artistii...

ma supara oamenii care.. sunt artisti si stiu ca sunt artisti. pana aici n'au de ce sa ma supere... e cam ciudat sa fii artist si sa nu stii, da' nici asa mare bai nu e. baiu', si supararea mea, incepe atunci cand artistu' nu se poate abtine sa nu ne arate ca stie ca e artist. da' mai.... (aici ma calmez eu..... ahmmmmm.... ahmmm.....) !!!!!! asa... ma scuzati, dar trebuia sa va las sa stiti ca ma mai si enervez uneori, mai ales cand sunt in fata monitorului si nu am in fata cui sa ma acidizez si sa rad mai tare. da, acidizez am scris acolo:))

asadar, sunt oamenii astia, care spun... "da, sunt la nusce facultate. da, normal ca acolo se fac artisti, nu ... (se vede) ?" completarea e a mea, pt ca probabil nu doar eu mi'am dat seama de penibilu' replicii... dar se vede si in altceva decat in replici... freza... imbracaminte... fular infasurat de jmii de ori... (este un accesoriu frumos, dar il cliseizeaza pardalnicii astia de artisti auto-constienti:-l)

sa nu mai zic despre provincialii care merg la scoala in orase mari (sa zicem, de data aceasta, bucuresti), si se skimba.. in ce? in artisti, pai in ce mama supararii sa se transforme!! dar, dupa cum spuneam, nu mai zic despre asta acum. deja simt ca mi'a intrat pixu'n blenoragie, ca sa zic asa, si nu e bine caci e ora mica si vreau sa dorm, serios vorbesc, multumesc pentru intelegere. de altfel, sunt putine sanse sa ma intorc la acest subiect, dar daca ii va fi acestui subiect sa fie vorbit in acest spatiu, asa sa se intample, amin, noapte buna, revenim.

tot cu copilarii, desigur:D