaaaa (casca, imbufnata de somn) Ala mic, putin mai mare: :D. EL o tinea cu grija pe aia mica de mana, in timp ce pe cel mai mare l-a cules din spate, din apropiere, si l-a sarutat pe cap. Au coborat, senini, in ordinea: EA, EL cu aia mica, ala mic. Soarele batea vertical. Cei patru nu se incurcau in umbre.

Arhetipul Pazitorului a supravietuit secolelor si s-a intalnit cu Familia Perfecta azi, sub ochii mei. Cersetorul milenar era si el pe acolo, insa l-a gonit taranul cu pumnul cub din preajma familiei in sanul careia aia mica dormea: "Du-te, ma, de-aci, nu vezi ca doarme asta mica?" Si parca si un "scarba ordinara" printre dinti... Avea ochi patrunzatori care nu mi-au dat voie sa ma holbez prea insistent la el.

Bunicul de pus la rana, care nu va afla niciodata ce inseamna singuratatea sau desconsiderarea generatiilor urmatoare, s-a intors in troleul in care l-am mai intalnit acum vreo doi, trei ani. Era neschimbat, dar nepotii parca intinerisera. Si stiau mai multe prostii.

Eu aveam buzunarele pline cu te si miri ce, fashul in mana, iar in cealalta, sacosa de plastic cu de toatele trebuincioase pentru o salata potrivita cu exactitate in ingrediente. Cand ne-o fi mai rau... Avem de discutat.

Hai Steaua.

Furtuna devastatoare la Gradinita Nr. 2

Ieri dupa-amiaza, la ora 14, o furtuna puternica a avut loc in camera de dormit a Gradinitei pentru Copii cu Dizabilitati Nr. 2 din Oastea-Saraca, judetul Panduri. Nu s-au inregistrat pagube materiale.

Un copil cu origini incerte si bagaj genetic facut in graba a fost descoperit imediat dupa masa de pranz dupa masa, unde, ascuns de privirile celorlalti, incerca sa-si satisfaca nevoia de zahar in sange. A folosit pentru aceasta tubul de plastic galben cu capac alb din care mama de noapte obisnuieste sa ia cate o bobita de fiecare data dupa ce spune: "Ah, amarnic ma mai chinuie rinichii astia!" Copilul cu nevoi speciale a declarat dupa incident: "Am vrut sa aflu fericirea. Am vrut sa alerg printre nori. Am vrut sa insotesc pescarusii in rasul lor." Acestea au fost ultimele cuvinte inainte ca usa ambulantei sa se inchida. In momentul redactarii acestui articol, copilul se afla in afara oricarui pericol.

Unul dintre vecinii de pat ai Copilului cu Nevoi Speciale, pe numele sau Visatorul, a fost alaturi de victima furtunii de ieri in tot timpul derularii evenimentelor.

Visatorul, caruia cine i-a pus numele i-a dictat destinul, priveste tot timpul in sus, si, datorita acestui fapt, prefera pozitiile orizontale. In cursul diminetii zilei de ieri, imediat dupa ce si-a luat adidasii in picioare si chiar inainte sa mearga sa se spele pe dinti, Visatorul s-a intins langa pat, si-a pus un picior peste celalalt si, mimand fumatul unei pipe, a inceput sa-si vorbeasca cu glas tare: "Ce viata frumoasa am! Ce bine imi merge! Ce bine ma am cu prietenul meu, toata lumea zice! Mi-ar placea uneori sa fie mai putin acru cu cei din jur, ca la unele faze ai zice ca are glicemia cu valori negative, dar tot il iubesc. Mi-e drag pentru ca stie diferenta dintre pescarusi si albatrosi, il iubesc pentru ca prefera pascarusii. Am o viata minunata. Am o viata ca o furtuna de vara."

La sfarsitul furtunii, mama de zi i-a chemat pe toti copiii la masa.

A consemnat Flavius Furtuna.