Cum am incercat eu sa ma angajez la o revista si totul a denaturat intr'o practica trista

Vineri seara. Troleu. Prietena langa mine. Ma suna un amic entuziasmat care ma invita sa scriu la o revista: este noua, vom avea program lejer, salariu mic, redactor-sef de treaba. Sunt interesat. Luni ne intalnim, marti plecam sa ne facem contacte pe la primarii, ministere si alte institutii de stat. Plus firme de recrutare a fortei de munca. Revista "Concert" (nume aproximativ) este "revista dedicata aderarii la UE". In mod surprinzator, apare atat inainte de momentul aderarii Romaniei la UE, cat si, se doreste, pe perioada ulterioara aderarii. Mai precis, vorbeste despre ai nostri din UE (ce fac bun si ce fac rau pe unde sunt), ai nostri care sunt in tara si vor sa plece si despre ai nostri de pe aici cu ce fac ei (politica, social, sport etc). Pentru public se bate cu "Libertatea" si "Averea" iar banii ii da dl. Prifuga. Redactor-sef este om vechi in presa (15 ani experienta; anterior, actor), retras pentru un timp pe motive subiective si reintors in breasla. Mai pastoreste revista "Parol!". Restul redactiei este reconstruita (de aceea este noua) cu oameni ca mine: colegi de'ai mei de an de la facultate.

Eu merg pentru contacte la primarii (toate 7), OSIM si diferite firme de recrutare. Printre ele, una este de "vanatori de capete" (head-hunting). Vorbesc cu un reprezentant, imi povesteste frumos si'mi da un pahar cu apa.

A doua zi: "Radu, peste 3 ore da'mi un text de 2000 de semne despre cum pleaca elitele din tara." Trei ore? Ha-ha! Timp destul si pentru un mic Zuma. Ma gandesc sa scriu si despre faptul ca oamenii cu minti luminate plecati prin tari straine dau semnale din ce in ce mai puternice ca vor sa se intoarca in Romania. (ura! ura! ura! daca in 2004 iesea nastase nu aveam asa bucurie acum!) Urmatoarea zi: "Ce'i asta? Pai zii si tu ce salariu au acolo, ce case, ce masini, ce companie seara!..." Ma stramb; scriu a doua varianta, din care scot detaliul nesemnificativ ca Romania isi recupereaza desteptii. "Nu mai baiatule... Picanterii!... Pai cu ce crezi ca'l intereseaza pe romanu' care citeste "Libertatea" (citat precis in acest punct) cum functioneaza o firma de head-hunting si cu ce te ajuta ea... Scrie acolo detalii, cati metri casa, ce poa' sa faca cu banii din salariul imens............."

Seara tarziu, cand mintea lucreaza mai agale, m-apuc de a treia varianta. Cu grija mare sa nu am la urma senzatia ca ma prostituez, dar la limita. Nu'i bun nici asta. Ne despartim in conditii amiabile (primesc adeverinta de practica).

Acum... Caut om pe postul de redactor-sef, eventual "nepatinator" (am avut ocazia sa aud din aceeasi gura in doua zile consecutive "Chiar cred in proiectu' asta!" si "Hai mai copii, ca trebuie sa facem ceva sa vindem cacatu' asta de revista!"). Ofer sinceritate si timp indeajuns. Rog seriozitate si salariu atractiv