de-ncalzire

maine scriu. ceva mai devreme.

a.l.l.e.(a lot later edit): m-a crezut cineva cand am spus ca maine...?

Ghidul Bobocilor

Din vasta-mi experienta de student (vasta... atat cat pot duce trei ani de bologna) ma invrednicesc in aceasta dimineata luminoasa dar cam rece sa impartasesc pustanilor d-acum studenti cateva informatii fara de care s-ar intoarce acasa mai slabi cu niste kile bune, mai ridati si albiti in partea superioara a corpurilor lor, mai tristi si mai neajutorati in toatele celelalte parti...

Ajutor, treci incoa'!

Iar ajutorul nu se lasa mult asteptat. Veni. Pe bucati, cu liniuta:
(numere)

1. Decanul minte intotdeauna. Mai ales in ceea ce va spune la inceput de an. Nu asculta nici o vorba din ceea ce spune, dar fa-te ca nici nu faci altceva, ca te vede si tine minte, mama lui de decan... Decanii sunt specia cea mai razbunatoare din fauna universitara. Decanii, si mai ales fostii decani.

2. Fa cunostinta cu cat mai multi colegi mai mari. Ei cunosc sistemul, dar nici pe ei nu-i crede. De obicei sunt satui deja de toata intamplarea asta cu facultatea... Iar tu ai viitorul in fata, pe care il poti construi asa cum vrei! (de asemenea, poti sa-ti faci si abonament la Or*nge!...)

3. Pastele se pun in oala doar dupa ce apa a inceput sa fiarba! Cand le pui, adauga o lingura buna de sare. Cand le strecori, mai lasa o gura de apa in oala (masoara ochiometric...). Cand le amesteci, ... eeee, aici am un mare secret. Un mare secret cu un ou amestecat in paste! (™Shashcu)

4. Daca esti in Bucuresti, nu uita sa pleci cel putin o data la 3 saptamani. Pleaca! Nu neaparat acasa, dar stiu ca in primul an nu prea-ti va veni sa faci altfel...

5. Daca nu esti in Bucuresti, nici nu te duce acolo :)) Bine, du-te, da' nu uita ca se poate si altfel.

6. Colegii sunt prietenii tai cei mai buni. Toti! Din tot anul! Din toti anii! La ei se gasesc niste foi speciale, Cursuri si Notite. Ofer cuvantul meu drept garantie ca niciodata nu va disparea acea secta de studenti (ai dreptate, vor fi de fapt numai fete) care merg la cursuri si in plus scriu ordonat. Succes la gasitul lor si la imprietenitul cu ei. Cel mai bine este ca prietenii tai sa nu fie aceiasi cu sectantii acestia, pentru ca prietenii stiu... Stiu ca vrei sa profiti, investitorule! [pentru cei mai sensibili dintre voi, aflati ca sectantii nu pot fi si prieteni - decat daca si tu esti sectant, si vei fi iubit pentru asta iar eu deja te apreciez, dezinteresat se-ntelege, vrei sa-ti arat adeverinta de absolvire? -, insa si prietenii te pot ajuta cu foi, pentru ca nimeni nu trebuie sa fie indeajuns de prost incat sa nu se duca deloc la cursuri si seminarii.] Sfat in plus: incearca sa treci prin facultate fara sa-ti manjesti cazierul relatiilor. Si-nca ceva: daca muncesti, poti sa nu dai deloc pe la scoala. Le zici c-am zis eu.

7. Metroul circula pana la 11 jumate, rahatebeu' (®Savu) doar pana la 11. Pentru ocazii trecute de aceasta varsta si aflate la departari de casa, suna la 0723 399 435 (Taxi *S, nu, n'ai inteles, T*xi AS. pe bune!) - iau tarif normal si in miez de noapte. Si astia sunt tot un fel de secta...

Dac-as mai fi la centru, mi-as mai aminti poate niste sfaturi care te-ar ajuta, din cauza sau, daca e sa fim altruisti, datorita nervilor si febrei inconjuratoare, insa Dudu a zburat.

Haladuire placuta! Nu uita sa zbori!

blogosfera, neica, ce'am ajuns din alt oras...

am descoperit blogul lu' tudor kirila (si scriu, de aceasta data, cu "k", pentru ca nu vreau sa ma gaseasca nimeni pe google cautandu'l pe el). nici link nu dau, ca'l puteti gasi foarte usor cu metoda mai sus mentionata, e primul rezultat. am vo doo de zis, si n'o sa le zic pe blogul lui pentru ca:
- am si eu blogul meu, pana la urma... :))
- nu vreau sa'i fac rau. adica... atmosfera d'acolo e cam "cine e asta? a, zice ca e kirila. el o fi. hai sa vorbim cu el ca si cum ar fi." da' eu n'am simtit nimic special acolo. parca ar scrie un var mai mic (de fapt, mai mare, dar cand era mic, ca astia micii d'acuma sunt smecheri ce n'ai vazut) d'al unui student la agronomie care nu da pe la ore. si lumea simte asta si ea... si daca as mai veni si eu cu mirarea mea, s'ar duce drumului de tot traficu' lui, ca la cate comentarii vad ca are, nu m'as mira sa'l citeasca doar mama lui si ... (am intrat pe trafic.ro. cica are cam 9000 de vizitatori pe saptamana. nu'mi vine sa cred... ok, dau comentariu si pe blogu' lui!)
...
ok, deci treaba e cam asa: aiuazrong, blogu' e de pe vremea potopului, cu ditamai arhiva, cateva posturi pe zi. unele posturi sunt misto, chiar misto. asa ca eu cred ca kirila il plateste pe unu' sa'i scrie cand n'are el timp. ca sigur n'are timp sa scrie 70 de posturi pe zi. ca ma uit la mine ca n'am atata timp, si eu nu fac mai nimic (inca!, sa se'auda acolo in cizma... si'n iberia...)

ce sa mai zic... inca un post despre nimic...

la city

mergea. el, insa cainele lui, nu. dar ce zic eu caine? potăiţa lui. potăiţă dintre acelea de care cunosc eu foarte bine... doar ca era maro. da' tot mascul, mic, corcit si incapatanat.

isi uitase interesu' pe ceva care era in urma. asa fac ei intotdeauna. el, la vreo saispe ani, continua dialogul gestual: se opreste cu spatele la maronel si se face ca asteapta ceva, nu se stie ce. prapaditu' de catel se asaza si el, tot cu spatele, uitandu'se spre interesul sau. baiatul ma vede ca'i urmaresc. ii zambesc involuntar dar cu inteles, iar el, in loc sa'mi trimita privirea "ce te uiti, ba?", cum ma obisnuisem din cauza unor oameni grasi, rai si urati dar oarecum din alt oras..., el, asadar, imi zambeste inapoi. cu toti dintii. si nu as zice ca arata a baiat care sa fie "by default" sigur pe el. "wonderful!", mi'am zis...

asa e lumea pe-aici.

doi ochi

un aparat foto cu doua obiective (ma mir ca japonejii nu s'au gandit inca la asta) este o chestiune foarte desteapta. dar nu la fel de buna ca privitul lumii prin doo capete. capisci? capisco.
...patru ochi. sase, sau chiar opt ochi.

f r a z a

Pentru ca tin sa va povestesc cum tocmai am mers, insotit de mihaita-tolomacul-sef-tata_lor si amandoi echipati slapi-bermude-tricou, de la constanta la vama veche cu maxi-taxi (in total 18 lei), ne'am destrabalat acolo in caiace si mancaruri la terasa, seminte si alte alea, dupa care am ramas cu fix 7 lei pe care i'am consumat dupa cum urmeaza: 5 lei max-tax de la 2 mai la mangalia (din vama veche in 2 mai am mers pe jos, am zis sa mai economisim. n'am economisit nimic... unde mai pui ca nici nu mai aveam tricourile, ca cand s'a rasturnat caiacu' s'au dus catinel spre fundu' marii si doar meduzele au mai stiut de ele), 2 lei la (sic!) nasha din mangalia pana unde ne'o duce, si ne'a dus pana'n costinesti, unde ne'a dat jos cu scandal da' ne'a inapoiat banutii, dupa care am luat rapidu' care ne'a dus moca pana in constanta unde am mancat in gara un corn cu ciocolata: 2 lei, si totusi nu vreau sa uit sa va povestesc despre patania cu bicicleta in buc cand acelasi tata-al-tuturor-tolomacilor l'a speriat pe unu' ca i'a zgariat usa la masina cu cheia, despre intamplarea cu BGS'ul din Plusu' de la Crangasi, despre faptul ca banatenii nu spun ca unu', saracu', a avut accident de motocicleta, ci ca o picat cu motoru', (si alte o mie de lucruri marcante, si ceva mai mult), imi iau inima in dinti ca sa nu va mai povestesc nimic si ma duc la culcare, ca e si maine o zi. Bonne nuit!

[r24.ro] Soferi, atentie la biciclisti!

Se stie, pe doua roti esti in pericol. Partea si mai rea este ca nu numai de tine depinde securitatea ta, ci in mare masura de ceilalti participanti la trafic. Soferii romani.

Soferii romani… Ei nu stiu ca exista si motociclete/biciclete pe strada. (Fac o mica paranteza: ne facem ca nu exista regula ca vehiculele cu doua roti trebuie sa se comporte pe strada ca un vehicul cu patru roti, adica sa tina o banda - numai pentru el. Pe langa ca ar fi egoist din partea lui, ar disparea tocmai avantajul pe care o latime atat de mica ti'l ofera.) Asadar, critic soferii romani (personaj colectiv) pentru ca schimba banda fara sa se asigure, nu se uita in spate inainte sa deschida usile (lucru pe care ar trebui sa-l faca toti locuitorii unei masini), nu merg unul in spatele celuilalt pe banda si opresc la stop dezordonati, parcheaza pe pistele de biciclete, arunca gunoaie pe geam, asculta muzica tare si fumeaza! Ceea ce dauneaza sanatatii, sanatatii mintale, mediului si, nu in ultimul rand, biciclistilor!

Asadar, soferi romani si mai ales bucuresteni, va rugam bel… belicos, daca este cazul!, deci cascati bine ochii, ca (deocamdata) nu suntem multi, altii nu mai aveti, si e pacat sa ne aveti pe constiinta. Si nici d-asta nu mai aveti alta!

[r24.ro] Cum sa'ti cumperi o bicicleta

Articolul de fata isi propune sa ii ajute sa nu faca o alegere pripita pe cei care s'au saturat sa stea in trafic si vor sa'si cumpere o bicicleta.

In primul rând, un research pe net este foarte folositor. Exista nenumarate forum-uri pentru aceasta, cum ar fi cele de pe ciclism.ro, urbanriders.ro si, desigur, nelipsitul si atoate-cunoscatorul softpedia.com. Dupa aceasta etapa, oricine se va fi familiarizat cu nume ca Ram, Kona, Cube, Merida, Univega, Magellan, Altrix, Shimano, Marzocchi, Sram, Suntour, etc, si va fi uitat odata pentru totdeauna de First Bike si DHS… Asadar o plimbare (plimbare?) la magazine este urmatorul pas.

Trebuie sa iti fie foarte clar ce vrei sa faci cu bicicleta pe care urmeaza sa ti-o cumperi. Vorbind despre mers in Bucuresti, este greu de crezut ca poti face mare treaba cu o cursiera cu rotile de 2 cm latime. Deci in principiu iti va fi util un mountain-bike hardtail (cu amortizor doar pe fata); o bicicleta full-suspension este mult mai scumpa si, la drum lung, mai incapatanata la viteze mari. Insa, daca ai planuri de strabatut munti si coborat pante cu ea, pregateste-te sa nu dai mai putin de 3000 de lei, neincluzand echipamentul de protectie.

Asadar, neaparata este pelegrinarea pe la magazine, tot in scopuri stiintifice. Cele mai cunoscute magazine de biciclete si accesorii din Bucuresti se regasesc, in ordine aleatoare, aici.

Urmeaza creditul la banca, scoaterea banului de la saltea, spargerea pusculitei sau cersitul la parinti. Succes!

[r24.ro] Cu bicicleta prin Bucuresti

Dupa ore adunate-n zile de stat in trafic in autobuz, taxi ori masina personala, multi bucuresteni ajung la aceeasi concluzie: „Nu se mai poate fara bicicleta aici!…” Bicicleta este cel mai rapid mijloc de transport in Bucuresti. Categoric.

Un biciclist de oras trebuie insa sa stie unele lucruri. Legislatia in vigoare obliga orice biciclist sa poarte casca. De asemenea, sunt unele strazi in Bucuresti interzise biciclistilor (si nu putine: Magheru, Elisabeta, Kogalniceanu, Calea/Piata Victoriei, Sos. Iancului, Ferdinand, Carol, Bratianu, Lascar Catargiu, Corneliu Coposu, Aviatorilor, Dorobantilor, Libertatii, Dacia, Kiseleff, Piata/Splaiul/B-dul Unirii, Splaiul Independentei, Calea Calarasi, Piata Operei, Sos. Bucureşti - Ploiesti, pana la Aeroportul Baneasa).

Realitatea zilnica este insa alta: nu am auzit pe nimeni sa fie oprit pe vreuna dintre aceste strazi, si nici amendat pentru lipsa echipamentului de protectie. De altfel, nici nu stiu cum un politist ar putea sa prinda pe un biciclist care vrea cu orice pret sa scape…

In alta ordine de idei, insa, tot la capitolul „realitatea zilnica” intra si pericolul la care se expun biciclistii in trafic. Din pacate, nu putem lua in discutie mersul pe pistele de biciclete, caci acestea, acolo unde sunt, sunt fie blocate de masini, fie folosite de pedestri. Asadar, cel mai adesea biciclistii vor circula printre masini. Din experienta personala pot spune ca cel mai mare pericol este atunci cand coloanele de masini stau. Mergand cu bicicleta pe strada, a fost pentru prima data cand mi-am dorit sa nu mi se deschida nici o usa; pentru ca daca s-ar fi deschis, mi s-ar fi deschis in nas, acolo unde de obicei daca nu ai succes se trantesc usile…

Deci mare grija! Incetineste cand treci printre masini! Oricum vei ajunge cu cel putin 40% mai repede decat ei! (dovedit empiric)

cine's mai frumosi... oamenii? ploaia?...

este sezonul temelor, al verificarilor si al examenelor, deci ma vad obligat sa scriu pe blog, caci ce alta scuza mai buna am sa nu...
va salut din nou, cu respect, dragi doi amici cu care vorbesc zilnic si (cu drag) Romina, care este a fost si va fi mereu alaturi de mine, cat si noilor legi din romania ( :))) )

treaba e oabla si miroase din ce in ce mai urat. bucurestiul...

ieri i'am spus unui al treilea amic (care nu ma prea citeste, dar el de obicei le stie mai din timp, si ma combate live...) ca simt ca urmeaza sa scriu pe blog. si acum, poate si din datorie fata de el, scriu. concluzia serii de ieri: dintre "CE", "CUM" si "PENTRU CE", cel mai putin important este "ce"! se'aude acolo'n spate, unde sper sa ma doara in curand de voi, oamenii care n'are bun-simt si bate obrazu' la concitadini vrand sa faca ordine si dreptate? puteti scobori din altele sfere nasucul borcanat si sa va ganditi un moment poate are dudu ceva de zis? va rog frumos. asa... in rest va doresc tot binele din lume, dar deocamdata simt o mare nevoie sa ma rup de voi si sa'mi traiesc tineretea la munte, mancand mure si nuci. si urzici. si flori de tei, si funerar vestmant, stai ca asta e din alta piesa, insa... oricum, ce se mai gaseste de mancare la altitudini mari si neumblate de oameni grasi. si urati si rai.

exista o categorie de oameni care declara in mod repetat ca ei nu suporta sa fie refuzati... asa. si? stii cat de putin ma intereseaza? mult mai interesanta mi se pare hartia igienica de pe masa, cum sta ea si'asteapta sa'mi stearga nasul! si stii ce, hartistule? tocmai faptul ca te repeti cu replica asta "la sentiment" arata ca esti pe calea cea rea, si mari sanse ai s'ajungi sa spui ca nu'ti vine sa crezi ca te'a refuzat tanti de la cantina sa'ti dea papica, sau dudu sa'ti dea na-na. apropo, sa nu'ti treaca prin cap sa'mi bati mie obrazu', ca la faza cu baticu' ne'am abtinut cum am putut, dar e din ce in ce mai greu... asa ca mai bine uit manifestarile violente, si'o las in spumele spumelor de atitudine ingretosata si gretoasa, si ma skimb cu gandu' la fuga d'aci.

unde? deocamdata, umpic dincolo. apoi o vara, sau cat mai ramane din ea, pe undeva p'acolea, si'apoi Dumnezeu cu mila si cu planurile Lui. si'mi aduc aminte acum, pt cei care au Bibliile la ei, de Psalmul 63! pentru ceilalti, ii astept sa'mi ceara, ca mi'a dat Danut niste Biblii sa le dau cui n'are si vrea.

pe bune.
v'am pupat!