Am nevoie acută ca încă de la inceput să le trîntesc în faţă defectele mele oamenilor pe care îi întîlnesc, căci se pare că, altfel, lor le va lua mult timp să mi le trînteasca mie, poate nefiind siguri de ele, poate nefiind siguri de ei...
Nici sport n-am chef sa fac. de ce as face? de ce sa las endorfinele sa ma pacaleasca, sa-mi spuna ca e ok, ca toate trec, c-o sa vina si vremea ta, Rolando... (o replica dintr-un film nescris inca). O sa vina si alte vremuri, asta e adevarat, dar ori vin cum nu ar trebui sa vina, ori vin mai incolo...
Trei oameni...
De fiecare data cand nu stiu cum sa incep o noua fraza, imi suna in cap cifra trei. trei musafiri. trei ganduri. trei ganduri musafire. trei ganduri statatoare. trei ganduri statute. trei ganduri rele. trei rele. trei bune. trei statui. trei lacuri. trei franturi de viata. trei silabe...
Acasa.
Stratul de zapada de zilele astea...
cartile incepute cu o foame salbatica....
foamea dulceaga stavilita mai mult din obisnuinta si obligatie...
chitara invata sa cante de una singura...
sapaturi cu surubul, urmate de somn pe canapea... cu perna si plapuma.
suntem oameni rezonabili. ordonati. punem cojile de seminte din farfurie direct in punga de gunoi. hainele sunt in dulap, chiar daca dulapul este al altcuiva. oameni dragi. poze nepretuite.
cafeaua are alt gust decat miros.
un grup de trei este deja, din punct de vedere sociologic, foarte interesant.
Gheorghiu se intrece cu Seicaru. Citeste numai la final... si muzica devine doar accesoriu. ornament. bonus. Hrusca nu se lasa nici el, alergand dinspre gradini de parfum. Insa chitara il prefera si invata pe Gheorghiu... ce frumosi sunt ochii tai.
Seara.
Seara...
