Dumnezeu si'a dat seama ca am nevoie de terapie intensiva!
daca şocul de acum un an si 28 de zile (da, cel legat de accident) nu a fost de ajuns, iata ca astazi accidentul isi lungeste fara masura consecintele. daca dupa marea palma nu mi'am revenit de tot, iata ca, astazi, mi se leaga de gat, nas si mai ales frunte (si de ce nu, maini) firele care sa ma tina atent. sa ma tina in priza. sa ma faca aware... deci oamenii ma cerceteaza si ma invinovatesc de anume chestii. un moment bun ca, daca pana acum nu, macar eu sa incep sa ma cercetez. in mod serios.
deci cum ar veni, n'a fost de'ajuns ca s'a lasat cu flacari, sange si ceva mai tarziu reparari si scoateri de organe; nici ca oamenii prin jur s'au speriat ca vai de lume, si pe buna dreptate; nici ca banii a trebuit sa curga garla (dupa standardele mele, cel putin), iar punguta s'a dus adesea pe minus; n'a contat nici chiar ca am luat hotarari pe bune si mi'am jurat grija eterna. nu...
din pacate, si numa' din vina mea, a fost nevoie, si sunt sigur de asta!, ca pentru urmatoarele luni bune (ce zic eu, de la unu-doi ani in sus) sa ma leg c'o scarba de proces, o noua sugativa de bani, stres, si alte lucruri ilegale intr'o lume ideala.
ma recunosc dependent de rahaturi cu iz de "las' ca nu se afla", si... "...si daca se banuieste ceva, neg totul", si ma declar la dispozitia Atotputernicului spre vindecare. Amin, asa sa'mi ajute Inspiratiunea!
nu stiu daca, si daca da, in ce fel, v'ajuta pe voi, dragi viitori fosti cititori, cuvintele mele. dar pentru mine sa le pun aici nu este altceva decat o marturisire a situatiei si a consecintelor ei. raspund la intrebari.
pana la noi ordine, blog personal temporar (l.e.: auto-)suspendat.
