al o suta unulea post
ei, si ce?, veti spune. si pe buna dreptate. nu e mare lucru de zis acum. mai precis, din tot ce e, am ales numai sa mentionez ca voi lua in studiu serios relatia dintre o umbrela si manuitorul ei. uite de ce: daca vrea, el, posesorul, sa fereasca de stropi de ploaie pe cineva de langa, mai scund, mult mai scund, un copil, nu poate. pur si simplu. umbrela are sens doar daca o ridici deasupra capului. daca o duci acolo unde te termini tu. posesorul ei.
spuneti, stiati asta? stiati?
6 comentarii:
si noi, muritorii de rand, ce trebuie sa intelegem de-aici?
nu stiu, nu va cunosc. pe voi, muritorii de rand... eu sunt din alta lume.. raceala, nemurire, superioritate...
Glumesc.
nu e nimic de inteles. sunt niste cuvinte puse intr'o ordine, cred eu, frumoasa. atat. si asta, din cate stiu eu, se vinde. asa ca poate ma apuc sa scriu o carte. un bestseller. voi mentiona pe a doua coperta acest lucru, inca de la prima editie.
hmm.. ma gandesc sa nu mai accept comentarii anonime. Dar mai intai trebuie sa o invat pe mama sa comenteze si in alte conditii. Chiar... mami, tu esti??
:) tru. imi place mult
Laura, tu, care ai un nume, ce gasesti de placut in postul asta? poate ca intrebarea vine umpic tardiv, caci deja mi'am cam definit singur bulibaseala, dar...
:-<
As mai spune ceva. Dar nu mai e nimic de spus. Tot ce a fost, s'a spus altfel (online sau la telefon). Si.. e vorba aia.. nu mai am nimic de spus, pentru ca
tot ce ar fi de spus nu se poate spune
ei... muritorii de rând s-au ales și s-au cules. dacă ce scot dintre urechile mele place măcar cuiva, dezinteresat, mi-este arhi-suficient.. dacă îmi place doar mie, răsare o întrebare, dar nu e un capăt de lume nici în asta :)
Trimiteți un comentariu