joi, 31 mai 2007

[preg] Toto si altii ca el

Eu am un câine acasă. Pe Toto, să-mi trăiască. E mai mult căţel după dimensiuni, dar dacă îl vezi cum se ia pe stradă de toţi câinii-lup, rotweiller-ii şi chiar pitbull-ii, te gândeşti că este un monstru subnutrit şi slab dezvoltat.

Nu mai are un ochi… L-a călcat o maşină şi l-a lovit la cap şi la picior. Ochiul a trebuit scos, iar piciorul a fost operat, de un doctor veterinar. Pe bani, bineînţeles. Era dreptul animalului să se întâmple aşa. Pentru că era al meu.

Mergeam cu maşina prin oraş (looooong time ago), când un câine aleargă prin faţa mea. Frânez, îl feresc, dar îl loveşte din sens opus. Şoferul nici nu se opreşte. Din fericire, câinele nu este lovit grav. Se ridică şi o ia la fugă, şchiopătând numai puţin. Un trecător de pe trotuar îl ia ca din senin la înjurături şi la lovituri, că ce căuta el acolo, că de ce i-a stricat maşina ăluia, că şi-aşa sunt mulţi, că dacă ar putea el, praful (sau cleiul) s-ar alege de toţi.

Era dreptul câinelui să fie lăsat în pace… Sau, şi mai bine, în cazul în care era lovit rău, să fie dus la un centru specializat, să fie operat şi îngrijit… cum am văzut eu la „Animal Rescue”, pe „Animal Planet”.

Tot pe „Animal Planet” am văzut multe documentare despre tot felul de animale sălbatice, făcute de cercetători care îşi dedică viaţa studierii diferitelor specii de animale, cu toate categoriile şi subcategoriile lor. Eu cred că aceste documentare trebuie televizate cu un anunţ pe ecran: „Nu încercaţi asta acasă!” Pentru că cei care fac astfel de filme sunt specialişti, toată viaţa cu asta se ocupă, iar ceea ce fac ei are ca ţintă cunoaşterea lumii înconjurătoare şi nicidecum intruziunea omului în ea, cu scopul de a o exploata şi de a o distruge.

Biblia spune că Dumnezeu a lăsat pe om stăpân peste toate animalele. Asta înseamnă că dacă vreodată un om poate alege între salvarea vieţii altui om şi salvarea vieţii unui animal, trebuie să nu se gândească de două ori pentru a alege corect, oricât de important sau scump ar fi acel animal.

Dreptul animalelor este de a nu fi chinuite, omorâte, exploatate continuu, prosteşte, pe de o parte, şi pe de alta, de a fi îngrijite, hrănite şi ţinute întotdeauna cu cel puţin o treaptă mai jos decât cel mai neînsemnat dintre oameni.

luni, 28 mai 2007

trec la pro, am zis! piuaaaa!

respectabilul Edward Stanescu, fejesecist d'al meu, coleg la echipa de baschet, si'n timpul liber jurnalist sportiv, a avut tema la multimedia sa faca un proiect in macromedia projector. si, ca orice om serios care nu vrea sa munceasca in zadar, si'a facut tema pe un subiect la indemana: prezentarea echipei noastre de baschet. simplut programelul, pe viitor el vrea mai mult de la el, contine galerie foto, informatii despre palmares, despre jucatori, home si exit. ce vreau eu sa spun... m'a impresionat mult cand am citit si e musai sa impartasesc descrierea mea. care suna fix asa: "Micutul jucator (~172 nu este chiar asa putin!!!~) poseda o viteza foarte buna (~aia da...~), prin care compenseaza lipsea taliei (~ da' talie nu era aia pe care mi'o masura croitorul cand imi stramta/largea pantalonii?...~). Cel mai rapid jucator de pe teren este prezent pe tot terenul si isi sufoca adversarul cu presingul sau agresiv (~ agresiv intradevar... finala de anul trecut am transformat'o, alaturi de colegii mei desigur, intr'un macel fara margini~). un foarte bun recuperator, in ciuda taliei sale (~ da ma, sunt suplu, am inteles! ~) si un altruist desavarsit care pune succesele echipei inaintea realizarilor personale (~ asta e c'am zis inainte de finala de anu' asta ca sunt pregatit si sa joc tot meciul si sa nu joc deloc, nu?.. mda, ai inteles ce'ai vrut tu si nu am jucat deloc! eh...:) ~). Un coechipier pe care orice jucator profesionist si'l doreste." -- aici m'au podidit lacrimile, serios!

as fi impresionat si m'as mai gandi putin la imaginea pe care o am despre baschetul pe care il stiu, citind ce'a scris edi despre mine in tema lui, dar am citit si ce'a spus despre "antrenorul" echipei: "Decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Fara dumnealui echipa nu ar fi existat. A publicat numeroase carti de specialitate. Asteptam sa scrie si un volum despre echipa care i'a adus atatea satisfactii. Cat mai multe succese!" ....Deci e clar, vrajeala.. tema facuta pe genunchi inainte de ora. dar faza cu jucatorul profesionist care ma doreste alaturi a fost de maxim efect! hehe!

ideea este urmatoarea... avem viitorul in fata. daca ne apucam de antrenamente putem avea la anul echipa foarte buna. si poate invat si eu sa duc mingea aia mai cu siguranta, ca decat sa alerg si sa sar si sa mai arunc uneori de la 3 nu ma lasa inima acum sa fac altceva... formula ideala este cea cu edi si dan (DMD) pe banca tehnica (dan si in teren), si sunt sigur ca asa vom face treaba. numa' sa vrem! sa vrem sa renuntam la burti, ce mama supararii, ca parca am fi baut unii dintre noi doar borsec tusnad si stejarul de anul trecut de cand am iesit campioni incoace!! off.... hai edi, rabdare si curaj! pe eeeei!!


------- disclaimer: acest post nu contine atacuri la persoana. reproducerile de text s'au facut cu acordul (e'adevarat, ulterior, al) autorului. -------

vineri, 25 mai 2007

[oras] ATENTIE LA COMISION !!

vreau sa desfiintez, sa interzic, sa trec in ilegalitate o multime de lucruri: maieurile la baieti pe strada; parfumurile care nici macar nu seamana umpic cu mirosurile naturii, vara; banii.

cel mai tare ma enervez cand vine vorba de bani. de banii altora. pe care'i pierd eu... da'i pierd ca un fraier maiastru: nu ca mi'i fura vo 20 de baietei insotiti de bate si pumnale; si nici ca imprumut pe cineva care intarzie sa'si aminteasca... Nooooo... fac acele genuri de afaceri care genereaza dorinte de pumni in cap-propriu, ca sa zic asa... cum ar fi, cumpar d'aici, si in cinci minute gasesc altundeva acelasi lucru mult mai ieftin. sau ... sau, ca sa fiu mai explicit si conform cu realitatea, schimb iepuroi acolo unde comisionu' este. si este mare, mama lui!...

deci, draga cititorule, vei auzi pentru a nici tu nu mai stii cata oara sfatul intelept:

LA ORICE CASA DE SCHIMB VALUTAR MERGI, UITA'TE DACA SCHIMBA CU COMISION !!!!

s'au scris articole intregi, s'au facut reportaje la tv, s'au consumat mii de cuvinte in acest sens, iar eu, maiastru cum ma aflu, pierd banuti importanti nebagand de seama ca porcii au comision de 9%.

aaa!!

DE OBICEI, CASELE DIN CENTRELE ORASELOR PERCEP COMISIOANE !!!

nervos la culme pe maiestria mea, care astazi s'a dat in toata marinimia ei pe toata fata mea, sau eu m'am dat cu ea pe fata, nu pot sa zic exact, deci dupa tampenia de'o facui si care ma enerva violent, m'am urcat in reatebeu sa ma duc acasa. acolo... oameni. desigur. unul, la telefon: "daa.. pai ma duc asa din banca'n banca, vad eu unde gasesc... (mda nene, bine ca tu te gandesti la toate!..) trebuie sa ma duc la o clinica d'asta sa'mi fac niste analize care costa nustu cate milioane.." ooooooofffff..... mi s'au relaxat obrajii instantaneu.


nu vreau sa insist prea mult pe portretul barbatului, dar, ca sa construiesc o idee, era tipul de om, de barbat, pe care daca incerci sa ti'l imaginezi plangand, nu il vezi caraghios. da, si barbatii plang cateodata, stim...

se urca apoi in troleu un nene. care avea o mesa. deci avea o mesa, iar eu, chiar prima data fiind cand vad o mesa la altcineva decat comandantu' ala sau ce era din academia de politie, mi'am dat seama din primele secunde ca este mesa. bai nenicule, las'o moarta, ai chestia aia in cap de cand inca parul ti'era blond, iar acum e alb, si chelia inca nu iti ajunsese la ceafa, iar acum din contra. acesta era tipul de barbat trecut de 50-60 de ani care poarta ochelari de soare cu lentile galbene si brate metalice. si tine buzele tuguiate... hai ca'i stiti, sunt mai multi d'astia... nu'i veti vedea niciodata in parc la sah cu baietii, si nici in piata la obor.

apoi o doamna de langa mine, caci stateam jos deoarece starea de nervi ma indreptatea sa fiu nepoliticos (aha!) cu atatea .. doamne'n varsta in piciore in jurul meu, isi scoate un servetel. se sterge umpic la nas cu el, apoi il impatureste o data si isi sterge dosul genunchilor de transpiratie. nimic anapoda, mai ales ca eu vedeam asta involuntar si cu coada ochiului, totusi involuntar; pana cand cu acelasi servetel, impaturit din nou, isi sterge ceafa si gatul. ..pai bine mai tanti, da' nu te'ai gandit de la inceput?? trebuia sa o iei si tu sistematic!... ti'o spune omul care vrea sa instaureze o regula general acceptata si unanim pretuita: stabilim o mana pentru lucruri scarboase si o mana, desigur cealalta, pentru lucruri curate.

apoi m'am dus la un oficiu postal, cu 3 min inainte de pauza lor, spunandu'le cu ochi sinceri si rugatori ca in fix trei minute termin treaba de'o am acolo. pai nu aici, la ultimu' ghiseu, in spate. ok... umpic precipitat: saru'mana, am cartea asta de trimis in targu-mures, va rog nu vreau sa astept juma de ora, trimit imediat!.. pai cum sa trimiti mai baiatule. pai, trimit, ca e o carte si dumneavoastra sunteti o posta. pai in ce. intr'un plic mare. pai n'am decat d'astea mici. nu'i nimik, o trimit pe bucati... Auzi la el, draga!... Hai pa, va multumesc pentru ajutor, hoarde inutile si contagioase mancatoare de bani publici ce sunteti!

si'am plecat... ce zi...

...apendice

in alta ordine de idei... ma supara omu' care te vrea altfel si cand in sfarsit te prinzi si tu ca nu esti bine pe subiectu' respectiv si te urnesti spre schimbare, el tranteste una lata si urata de te'apuca sictiru' si vrei sa taceti impreuna dar separat. este ca si cum ai pescui si cand in sfarsit trage pestele, trantesti cu batu'n balta, injurand apele care chipurile au miscat pluta...

este imperios necesar sa intelegem ca schimbarile majore si bruste sunt ori de origine divina, ori nesanatoase! si cele mai multe, din pacate, sunt d'astea bolnavele. asadar, rabdare!... cel mai mic semn spre bine este un mare motiv de zambete multumite! sau ar trebui sa fie, parol!...

joi, 24 mai 2007

eu si'un bebe. da, un bebe

astazi dimineata, afara fiind eu cu Toto, stateam asaa... intr'o doara, p'o semi-bordura destul de inalta. in stanga mea, o iesire din bloc, insotita de doo trepte. destul de inalte, cam cat o bordura adevarata. la un moment dat, ca nu stiu daca ati observat, dar momentul dat intotdeauna vine la.. un moment dat, o mamaie c'un copilas iese din bloc si trece prin fata mea. copilasu' era, ce sa zic... bebe. doar ca bebe d'ala mai mare, care totusi merge in picioare, fara pre-mergator dar cu mana libera (aia de care nu'l tine insotitorul) intinsa pentru echilibru. era insa atat de mic incat ca sa coboare cele 2 trepte, bunic'sa n'a avut rabdare sa vada daca poate singur deci l'a luat de'o aripa si l'a aterizat dupa. asta micu' nu s'a suparat, o fi zis "eh, atata bai sa fie pe ziua de azi...", si'a mers mai departe. adica prin fata mea. si eu, cum de Toto nu'mi faceam griji, ca eram in intervalul orar in care nici un caine normal nu iese afara, ma uitam asaaa.. lung la el, nu neaparat cu o figura simpatica, dar il placeam cum mergea asa cracanat. hehe, si dezechilibrat... noroc cu bunica din manuta stanga si indemanarea din manuta dreapta. si mai face el vo 200 de pasi, cam 5 metri, si se intoarce la mine si'mi zambeste! imi zambeste!

rog sa nu ma mai lase sa astept pe oricine poate da explicatii despre minunea prin care zambesc copiii!

este evident in plus sa adaug ca mi'a facut ziua pustanu'!... a fost o bucatica de ce'ar trebui sa fie. asa zic eu... a fost demonstrarea faptului ca daca noi nu putem, pot ei, pot astia micii. Si sa'mi mai doresc sa fiu mare, zici tu?...

miercuri, 23 mai 2007

[H] interviu AGO

Din culise (ale messenger-ului şi ale traficpunctro-ului) mi se suflă că există un interes vădit pentru personajul AGO. Profit de ocazie şi-mi fac şi tema la GPS (genurile presei scrise, cu G. Pistol, care nu este Gina Pistol).
Între bucuria lansării noului Starcraft şi nerăbdarea pentru vizionarea noilor episoade din Star Wars, efervescenţa lansării acţiunii "Vrei să schimbi România? Începe cu tine !!" pare că se stinge. Ce e bun însă e pus deoparte, şi nici măcar o fată nu poate schimba cursul poveştii. AGO îşi adună forţele pentru marea provocare:


Încearcă măcar pentru o zi să-ţi pese de ceilalţi !


AGO: 12 ani au trecut de la primul Starcraft! Presupun că ai jucat...
Dudu: Dacă nu, mai vorbeşti cu mine?...
AGO: Nu ai jucat?
Dudu: Nu...
AGO: Ce copilărie ai avut? Dar nu concep!.. Adică cum?...
Dudu: M-a atras mai mult wordpadu’ şi mircu’. Asta e...
AGO: Trebuia şi Starcraft dar în fine... Uite cum facem: dacă vrei să vorbeşti cu mine despre Starcraft mai bine îl joci pe primul sau te documentezi. Pe www.gamespot.com găseşti toate review-urile la toate jocurile. Vroiam să mă angajez ca game tester, dar nu era part time, doar full...
Dudu: Şi? N-aveai timp şi scoală şi asta?
AGO: Totuşi vine sesiunea şi vreau să fiu prezent când pic.

........................

AGO: Dacă vrei să auzi ceva interesant... Iţi voi împărtăşi o teorie de-a mea pe care eu am elaborat-o.
Dudu: Sunt numai ochi şi reportofon.
AGO: Este vorba despre cărţile Codul lui DaVinci, Evanghelia după Iuda şi astea...
Încă din Antichitate faraonii egipteni erau consideraţi zei. Aşa, faraonilor le era mai uşor să-i controleze pe oameni. În timpul comunismului s-a încercat o diminuare a importanţei religiei tot din acest motiv. Dar acum oamenii nu mai sunt cu toţii analfabeţi, şi răspund violent la violenţă... Deci ce poate fi mai placut decat un mind control în masă! Ce vreau să spun e că Marele Licurici a comandat scrierea acelor cărţi spre sporirea puterii lui.
Na, asta e... Nu e cine ştie ce dar am impresionat o fată cu chestia asta. Am părut puţin mai inteligent în faţa ei.
Dudu: Unde ai cunoscut-o? Cumva astăzi la istorie?
AGO: Nu. Nu-ţi zic: persoană importantă.
Dudu: Mioara Mantale!
AGO: O, da, întradevăr! Ea e! Cum de ai ghicit?
Dudu: În timpul liber sunt asistentul ei...
AGO: Aham...
Dudu: Şi azi la istorie? Au luat oamenii bileţelele?
AGO: Stai să le tragem la xerox şi să decupam ca copiii.
Dudu: Deci nu ai împărţit încă nimic..
AGO: Nu e chiar asa uşor, e de muncă. Săptămâna viitoare demarăm actul în sine, acum sunt doar preparaţii... De viaţă sentimentală nu mă întrebi ca în tabloide?
Dudu: Nu. Ce va scrie pe bileţele?
AGO: Nu am reţinut... Eminescu, Coşbuc, Alecsandri... îşi ştiau oare pe dinafară versurile? Îţi spun eu că nu. Am scris şi eu versuri la viaţa mea, dar nu le ţin minte... Poate doar titlurile.
Dudu: Ce vrei să schimbi? Ce nu-ţi convine în ţara asta?
AGO: Atitudinea... Da’chiar că am ales calea cea mai grea... Tipic mie. Să schimbi atitudinea unei naţii e cel mai greu lucru, acum mi-am dat şi eu seama... Dar nimic nu e imposibil.
Dudu: Crezi pe bune asta?
AGO: Încercarea moarte n-are. La fel s-a zis şi despre un obiect mai greu decât aerul, că nu poate să zboare, şi totuşi zboară.
Dudu: Acolo era vorba de fizică.
AGO: Iar aici de sociologie.
Dudu: Nu se pupă...
AGO: Fiecare ştiinţă are reguli şi principii.

........................

Dudu: Cine este alături de tine în acţiunea ta?
AGO: Un fost coleg din liceu actualmente student la Facultatea de Istorie
Dudu: Veţi fi de găsit pe net?
AGO: Probabil... E în idee un site. Mai mult un forum ceva...
Dudu: George, cu viaţa sentimentală cum stai?
AGO: Inexistentă.
Dudu: Trist?
AGO: Cam da, uite ce fac ca să îmi ocup timpul... încerc o schimbare a României.
Dudu: O femeie te-ar face să renunţi?
AGO: Acum că am început, nu! Dar chestia asta nu e chiar aşa de altruistă şi patriotică precum pare. De fapt încerc să cunosc mai bine, să mă împac cu mine. Unii fac sporturi extreme, alţii caută bani... Eu fac ce fac.

luni, 21 mai 2007

[H] portret AGO

„Da, sunt la management, da’ să ştii că de la anu’ mă bag la ATF! Zică părinţii ce-or zice, eu n-am de ce să fac management. Pentru teatru mă pregătesc de când aveam 4 ani”. Este omul care pierde la macao sau la popa prostul numai de dragul de a primi ca pedeapsă mimarea unei morse eşuate sau a unei declaraţii de dragoste. „Ăăă, ştii... sper că nu te deranjez dar, ăăăă, ... vreau să-ţi spun că-mi place mirosul tău. Da, ăăăăă, şi mi-ar plăcea să stăm ..... împreună pe-o bancă, ăăăăă, din Herăstrău. Sau care parc e mai aproape de tine! Ăăăă, mă scuzi, sunt emoţionat” – aşa înţelege George să ducă a îndeplinire porunca declaraţiei de dragoste. La momentul respectiv, ne-a oferit celor prezenţi şi o declaraţie bonus, dar aceasta a cuprins cuvinte violente şi a necesitat folosirea unui băţ lung şi gros drept instrument persuasiv.

În hainele lui largi, nu surprinde când spune că-i plac Paraziţii. Însă nu dă din cap şi din mâini în ritmul cuvintelor pe care le spune. Adesea stă pe un scaun, deoparte, chiar dacă oameni trec într-o parte şi-n alta. Spune că atunci ori aproape doarme, ori se gândeşte la următoarea „reprezentaţie”. Şi reprezentaţii sunt destule! „Eu... n-am să mă fac bine niciodată!... Medicamenteee!” este fragmentul cu care se delectează cel mai des; de altfel, este fan declarat Vadim Tudor şi Gigi Becali, pe care îi imită aproape fără să vrea...

De curând a renunţat la cioc. Se găsea, aşadar, până deunăzi, sub barba lui un smoc de barbă care ameninţa să se transforme în barba lu’ UnQ Saproo de la Moromeţii (artist român cunoscut atât pentru barba foarte lungă şi îngustă cât şi datorită răcnetului „Româniaaaaa, trezeşte-teeee!!”). Cum e fără barbă? „Parcă s-a rupt ceva din mine!... N-am mai fost fără de vara trecută, de când am dat bacu’. De ce am dat-o jos? Pur si simplu m-am enervat... Faza drăguţă e că odată cu ea parca am dat jos şi vreo 5 ani. Sunt puştan puştan acuma, hehe!” În timp ce vorbeşte, orice ar vorbi, ochii lui spun că nu este prea interesantă situaţia, şi ar prefera să stea p-un scaun şi să se gândească la ale lui. Este, indiscutabil, un one man show, totul este să fie lăsat în pace îndeajuns de mult timp ca să se pregătească. Iar el se declară întotdeauna pregătit pentru o nouă reprezentaţie...

„Da’ ce, acum trăim în democraţie? Nici totalitarism nu e... E un fel de ghiveci. Varză sau rahat amestecat, depinde cum preferi să-i spui. O incoerenţă lipsită de consistenţă. Dar cum ajung ăştia parlamentari? Că vreau şi eu să dorm în sală şi să sparg seminţe, să mă tund cu 80 de mii şi să mănânc cu 40...” Cum? Pe liste!

La aproape 18 ani de la Revoluţie, oameni care la vremea aceea aveau 2-3 ani îşi pun acum problema viitorului ţării, a responsabilităţii sociale şi a exprimării libere. AGO nu rupe gura târgului; AGO dacă se încordează în voinţă îndeajuns, pune gura târgului să vorbească util. Mai mult nu se poate.

[H] Reinvierea atitudinii tinerilor Romani

Adesea se întâmplă să întâlnim în trecerile noaste grăbite prin pasaj pe la Universitate sau pe lângă ASE oameni care împart fluturaşi cu diverse: reclame, invitaţii, liste cu preţuri la componente de calculator, manifeste. Mai nou, luări de atitudine.

Ultimele evenimente care au condimentat viaţa publică din România au născut în tineri nevoi de afirmare, confirmare şi susţinere a unei necesare reînviorări civice. Astfel, tineri mai mult sau mai puţin cunoscuţi se fac auziţi sau citiţi: Bogdan Gavrilă - http://voteaza.blogspot.com/, Andreea Mira - http://www.andreeamira.ro/, Cristi Pârvan - http://www.parvan.ro, Iulian Comănescu - http://comanescu.hotnews.ro, George Onioi şi alţii. Acesta din urmă se foloseşte de mijloace tradiţionale: împreună cu un prieten a făcut nişte „bileţele cu mesaju’ de gen România trezeşte-te în plm la realitate. Vreau ca românii să se lase de manele şi să fie mai deştepţi puţin şi poate chiar să le pese de situaţia maro de la noi.”

Bogdan Gavrilă, autorul blogului voteaza.blogspot.com, are o întreagă campanie pro-vot: o mulţime de afişe, cu poze modificate din filme celebre, panouri publicitare în centrul Bucureştiului şi în alte oraşe mari din ţară, etc. De altfel, campania „Mergi la vot pe 19 mai” se bucură de sprijinul mai multor organizaţii: „Ni s-au alaturat în aceste zile colegii de la EURO<26,>ASLS - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Limbi Străine, ASPSE - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, OSE - Organizaţia Studenţilor Electronişti, ASFSIM - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Metalelor, CPV - Clubul Presa de Vin şi GIPIR - Grupul de Iniţiativă pentru Promovarea Imaginii României. Lista rămâne deschisă!” – Bogdan Gavrilă. În secţiunea despre campanie de pe voteaza.blogspot.com, citim: „Campania “Mergi la vot pe 19 mai” este organizată de CRSC – Centrul de Resurse pentru Societatea Civilă şi se va desfăşura în perioada 7 – 19 mai. “Mergi la vot pe 19 mai” este un exerciţiu democratic al societăţii civile având ca scop creşterea gradului de implicare al cetăţenilor români. Mesajul campaniei este apolitic, singurul scop fiind mobilizarea în vederea exprimării libere a drepturilor constituţionale.”

În ultima vreme, românii plecaţi din ţară transmit semnale din ce în ce mai clare că îşi doresc întoarcerea acasă, în România. Şi vorbesc despre românii plecaţi acolo prin firme de head-hunting, tineri cu potenţial dovedit, care simt ca în România se poate face treabă şi că este nevoie de ei aici. Întoarcerea lor este, iată, susţinută de alţi tineri „ne-dezertori”, cărora nici prin gând nu le trece să părăsească patria-mamă. Chiar dacă mumă, şi-ncă mumă vitregă, uneori...

George Onioi, actualmente student la Management la URA, viitor student la ATF, pentru că simte nevoia unei schimbări, spune: „Am făcut un mesaj ieri... Să vedem dacă prinde... Dacă nu, mai incerc! Până nu prinde nu mă las!” Astăzi, luni 21 mai 2007, George va putea fi găsit împărţindu-şi biletele în zona Facultăţii de Istorie.

[H] viteza gratis

Duminică, 20 mai 2007, ultima zi în care Casa Poporului este înconjurată legal de maşini zgomotoase. Chiar şi numele maşinilor care se vor alerga pe pistă sunt zgomotoase: Aston Martin DBR9, Corvette C5 şi C6, Lamborghini Murcielago, Maserati MC 12, Ferrari 430 GT2, Porsche 997 GT3 RSR şi Porsche 996 GT3 RSR. Are loc etapa a treia a Campionatului FIA GT. Vruuummmmmmmm!

La faţa locului, tribunele nu sunt nici pe departe pline, mai puţin cea VIP. Biletele acolo au costat până la 800 de euro. Lumea de prin tribune, câtă este, se arată foarte diferită de cea care se întâlneşte de obicei pe la întâmplări de acest fel în aer liber. La Campionatul FIA GT nu se dau mici şi nici bere, muzica variază de la Snoop Dog la Lil Jon şi se întrunesc o mulţime de alte condiţii rar întâlnite la acţiunile populare din Bucureşti. Pot fi văzuţi oameni însoţiţi de copii de 10 ani, motociclişti cu căştile pe cap, grupuri de tineri (din cauza prezenţei reduse, la cursa de sâmbătă intrarea a fost lăsată liberă; chiar şi aşa, mai puţin de o treime din cele 70000 de locuri a fost ocupată), fete îmbrăcate frumos şi mulţi băieţi cu aparate mari de fotografiat.

În mod neplăcut, ziua de sâmbătă a adus o premieră absolută în circuitul de FIA GT: un câine maidanez a ajuns pe pistă, printre maşinile rulând cu viteze foarte mari. Văzându-l la televizor, în mintea mea s-a născut o nevoie proporţională cu viteza maşinilor care era să-l accidenteze să îi iau un interviu respectivului curajos patruped. Nu a fost de găsit. Martori oculari susţin că în zonă au ajuns imediat sepepişti care au plecat cu un sac după ei.

Pe pistă s-au aflat maşini din două categorii diferite; practic, au avut loc două curse în acelaşi timp şi pe aceeaşi pistă: GT1 şi GT2. La GT1 au participat maşini ca Aston Martin DBR9, Corvette C5 şi C6, Lamborghini Murcielago şi Maserati MC 12, iar numerele de competiţie au fost roşii, în timp ce GT2 a cuprins Ferrari 430 GT2, Porsche 997 GT3 RSR şi Porsche 996 GT3 RSR, iar numerele de competiţie au fost negre. Cursa a durat 2 ore, timp în care prin fiecare maşină au trecut 2 sau 3 piloţi, fiecare dintre ei conducând numai câte maxim 35 de minute.

Piloţii români care au participat la această cursă sunt Mihai Marinescu şi Claudiu David, maşina condusă de ei fiind un Dodge Viper. Ei au terminat pe locul 14, la un minut şi jumătate de maşina de pe primul loc, având o medie de viteză de 90,52 km/oră. Câştigătorul cursei a fost Andrea Bertolini (Playteam Sarafree), pe Maserati MC 12.

Principala caracteristica a întregului eveniment petrecut în acest weekend în Bucureşti este haosul: piloţii au reclamat denivelările asfaltului chiar şi în zonele de frânare, safety-car-ul a fost adesea prezent pe pistă, timp în care cursa era neutralizată, vremea nu a ţinut cu iubitorii acestui sport, iar în plus se vorbeşte că Bucharest Ring prezintă deficienţe de proiectare, în ciuda faptului că designer este un nume celebru al arhitectonicii circuitelor auto, Hermann Tilke.

La sfârşitul cursei, în timpul evacuării zonei, un motociclist îşi tura motorul la maxim, să-şi facă loc prin mulţime. Nimeni nu îl auzea.

vineri, 18 mai 2007

the same sh... out!...

sunt momente in care nici oamenii care ma citesc (nu, nu ca pe o carte deschisa. al'fel) nu pot lega de nici un fel o discutie cu mine. asa ca azi voi face super-ordine la mine in camera si'mi voi da barba jos.
rumoare.

aproape nimic, umpic patetic

ma gandesc, si nu'mi dau seama, daca sa scriu cat sunt nervos sau sa ma abtin. de abtinut m'am mai abtinut eu in ultimele zile, da' mai mult pe motive de timp gresit calculat. acum insa...

stiti jocul ala in care fiecare spune cate un cuvant si urmatorul repeta toata fraza apoi adauga cuvantul lui? iata... "Seara era rupere de inimi neacordandu'se acordurile disonante in mirambuloasa cvasineclaustrofobica of-of mai draga punct" - jocul s'a terminat inainte chiar ca vreunul dintre noi sa greseasca, pentru ca, se si vede, eram cam incordati dpdv intelectual&concurential.

app, mada, mirambulos nu se gaseste in dex, aimsori.
cuvintele adaugate de mine sunt: era, disonante, mai. pasnic, e?

raceala ma supara, basketul ma supara, masina si iubitul ei ma supara, scoala ma supara, miejii de noapte ma supara si ei!... ma culc. vulgar-inconsistenta situatie spalacita si nespalata. hhhhhhhhh

joi, 10 mai 2007

DMD

intr'un mail pe care un dom' profesor d'al nostru l'a trimis intregii adunari de studenti interesati, compus cu ocazia Suspendarii, sus'numitul zicea asa...

"Acum imi asum riscul de a spune tampenii pentru unii si de a face lumina in capul altora. Dealtfel am publicate mai bine de 200 de pagini de comentarii politice, insa nu vi le-am dat pana cum din respect pentru munca voastra si din dorinta de a nu va ocupa timpul cu basini si figuri (forme deja arhetipale de cultura lingvistica). Sa ma apuc sa dau copy paste ar fi nashpa pentru antrenamentul meu intelectual, cand mult mai bine este sa pierd timpul scriind ceva nou pentru colectia de texte care se va publica dupa sucombarea mea pe alte meleaguri, caci evident consacrarea mea va fi postuma. Sunt basinile si figurile mele, in care cred si care va intoxica si pe voi sau va fac sa respirati mai bine, financiar vorbind. Le scriu pentru mine si pentru a ma antrena in discutiile cu studentii mei, care oricum nu pricep foarte multe insa nici prosti nu sunt, cum nici eu nu pricepeam de niciunele dar tot talent o sa mor."

Cum sa nu'l adori!... :))

Florin Chilian

Nu, nici nu a murit, nici nu a fost suspendat (ca inainte'mergatorii lui de mai sus din arhiva)

Deci nici una nici alta, spre fericirea lui si'a celor dragi. Insa mi'a trimis dragutul de el un mail. Eu am zis la'nceput ca e ceva virusache, ca prea scria ca e de la Chilian si in subject Florin Chilian... si cu attachment in plus. dubios!... Da'l deschid, ca si'asa tre sa bag calculatoru' in service si poate poate un viermisor m'ar motiva mai eficient.

Dezamagire... era chiar mail de la Chilian. catre avocatul lui, sau ceva responsabil cu imaginea. mailul cuprindea forma bruta a cererii de chemare in judecata a Ministerului Culturii, din cauza piesei "Zece", pe care astia au folosit'o prin 2005 in nusce spot, fara acordul scris din partea lu' Chilian. Stire fumata de mai bine de 2 saptamani, am aflat si eu acum... A vrut omu' sa aflu si eu? Tocmai eu?? si ca sa fie mai credibil, sa'i dau atentie, mi'a trimis miezul miejilor? M'a trecut initial gandu' sa pun aici tot mailu': cu tot

Catre Tribunalul Bucuresti

Registratura Generala",

cu tot Subsemnatul CHILIAN-POPOVICI FLORIN, cu domiciliul in Bucuresti, Str.Principatele Unite etc etc etc... mda, am adresa completa, cica sta la vila.

Ce m'a facut sa renunt la publicarea integrala a fost un blitz d'ala cum ii zice, de memorie, cu unul dintre seminariile de Deontologie de semestrul asta. Cica n'ar fi bine... Mda... i'am trimis mail inapoi, i'am multumit, dar i'am marturisit ca nu m'ajuta cu nimic. Ceea ce dealtfel este evident. Asa ca stiti ce? Mai bag un post in seara asta. Chilian nu ma merita.

duminică, 6 mai 2007

Doar nuantele care se repeta demonstreaza autenticitatea!

(imi pare rau ca, cel putin deocamdata, nu pot spune asta in mai multe cuvinte...)

vineri, 4 mai 2007

[eu] caracter

Astazi mi'a venit un mare chef sa fac ceva universal. Ceva care sa conteze pentru tot Universul. Si'asa mi'am adus aminte ca singurul lucru universal pe care pot sa'l fac este sa ma (re)construiesc corect. Sa ma auto-determin corect. Cu ajutor, desigur... Asa sa'mi ajute Inspiratiunea!

Powered by BannerFans.com