[preg] Toto si altii ca el
Eu am un câine acasă. Pe Toto, să-mi trăiască. E mai mult căţel după dimensiuni, dar dacă îl vezi cum se ia pe stradă de toţi câinii-lup, rotweiller-ii şi chiar pitbull-ii, te gândeşti că este un monstru subnutrit şi slab dezvoltat.
Nu mai are un ochi… L-a călcat o maşină şi l-a lovit la cap şi la picior. Ochiul a trebuit scos, iar piciorul a fost operat, de un doctor veterinar. Pe bani, bineînţeles. Era dreptul animalului să se întâmple aşa. Pentru că era al meu.
Mergeam cu maşina prin oraş (looooong time ago), când un câine aleargă prin faţa mea. Frânez, îl feresc, dar îl loveşte din sens opus. Şoferul nici nu se opreşte. Din fericire, câinele nu este lovit grav. Se ridică şi o ia la fugă, şchiopătând numai puţin. Un trecător de pe trotuar îl ia ca din senin la înjurături şi la lovituri, că ce căuta el acolo, că de ce i-a stricat maşina ăluia, că şi-aşa sunt mulţi, că dacă ar putea el, praful (sau cleiul) s-ar alege de toţi.
Era dreptul câinelui să fie lăsat în pace… Sau, şi mai bine, în cazul în care era lovit rău, să fie dus la un centru specializat, să fie operat şi îngrijit… cum am văzut eu la „Animal Rescue”, pe „Animal Planet”.
Tot pe „Animal Planet” am văzut multe documentare despre tot felul de animale sălbatice, făcute de cercetători care îşi dedică viaţa studierii diferitelor specii de animale, cu toate categoriile şi subcategoriile lor. Eu cred că aceste documentare trebuie televizate cu un anunţ pe ecran: „Nu încercaţi asta acasă!” Pentru că cei care fac astfel de filme sunt specialişti, toată viaţa cu asta se ocupă, iar ceea ce fac ei are ca ţintă cunoaşterea lumii înconjurătoare şi nicidecum intruziunea omului în ea, cu scopul de a o exploata şi de a o distruge.
Biblia spune că Dumnezeu a lăsat pe om stăpân peste toate animalele. Asta înseamnă că dacă vreodată un om poate alege între salvarea vieţii altui om şi salvarea vieţii unui animal, trebuie să nu se gândească de două ori pentru a alege corect, oricât de important sau scump ar fi acel animal.
Dreptul animalelor este de a nu fi chinuite, omorâte, exploatate continuu, prosteşte, pe de o parte, şi pe de alta, de a fi îngrijite, hrănite şi ţinute întotdeauna cu cel puţin o treaptă mai jos decât cel mai neînsemnat dintre oameni.
