vineri, 24 iulie 2009

Inot

Secretul înotului cu capul sub apă este expiraţia, nu inspiraţia, zise Babanu. Şi are dreptate. Trebuie să-ţi propui să duci aer sub apă cu nasu'. Atât, e foarte simplu. Nu ai de ce să-ţi ţii respiraţia, pentru că poţi oricând să scoţi capul la subraţ şi să tragi cât vrei. Mai precis, cât ai loc: d-aia e important să duci aeru' sub apă şi nimic mai mult.

Bun, încerc să pun toatele în aplicare, şi unele-mi ies. Da' la un timp o dau iar pe înot pe spate, că, chiar dacă nu poţi admira peisajul, ai câştigul că măcar nu îţi vine apa direct în faţă.
Înotul pe spate mă face să mă simt călugăriţă catolică. Sau musulmancă, ce-şi lasă toată faţa la vedere.
Înot pe spate... Soarele e spre apus binişor, aşa că pot privi cerul liniştit, cu o expresie relaxată de om blând. Observ pe cer, sus de tot, un avion. De aici, de unde sunt, îmi dau seama de două lucruri legate de acest avion: 1. nu este un avion al MyAir, şi 2. se îndreaptă în celălalt sens faţă de mine. Îl iau drept reper fix, să simt şi eu că înot repede. Un vălureţ îmi face figura (udă) şi-mi introduce cantităţi însemnate de apă în nas. Trec peste moment, dar când mă uit iar pe cer, avionul a dispărut. Poate era totuşi chiar un avion MyAir...
Acasă, sau mă rog, la un televizor, Steaua bate pe Ujpest, iar ungurii îi bat pe stelişti cu torţe şi alte proiectile. Pe final, tocmai când ni se terminaseră seminţele, Goian îl driblează frumos pe unu' d-al lor şi îl trimite să ne umple farfuria.
Iar mesajul, care poate nici nu a vrut să facă ceva minunat, a ridicat mult nivelul (sau valoarea, pe limba altora) serii. Aş putea spune chiar că a salvat-o. Chiar, oare avionul ăla s-a prăbuşit, ca alte surate aeronave, pe undeva de a dispărut aşa?... Nu ştiu. Nu cred. Poate nu a fost nici un avion. Sau poate a fost, şi a dispărut că atât a avut treabă p-acolo. Sau a înotat acum niţel cu mine, după care îl voi mai întâlni cine ştie când, cu siguranţă într-un moment în care ne va face multă plăcere să stăm la un pahar de vorbă. Sau poate mâine, când voi merge iar să înot, va fi acolo. Şi poate că nici nu va mai pleca.
Vom vedea :)

Un comentariu:

polihronu spunea...

Daca la inot e importanta expiratia, in scrisul despre inot si importanta expiratiei este importanta... inspiratia. Se pare ca ai din belsug ;)

Artistic textul asta. Incertitudinea referentiala (jocul de planuri) creeaza senzatia de miscare. Se intra in textul tau ca in clasica padure de semne, in care, plimbindu-te, e mai frumos sa te pierzi decit s-o deslusesti. Brava.

Powered by BannerFans.com