videoclipul de la "fix you" e de'ajuns, caci...

... a trecut vremea cand vremea trecuse!:)

muzica si poezie.

nu m'ati crezut?:)

a trecut vremea...

a trecut vremea cand imi facea placere sa va spun ca:
- a trecut vremea cand pacaleam starea gri-albastruie cu un dush bun.
- a trecut vremea cand ma enervam cand cineva imi vorbea cu rautate. acum ma gandesc ca poate n'are ganduri rele, doar gura proasta.
- a trecut vremea cand nu vroiam sa'l dau pe Toto... :-<
- a trecut vremea cand 2 zile mi se parea o perioada insemnata de timp.
- a trecut vremea cand luam in serios tot ceea ce mi se intampla...
- a trecut vremea cand nu'mi placea poezia. nici acum nu ma'mpac cu rima, dar nu trebuie sa uitam poezia din viata noastra!...
- a trecut vremea si n'am facut nimic.

cred ca pana una alta ma apuc de postat filmulete de pe youtube, pentru ca a trecut vremea cand imi facea placere sa va spun ...

[oras] fericita caci uitata... intamplarea

nimic ud nu miroase mai urat ca un caine ud.
azi am urat bucurestiul. si azi... daca incerc sa gasesc bucati frumoase aici (nu, ba derbedeule, nu la fete ma refer! bucati de oras, cum sa'ti explic..), o fac numa' ca sa supravietuiesc...
ploua.
toto este un neglijent fara pereche. o ia prin balti ca gipanu' prin noroi si ca gasca prin apa.. da' el n'are pene impermeabile. e tolomac, sincer!... si'apoi cine tremura pana vine 178'u'? (al doilea, ca'n primu' iar au stat posomoratii astia lejer intre usi si inghesuiti la usi). raspunsul este acelasi ca la intrebarea "cum il chema pe catelusu' lu' dorothy?": totoooooo
raman iar fara content in cap. nu'i nimic, asta inseamna ca lumea este mai buna.
aha....

alo?

alo, maestre, spune'mi si mie unde ma duc daca am facut accident in bucuresti!

alo, salut ma, zi'mi si mie te rog unde pot sa fac o reclamatie! [la OPC, mama lor, sa'i dam in gat pe toti!!]

alo, ce faci ma. uite, sunt cu gagica si vrea sa ne uitam la un film in care jim carey e parasit de una care fuge cu un negru si'l lasa cu trei puradei. afla'mi si mie ce film e...

alo, ba, intra repede si spune'mi si mie ce numar au astia de la D*cos Transport, ca ma enerveaza soferu'...

alo, te pup, gury. fa rost de un incarcator de motorola v3. sau v1.. sau z3, nu mai stiu exact. a, sa fie pentru masina!
acest ultim paragraf vine din partea unui baiat, ca sa fim bine intelesi. ca si toate celelalte, de altfel...

etc...
...
..

oamenilor le place sa rezolve treburile la telefon.

asta inteleg, dar de ce la telefonul meu???

ihi

trei iezi, cucuieti, usa mamii descuieti, ca mama v'aduce voo, lapte branza carne oo...
vreau doar sa vad daca poti sa postezi fara sa ai nimik de zis. mihaita a intrebat... iata ca da.

bleah... semi-autofcontrol

artistii...

ma supara oamenii care.. sunt artisti si stiu ca sunt artisti. pana aici n'au de ce sa ma supere... e cam ciudat sa fii artist si sa nu stii, da' nici asa mare bai nu e. baiu', si supararea mea, incepe atunci cand artistu' nu se poate abtine sa nu ne arate ca stie ca e artist. da' mai.... (aici ma calmez eu..... ahmmmmm.... ahmmm.....) !!!!!! asa... ma scuzati, dar trebuia sa va las sa stiti ca ma mai si enervez uneori, mai ales cand sunt in fata monitorului si nu am in fata cui sa ma acidizez si sa rad mai tare. da, acidizez am scris acolo:))

asadar, sunt oamenii astia, care spun... "da, sunt la nusce facultate. da, normal ca acolo se fac artisti, nu ... (se vede) ?" completarea e a mea, pt ca probabil nu doar eu mi'am dat seama de penibilu' replicii... dar se vede si in altceva decat in replici... freza... imbracaminte... fular infasurat de jmii de ori... (este un accesoriu frumos, dar il cliseizeaza pardalnicii astia de artisti auto-constienti:-l)

sa nu mai zic despre provincialii care merg la scoala in orase mari (sa zicem, de data aceasta, bucuresti), si se skimba.. in ce? in artisti, pai in ce mama supararii sa se transforme!! dar, dupa cum spuneam, nu mai zic despre asta acum. deja simt ca mi'a intrat pixu'n blenoragie, ca sa zic asa, si nu e bine caci e ora mica si vreau sa dorm, serios vorbesc, multumesc pentru intelegere. de altfel, sunt putine sanse sa ma intorc la acest subiect, dar daca ii va fi acestui subiect sa fie vorbit in acest spatiu, asa sa se intample, amin, noapte buna, revenim.

tot cu copilarii, desigur:D

NECENZURAT

Un om nu e om destul pana nu stie exact ce forma are capul lui.

semi-doliu cu haz (asigurat de DMD)

a mai plecat un profesor de la fjsc... de data asta a plecat cu ganduri bune, sa "fac masterul acesta pentru FJSC si pentru cei care vor veni dupa voi", adik dupa noi. respect!

isi incepe mailu' cu "Va salut pe toti de pe taramurile Majestatii Sale Regina. Nene nu am messenger acilea...", asa ca va las posibilitatea (si va este la indemana), sa'l recunoasteti pe DMD, cunoscut in alte medii si ca Daniel Mihai Dragnea, profu' de drept :D

pe langa c'a plecat si'a lasat ekipa fara pivot (tiiii, am uitat, tre sa anunt bobocii ca avem ekipa de basket!... si ca si cam castigam, deci merita sa vina;). asa, daca se nimereste aici vun boboc doritor sa intre in ekipa de basket, contact me!), ne'a cam lasat si cu pantalonii in vine. pt ca la cursurile lui mergi (de fapt, mergeai, sau vei merge. da' nu eu, ca masteru' lui dureaza un an, si pe mine cine stie pe unde ma apuca masteru'...) ca sa retii kestii, kestii pe care le spune in maniera de stand-up comedy:)) ce sa zic, o minunatie de cursuri!... dar s'a dus si el, si ne'a lasat cu voci pitigaiate, mustati arcuite si panicoase, si alte, sincer, greseli..

incerc s'o'ntorc, ca la ploiesti, daca vreti, si sa sper ca doamna Daniela Zeca Buzura este o profesoara buna, la fel si F. Vasas, si.... ma rog.

Dudule, cand ne facem si noi ca muncim??

nu dau nume, da'...

a vrut sa faca asta:




a iesit asta:




eu, in modestia mea, am vrut sa fac asta...




a iesit, in skimb, asta:


(minus furca aia ciudata. in pahare era must, iar bucatile de pe paste sunt un ingredient secret, nu carne, nu spun ce...)

unii pur si simplu stiu sa gateasca!...

fara subiect

las subiectul cu Antonie Iorgovan deskis/neinkis/neclar, asa cum si el ne'a lasat in legatura cu treaba cu prima constitutie post-decembrista... fu buna? fu rea?...

au murit anul acesta... cum sa zic... multi, foarte multi oameni... o insiruire ar fi lipsita de respect.

spuneam la sfarsitul postului cu Gil Dobrica asa... Gil Dobrica a fost meserias. Acuma hai sa ne uitam la astia de'i mai avem. Si mai avem, vo 2-3 milioane numai in Bucuresti... - si daca e sa calculam si Banatu'...

baieti, ce ziceti, ne responsabilizam si noi nitel?

:-"

d'ale fjsc'ului. urma scapa...

eram putini...

eram simpatici si creduli, inca nu credeam ca situatia miroase urat la noi in facultate, incepand d'acolo de unde incepe si pestele...

am fost printre cei care n'au injurat facultatea incepand cu primul contact cu ea, la admitere. nu am injurat'o nici macar cand am vazut ca ore se fac cand e timp, cand se poate, cand altceva mai bun de facut nu gasim... (kiar mi s'a parut interesant. veti zice poate ca nu'mi cunosc interesul. sa zicem...) si nici kiar acum nu voi incepe sa'njur fjsc'ul. din principiu...

am ajuns insa in momentul in care, in afara de faptul ca sunt ultimul an, fac lucrarea de licenta cu d-l profesor Z.R. (dom' profesor, ma lupt inca cu transcrierea articolelor alora, iertati'ma...:">), cunosc cativa oameni buni, viitorul nu e tocmai negru, nimic nu ma mai bucura in facultatea asta. cu un laborator de fotografie poate m'ar indulci putin, da' m'am uitat pe orar si nici urma...

si asta din cauza faptului ca s'a intamplat urmatoarea situatie. o doamna profesoara (nu indiferenta studentilor, ori ca iubita, ori ca urata, dupa cum spune dumneaei) si'a dat demisia din cauza unei alte doamne profesoare. mai mari in "rang", mai ales pe niste considerente familiale... (da, este adevarat ca inca nu am aflat rezultatul la irp, dar ce pot sa fac? ce pot sa fac??... nu, nu mai pot... te'am rugat sa'mi speli si mie blugii aia, da? de trei ori!... hehe:D) si familiare (se'ntampla des), apropiatii fjsc'ului stiu despre ce vb. kiar daca d-l (sau d-na, nu mai stiu exact) decan ne'a promis de la inceputul anului 1 ca asa ceva nu se va intampla, si ca este normal sa existe anumite inclinatii, mediul in care a crescut... v'aduceti aminte, nu?

goatshit! :-l

... ne calmam...

nu, nu, nu, nu ne mai intelegem, e clar! nu'ntelegi??

este evident ca in urma doamnei profesoare s'a incercat motivarea plecarii in diverse moduri, cum ca nu ajungea timpu', cum ca nu facea fata... treaba cu capra din nou!! doamna profesoara a plecat din cauza jignirilor si nedreptatii fatise, nu neaparat fata de dumneaei, ci si fata de ceilalti studenti.

eu pun acum aici asta ca lumea sa stie... vezi, lumea nu trebuie sa uite! e o realitate cruda... (respect vama [veche]!) ma declar sustinator al doamnei profesoare care a plecat, si as incepe o petitie, dar la ce bun... de ce s'ar intoarce, cand noi toti abia asteptam sa plecam??

pt cei interesati, doamna profesoara este bine, s'a intors la ceea ce ii place sa faca (sa coordoneze proiecte. de altfel, suflul mai dinspre "profesie" nu era deloc rau-venit. kiar necesar. tare's curios cine'o sa mai faca asta la noi in pr... ca sa organizezi evenimentele din cadrul facultatii nu inseamna profesare, e clar?)

imi permit sa dau cu ghilimele aici: "daca ii vezi pe colegii tai, spune-le sa nu mai creada toate prostiile, doar ma cunosc sunt o scarba dar nebuna nu sunt:)). a, si transmite-le numai bine din partea mea. cam in fiecare zi pomenesc despre studentii mei..."

tinem legatura! :)

[patch]

nu mai merg statusurile lungi la mess. rezolvarea o da baiatu' asta aici. sanatate!

Antonie Iorgovan

mi'a scapat porumbelu', asta e:(

lazio - real. cred ca si'o ia realu'...

in asteptarea meciului de diseara, baietii din parlament s'au pus pe discutat motiunea de cenzura pe guvernul tariceanu2. sau pe tariceanu1 si tariceanu2. sau pe roman, vasile (:D), ciorbea, isarescu, nastase.. si care'au mai fost, daca din graba am mai ratat vrunu', ca ma grabesc am comitet si .. copii de crescut.

vorbi tariceanu. bla bla...

se duse apoi la loc langa cioroianu care se juca intr'una cu dejtele. ba cu dejtele goale, ba cu pixu' intre dejte. haios tare. ce mosule, ai emotii?

urma geoana. da la gioale lu' tariceanu, iar da, da din nou, apoi vine discret cu propunerea lui ca viitor prim-ministru. e cineva care nu se astepta la asta?

de la pnl, puiu hasotti. omu' asta cand nu asteapta meciuri de CL e actor? o sa'l googlesc, musai... in mini-dialogul cu stolojan, si'a etalat dl puiu calitatile de orator, in timp ce stolo, doar ranjetu'. care ranjet?.. intemeiata interventie. un ranjet groaznic:|, n'am mai vazut asa ceva de cand sunt... si, desigur, urmeaza inundatii nemaivazute. stati pe faza! doar la protv!...
(what??..)

in timp ce la vorbitor e cristian radulescu de la pd, geoana vorbeste concentrat la telefon si noteaza ceva. :)) urmatorul discurs, probabil!

vadim. o poezie de om... dili. rili... da' este o placere sa'l auzi vorbind! (mai ales cand nu face spume, atunci e de'a dreptul... neplacut de privit). cik da, e adevarat ca guvernul tariceanu se tine intr'un fir de par, dar "prefer firul de par al lu' tariceanu decat firu' de par al lu' basescu!" =)) sau... catre national taranisti, parca... (:-??) "nu puteti sa vociferati voi cat putem huidui noi!"

(la RADIO tocmai m'anunta ca motiunea a picat. personal, nu ma asteptam...)

urmara la dezbatut marko bela, radu terinte de la pc, inca ofticat pe treaba cu "solutia imorala", pambuccian - reprezentantul reprezentantilor minoritatilor, primul vorbitor lipsit de foi, boureanu (bleah, ponta e mult mai misto), dan mircea popescu de la psd, crin antonescu - al doilea vorbitor fara foi, respect, da' ai imbatranit nenicule... oricum, o (altfel de) placere sa'l asculti si p'asta..., marton arpad de la udmr, corneliu ciontu de la ... pc, si gata ca am inceput sa zapez. si nici voi n'aveti nervi de fier. si si eu tre sa plec la comitet.

in timp ce ma uitam la oamenii astia, ma intrebam... oare ce parere are iorgovan despre toate astea?..

:-<
sunt deprimat

AHEM...

auzi, cica "ceea ce esti vorbeste atat de mult despre tine, incat nu aud ce spui"... buna asta... buna de tot, ia gandeste'te si tu la ea. si, ce mai zici, copiii ce mai fac? masina mai merge? kiar vroiam sa te sun sap....

ahem, buna ziua doamnelor si domnilor! va vorbeste capitanul.

de'a lungul a trei luni si doua zile de pauza (am vrut sa fie trei luni fix. apoi trei luni si'o zi... da' ce, e mereu cum vreau eu?..) am facut o mie de lucruri pe care nici prin cap nu'mi trece sa vi le povestesc. unul dintre ele ar fi insa ca mi'am dat seama ca (un moment sa deskid carnetelu'...) SINGURUL motiv pentru care nu ma declar total in afara blogosferei este ca nu m'a intrebat nimeni despre asta.

minulescu a scris si proza (si teatru, dar n'am ajuns inca acolo). pt o parte dintre cititorii nostri, minulescu este un tip care a scris intai si'ntai poezie. mie mi se blokeaza ganditorul cand citesc/aud poezie, de cele mai multe ori, si nu inteleg de ce trebuie sa'ti intorci limba pe o mie de parti ca sa spui ceva... ca sa iasa rima? ca sa sune poetic? nasol. gasesti insa (gasesti insa e'adevarat si proza scrisa cu limba imbarligata, da' aia e altceva...:) ) si poezie scrisa din "poanie" (cu accent frantuzesc pe e. cine stie cum se scrie cuvantu' asta?). minulescu nu le'a nimerit el kiar pe toate pe gustu' meu, da' vo doo trei tot am gasit (de ex. romanta negativa, aia cu veveritele'nspaimantate. sau celebra care'ncepe cu "eu stiu c'ai sa ma'nseli kiar maine, dar finca azi mi te dai toata am sa te iert, e veki pacatul. si nu esti prima vinovata". tareeee.... sau canta un matelot la prora. nu mai stiu ce canta, da' el canta, si nimeni nu'l intelegea...). "corigent la limba romana" pe de alta parte este un roman scris fix in stilul in care as scrie eu un roman daca as scrie un roman.

.......
pauza ca a intrat Romina si nu ma lasa sa scriu...
:))
......

da. gata. este sfarsitul copilariei mele.
:D
vom reveni. tot cu copilarii.

a fost capitanul...

(P.S. : "a fost" a atins in mine o coarda foarte sensibila... nu coarda d'aia, nici vocala. sa fim umpic seriosi... ii rog pe toti cei care citesc acum aici si care au ori motociclete ori prieteni cu motociclete sa ... ce sa zic, sfatul meu sincer ar fi sa renunte la cele doua roti. dar macar grija mare sa aiba... si nici cu patru roti nu trebuie sa fii fara grija. am in imediata apropiere doua sau kiar trei cazuri care inca trag ponoase (atat fizic cat si juridic) dupa intamplari urate cu masina... si un caz din care au ramas doar lacrimi si durere si lipsa de cuvinte.... si poate, Doamne'ajuta, niste invataturi)

:-<

Dumnezeu si'a dat seama ca am nevoie de terapie intensiva!

daca şocul de acum un an si 28 de zile (da, cel legat de accident) nu a fost de ajuns, iata ca astazi accidentul isi lungeste fara masura consecintele. daca dupa marea palma nu mi'am revenit de tot, iata ca, astazi, mi se leaga de gat, nas si mai ales frunte (si de ce nu, maini) firele care sa ma tina atent. sa ma tina in priza. sa ma faca aware... deci oamenii ma cerceteaza si ma invinovatesc de anume chestii. un moment bun ca, daca pana acum nu, macar eu sa incep sa ma cercetez. in mod serios.
deci cum ar veni, n'a fost de'ajuns ca s'a lasat cu flacari, sange si ceva mai tarziu reparari si scoateri de organe; nici ca oamenii prin jur s'au speriat ca vai de lume, si pe buna dreptate; nici ca banii a trebuit sa curga garla (dupa standardele mele, cel putin), iar punguta s'a dus adesea pe minus; n'a contat nici chiar ca am luat hotarari pe bune si mi'am jurat grija eterna. nu...
din pacate, si numa' din vina mea, a fost nevoie, si sunt sigur de asta!, ca pentru urmatoarele luni bune (ce zic eu, de la unu-doi ani in sus) sa ma leg c'o scarba de proces, o noua sugativa de bani, stres, si alte lucruri ilegale intr'o lume ideala.
ma recunosc dependent de rahaturi cu iz de "las' ca nu se afla", si... "...si daca se banuieste ceva, neg totul", si ma declar la dispozitia Atotputernicului spre vindecare. Amin, asa sa'mi ajute Inspiratiunea!

nu stiu daca, si daca da, in ce fel, v'ajuta pe voi, dragi viitori fosti cititori, cuvintele mele. dar pentru mine sa le pun aici nu este altceva decat o marturisire a situatiei si a consecintelor ei. raspund la intrebari.

pana la noi ordine, blog personal temporar (l.e.: auto-)suspendat.

[oras] "suava" nepotrivire

Pana nu iesi intr'o zi de vara imbracat cu o bluza cu maneci lungi nu iti dai seama cate coate goale sunt pe strada.
serios. incearca sa te uiti intr'o zi de vara pe strada sa vezi cate coate acoperite vezi (cotierele bikerilor nu se pun).
asa ca ce'am facut? mi'am suflecat manecile.
pana sub cot. mi'era cald.

[oras] sala radio. again. the show must go on...

atentie!
ca muzician, nu trebuie sa te placa doar colegii si cunoscatorii. caci chiar si acestia se pot uita cu spranceana launtrica ridicata la tine cand canti si te strambi. daramite publicul neavizat!
uratule!
da... iar am fost la concert la Sala Radio.
ma feresc de oamenii care au ticuri. oamenii urati au ticuri. iar cei frumosi, daca... fac ticuri, sunt urati.
nu'mi place sa fiu muzician (au incercat ai mei prin clasa a 2'a... pana prin a 8'a). Ca muzician, canti dupa partitura (exceptie jazz, dar jazzul nu este muzica:P). cum sa te exprimi daca ai o partitura de urmat?
bun, inteleg, interiorizezi muzica si o interpretezi asa cum simti. da' daca vrei sa vorbesti cu nevasta'ta, sau cu un coleg de generala, sau cu mine, ce faci? incepi si te strambi? in mod natural, iti iei instrumentu' in brate si incerci sa'mi spui ce'ai de spus. ori n'ai prea multe de zis, ori ar trebui sa'nveti o droaie de piese. si'ti pierzi timpul, parol! invata sa te exprimi!
asa ca mai vorbesti cu mine cand vei fi compozitor!
....
"Pentru ca orice inceput este si un sfarsit, am ales (n.m.: ca bis) pentru aceasta seara un preludiu."

hai ca poate te'am luat cam tare. ma bucur ca ai deschis gura.
dar... parca inceputul doar are si un sfarsit, nu este unul!...
vii la mine cu vorbe auzite la altii??
deci ne'am inteles. ori compozitor autentic te faci, ori nu te vad!

[H] despre de ce admitere la FJSC

Este o tema din anul 1. Este din cate imi aduc aminte singura tema pe care am facut'o in anul 1 (sem 1) la IRP (introducere in relatii publice), motiv pentru care si acum ma lupt cu restanta la materia asta...

Este o tema pe care nici un profesor (cum ar veni, de data asta, dna Madalina Paxaman) nu a citit'o, pentru ca, previzibil, am predat'o prea tarziu.

Eventuali concurenti la admitere, platiti atentie! Dragi cititori, enjoy!

_____________

(Redactaţi un eseu în care să prezentaţi argumentele alegerii Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării)

Nu pot să las neprecizată suprinderea însoţită de lipsa de cuvinte ce mi-a inundat mintea atunci când am aflat care trebuie să fie subiectul acestui eseu. Lipsa cuvintelor nu m-a părăsit nici acum, aşa că, probabil, voi avea probleme în umplerea celor două pagini. Îmi dau seama că degeaba m-am bucurat când, la examenul de admitere, nu mi s-a dat spre rezolvare această cerinţă, pentru că, iată, după nici o lună de şcoală, mă lovesc de exact această chestiune. Problema nu vine din neimportanţa subiectului, nici din neaprofundarea gândurilor premergătoare alegerii acestei facultăţi, ci tocmai din aducerea planurilor la îndeplinire, din familiarizarea cu iz de normalitate faţă de noul stil de viaţă, cel de student la FJSC. Unde în altă parte aş fi putut să îmi continui studiile, când aici am auzit că este ceea ce căutam, şi puţin mai târziu am aflat empiric acelaşi lucru:

Ce căutam: (voi prezenta motivele schematic, cu liniuţă, în ordine aleatoare)

- un loc în care matematica să nu îmi mai dea mari bătăi de cap, dar unde să îmi pot continua dezvoltarea gândirii (analitice), începută în timpul liceului urmat la profil real (matematică-informatică).

- o facultate care să îmi ofere posibilitatea alegerii între cele două domenii care m-au interesat în mod special în doar ultimele luni de liceu, şi anume jurnalismul şi publicitatea. Că între timp li s-a mai alăturat şi domeniul relaţiilor publice, asta nu face altceva decât să mărească plăcerea cu care merg cu 336-le.

- un loc unde să îmi dezvolt capacităţile de exprimare în scris şi să le reinventez (în ceea ce mă priveşte) pe cele de exprimare orală; asta deoarece nici chiar după pregătirea intensă dinaintea examenului de admitere nu am putut hotărî precis în ce fel de presă aş vrea să lucrez, şi nici măcar dacă voi face carieră în jurnalism sau în publicitate sau, mai târziu, în relaţii publice. Mai am un an şi un pic timp să mă decid, şi, cu largul concurs al profesorilor care încearcă prin diferite subtile căi să ne facă să înţelegem ce minunat este domeniul despre care ne vorbesc, voi găsi cu siguranţă ceea ce mi se potriveşte, şi asta nu neapărat până la termenul limită (fixat la terminarea semestrului al treilea), ci şi după, pentru că cele trei domenii posibile nu sunt tocmai divergente, iar flexibilitatea de care mă bucur îmi conferă posibilitatea aceasta.

- o facultate care să combine în mod armonios teoria cu practica. Am resimţit cu multă plăcere în prezentările materiilor studiate fina trecere de la informare prin teorii şi concepte la accesibilizarea prin exemple practice a tuturor ideilor emise. Spre deosebire de orele de biologie din liceu, de exemplu, pe care parte le petreceam scriind după dictare structura celulei, a ţesuturilor etc. că deja mă încearcă un sentiment de plictiseală cruntă, parte plantam copăcei şi panseluţe în curtea din spatele şcolii, îndepărtat de ochii trecătorilor, orele petrecute până acum la FJSC cu scop didactic mi-au lăsat o amintire plăcută. Şi luând în considerare ceea ce spunea Nichita Stănescu, şi anume că „un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi”, şi aplicând aceasta în panoplia vorbelor anterioare, amintirea generată de cursurile şi seminariile petrecute la FJSC este foarte importantă, în mod special pentru moralul ridicat de care are nevoie orice student (prin generalizare, bineînţeles, om). De altfel, un alt element foarte practic pe care mi l-am dorit a fost laboratorul de fotografie; chiar dacă încă nu a apărut în orarul anului întâi nu îmi voi pierde curând speranţa arzătoare că voi învăţa despre, şi să fac, fotografii bune.

- apartenenţa la un grup mai mare de oameni pe care să îi poţi întreba (atunci când memoria îţi joacă feste), fără să rişti să pui pe nimeni în mare încurcătură, dacă se spune corect „afişe” sau „afişuri”, sau care este cuvântul care asociază unei noţiuni veridicitatea numai pe baza experienţei, noţiune al cărei substrat teoretic nu există. Convingerea că a face parte dintr-un grup de oameni care au lucruri bune în cap şi care îşi cunosc interesul este un lucru important, iar pentru mine necesar, am dobândit-o din liceu, unde am avut timp şi posibilitatea să compar oameni foarte asemănători ca structură intelectuală, dar care, făcând parte din grupuri diferite ca nivel de interes pentru învăţătură, în speţă, au devenit în mod evident diferiţi ca modalitate de gândire şi comportament.

Închei aici înşiruirea pe verticală de liniuţe, mai ales pentru a nu lăsa primele două fraze ale acestui eseu fără sens, deci neumplând şi cea de-a doua pagină, fără să vreau să demonstrez prin asta că mă încăpăţânez să nu schimb introducerea doar de dragul cuvintelor alăturate corect.

_____________


Ce s'a schimbat? Termenul limita de alegere a specializarii - abia dupa doi ani ne impartim, adica din toamna. In rest, in ceea ce ma priveste, nimic.

nu tot ce'i bun se posteaza

ca sa inteleaga si amicii care asteapta posturi noi pe blog la fiecare eveniment care mi se intampla, dezvalui ca acest blog exista ca sa inghita ce eu nu mai pot tine. si de cele mai multe ori, e de rau, nu de bine.

ieri... capsune, fan, cirese, (aproape) remi, (aproape) tractor, degete frumoase, balta.. am preferat sa ma bucur de toate astea in intimitatea grupului de prieteni cu care am fost. reconfirmarea pe pozitia de care ma bucur de ceva timp? la fel:)

de altfel, monstruletul descris (in postul) anterior a facut puroi in frunte de la o capusa nesimtita, asa ca l'au bagat astia pe antibiotice. alti bani, alta distractie.. cel mai urat este insa ca s'a chinuit cu aia in cap. and it's my fault!...

vara a venit, mai a trecut, betonul se pregateste sa ne imbujoreze dar muntele ne asteapta sa ne spuna povesti... a, de fapt mai e sesiunea. mdaaa...

[preg] Toto si altii ca el

Eu am un câine acasă. Pe Toto, să-mi trăiască. E mai mult căţel după dimensiuni, dar dacă îl vezi cum se ia pe stradă de toţi câinii-lup, rotweiller-ii şi chiar pitbull-ii, te gândeşti că este un monstru subnutrit şi slab dezvoltat.

Nu mai are un ochi… L-a călcat o maşină şi l-a lovit la cap şi la picior. Ochiul a trebuit scos, iar piciorul a fost operat, de un doctor veterinar. Pe bani, bineînţeles. Era dreptul animalului să se întâmple aşa. Pentru că era al meu.

Mergeam cu maşina prin oraş (looooong time ago), când un câine aleargă prin faţa mea. Frânez, îl feresc, dar îl loveşte din sens opus. Şoferul nici nu se opreşte. Din fericire, câinele nu este lovit grav. Se ridică şi o ia la fugă, şchiopătând numai puţin. Un trecător de pe trotuar îl ia ca din senin la înjurături şi la lovituri, că ce căuta el acolo, că de ce i-a stricat maşina ăluia, că şi-aşa sunt mulţi, că dacă ar putea el, praful (sau cleiul) s-ar alege de toţi.

Era dreptul câinelui să fie lăsat în pace… Sau, şi mai bine, în cazul în care era lovit rău, să fie dus la un centru specializat, să fie operat şi îngrijit… cum am văzut eu la „Animal Rescue”, pe „Animal Planet”.

Tot pe „Animal Planet” am văzut multe documentare despre tot felul de animale sălbatice, făcute de cercetători care îşi dedică viaţa studierii diferitelor specii de animale, cu toate categoriile şi subcategoriile lor. Eu cred că aceste documentare trebuie televizate cu un anunţ pe ecran: „Nu încercaţi asta acasă!” Pentru că cei care fac astfel de filme sunt specialişti, toată viaţa cu asta se ocupă, iar ceea ce fac ei are ca ţintă cunoaşterea lumii înconjurătoare şi nicidecum intruziunea omului în ea, cu scopul de a o exploata şi de a o distruge.

Biblia spune că Dumnezeu a lăsat pe om stăpân peste toate animalele. Asta înseamnă că dacă vreodată un om poate alege între salvarea vieţii altui om şi salvarea vieţii unui animal, trebuie să nu se gândească de două ori pentru a alege corect, oricât de important sau scump ar fi acel animal.

Dreptul animalelor este de a nu fi chinuite, omorâte, exploatate continuu, prosteşte, pe de o parte, şi pe de alta, de a fi îngrijite, hrănite şi ţinute întotdeauna cu cel puţin o treaptă mai jos decât cel mai neînsemnat dintre oameni.

trec la pro, am zis! piuaaaa!

respectabilul Edward Stanescu, fejesecist d'al meu, coleg la echipa de baschet, si'n timpul liber jurnalist sportiv, a avut tema la multimedia sa faca un proiect in macromedia projector. si, ca orice om serios care nu vrea sa munceasca in zadar, si'a facut tema pe un subiect la indemana: prezentarea echipei noastre de baschet. simplut programelul, pe viitor el vrea mai mult de la el, contine galerie foto, informatii despre palmares, despre jucatori, home si exit. ce vreau eu sa spun... m'a impresionat mult cand am citit si e musai sa impartasesc descrierea mea. care suna fix asa: "Micutul jucator (~172 nu este chiar asa putin!!!~) poseda o viteza foarte buna (~aia da...~), prin care compenseaza lipsea taliei (~ da' talie nu era aia pe care mi'o masura croitorul cand imi stramta/largea pantalonii?...~). Cel mai rapid jucator de pe teren este prezent pe tot terenul si isi sufoca adversarul cu presingul sau agresiv (~ agresiv intradevar... finala de anul trecut am transformat'o, alaturi de colegii mei desigur, intr'un macel fara margini~). un foarte bun recuperator, in ciuda taliei sale (~ da ma, sunt suplu, am inteles! ~) si un altruist desavarsit care pune succesele echipei inaintea realizarilor personale (~ asta e c'am zis inainte de finala de anu' asta ca sunt pregatit si sa joc tot meciul si sa nu joc deloc, nu?.. mda, ai inteles ce'ai vrut tu si nu am jucat deloc! eh...:) ~). Un coechipier pe care orice jucator profesionist si'l doreste." -- aici m'au podidit lacrimile, serios!

as fi impresionat si m'as mai gandi putin la imaginea pe care o am despre baschetul pe care il stiu, citind ce'a scris edi despre mine in tema lui, dar am citit si ce'a spus despre "antrenorul" echipei: "Decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Fara dumnealui echipa nu ar fi existat. A publicat numeroase carti de specialitate. Asteptam sa scrie si un volum despre echipa care i'a adus atatea satisfactii. Cat mai multe succese!" ....Deci e clar, vrajeala.. tema facuta pe genunchi inainte de ora. dar faza cu jucatorul profesionist care ma doreste alaturi a fost de maxim efect! hehe!

ideea este urmatoarea... avem viitorul in fata. daca ne apucam de antrenamente putem avea la anul echipa foarte buna. si poate invat si eu sa duc mingea aia mai cu siguranta, ca decat sa alerg si sa sar si sa mai arunc uneori de la 3 nu ma lasa inima acum sa fac altceva... formula ideala este cea cu edi si dan (DMD) pe banca tehnica (dan si in teren), si sunt sigur ca asa vom face treaba. numa' sa vrem! sa vrem sa renuntam la burti, ce mama supararii, ca parca am fi baut unii dintre noi doar borsec tusnad si stejarul de anul trecut de cand am iesit campioni incoace!! off.... hai edi, rabdare si curaj! pe eeeei!!

------- disclaimer: acest post nu contine atacuri la persoana. reproducerile de text s'au facut cu acordul (e'adevarat, ulterior, al) autorului. -------

[oras] ATENTIE LA COMISION !!

vreau sa desfiintez, sa interzic, sa trec in ilegalitate o multime de lucruri: maieurile la baieti pe strada; parfumurile care nici macar nu seamana umpic cu mirosurile naturii, vara; banii.

cel mai tare ma enervez cand vine vorba de bani. de banii altora. pe care'i pierd eu... da'i pierd ca un fraier maiastru: nu ca mi'i fura vo 20 de baietei insotiti de bate si pumnale; si nici ca imprumut pe cineva care intarzie sa'si aminteasca... Nooooo... fac acele genuri de afaceri care genereaza dorinte de pumni in cap-propriu, ca sa zic asa... cum ar fi, cumpar d'aici, si in cinci minute gasesc altundeva acelasi lucru mult mai ieftin. sau ... sau, ca sa fiu mai explicit si conform cu realitatea, schimb iepuroi acolo unde comisionu' este. si este mare, mama lui!...

deci, draga cititorule, vei auzi pentru a nici tu nu mai stii cata oara sfatul intelept:

LA ORICE CASA DE SCHIMB VALUTAR MERGI, UITA'TE DACA SCHIMBA CU COMISION !!!!

s'au scris articole intregi, s'au facut reportaje la tv, s'au consumat mii de cuvinte in acest sens, iar eu, maiastru cum ma aflu, pierd banuti importanti nebagand de seama ca porcii au comision de 9%.

aaa!!

DE OBICEI, CASELE DIN CENTRELE ORASELOR PERCEP COMISIOANE !!!

nervos la culme pe maiestria mea, care astazi s'a dat in toata marinimia ei pe toata fata mea, sau eu m'am dat cu ea pe fata, nu pot sa zic exact, deci dupa tampenia de'o facui si care ma enerva violent, m'am urcat in reatebeu sa ma duc acasa. acolo... oameni. desigur. unul, la telefon: "daa.. pai ma duc asa din banca'n banca, vad eu unde gasesc... (mda nene, bine ca tu te gandesti la toate!..) trebuie sa ma duc la o clinica d'asta sa'mi fac niste analize care costa nustu cate milioane.." ooooooofffff..... mi s'au relaxat obrajii instantaneu.

nu vreau sa insist prea mult pe portretul barbatului, dar, ca sa construiesc o idee, era tipul de om, de barbat, pe care daca incerci sa ti'l imaginezi plangand, nu il vezi caraghios. da, si barbatii plang cateodata, stim...

se urca apoi in troleu un nene. care avea o mesa. deci avea o mesa, iar eu, chiar prima data fiind cand vad o mesa la altcineva decat comandantu' ala sau ce era din academia de politie, mi'am dat seama din primele secunde ca este mesa. bai nenicule, las'o moarta, ai chestia aia in cap de cand inca parul ti'era blond, iar acum e alb, si chelia inca nu iti ajunsese la ceafa, iar acum din contra. acesta era tipul de barbat trecut de 50-60 de ani care poarta ochelari de soare cu lentile galbene si brate metalice. si tine buzele tuguiate... hai ca'i stiti, sunt mai multi d'astia... nu'i veti vedea niciodata in parc la sah cu baietii, si nici in piata la obor.

apoi o doamna de langa mine, caci stateam jos deoarece starea de nervi ma indreptatea sa fiu nepoliticos (aha!) cu atatea .. doamne'n varsta in piciore in jurul meu, isi scoate un servetel. se sterge umpic la nas cu el, apoi il impatureste o data si isi sterge dosul genunchilor de transpiratie. nimic anapoda, mai ales ca eu vedeam asta involuntar si cu coada ochiului, totusi involuntar; pana cand cu acelasi servetel, impaturit din nou, isi sterge ceafa si gatul. ..pai bine mai tanti, da' nu te'ai gandit de la inceput?? trebuia sa o iei si tu sistematic!... ti'o spune omul care vrea sa instaureze o regula general acceptata si unanim pretuita: stabilim o mana pentru lucruri scarboase si o mana, desigur cealalta, pentru lucruri curate.

apoi m'am dus la un oficiu postal, cu 3 min inainte de pauza lor, spunandu'le cu ochi sinceri si rugatori ca in fix trei minute termin treaba de'o am acolo. pai nu aici, la ultimu' ghiseu, in spate. ok... umpic precipitat: saru'mana, am cartea asta de trimis in targu-mures, va rog nu vreau sa astept juma de ora, trimit imediat!.. pai cum sa trimiti mai baiatule. pai, trimit, ca e o carte si dumneavoastra sunteti o posta. pai in ce. intr'un plic mare. pai n'am decat d'astea mici. nu'i nimik, o trimit pe bucati... Auzi la el, draga!... Hai pa, va multumesc pentru ajutor, hoarde inutile si contagioase mancatoare de bani publici ce sunteti!

si'am plecat... ce zi...

...apendice

in alta ordine de idei... ma supara omu' care te vrea altfel si cand in sfarsit te prinzi si tu ca nu esti bine pe subiectu' respectiv si te urnesti spre schimbare, el tranteste una lata si urata de te'apuca sictiru' si vrei sa taceti impreuna dar separat. este ca si cum ai pescui si cand in sfarsit trage pestele, trantesti cu batu'n balta, injurand apele care chipurile au miscat pluta...

este imperios necesar sa intelegem ca schimbarile majore si bruste sunt ori de origine divina, ori nesanatoase! si cele mai multe, din pacate, sunt d'astea bolnavele. asadar, rabdare!... cel mai mic semn spre bine este un mare motiv de zambete multumite! sau ar trebui sa fie, parol!...

eu si'un bebe. da, un bebe

astazi dimineata, afara fiind eu cu Toto, stateam asaa... intr'o doara, p'o semi-bordura destul de inalta. in stanga mea, o iesire din bloc, insotita de doo trepte. destul de inalte, cam cat o bordura adevarata. la un moment dat, ca nu stiu daca ati observat, dar momentul dat intotdeauna vine la.. un moment dat, o mamaie c'un copilas iese din bloc si trece prin fata mea. copilasu' era, ce sa zic... bebe. doar ca bebe d'ala mai mare, care totusi merge in picioare, fara pre-mergator dar cu mana libera (aia de care nu'l tine insotitorul) intinsa pentru echilibru. era insa atat de mic incat ca sa coboare cele 2 trepte, bunic'sa n'a avut rabdare sa vada daca poate singur deci l'a luat de'o aripa si l'a aterizat dupa. asta micu' nu s'a suparat, o fi zis "eh, atata bai sa fie pe ziua de azi...", si'a mers mai departe. adica prin fata mea. si eu, cum de Toto nu'mi faceam griji, ca eram in intervalul orar in care nici un caine normal nu iese afara, ma uitam asaaa.. lung la el, nu neaparat cu o figura simpatica, dar il placeam cum mergea asa cracanat. hehe, si dezechilibrat... noroc cu bunica din manuta stanga si indemanarea din manuta dreapta. si mai face el vo 200 de pasi, cam 5 metri, si se intoarce la mine si'mi zambeste! imi zambeste!

rog sa nu ma mai lase sa astept pe oricine poate da explicatii despre minunea prin care zambesc copiii!

este evident in plus sa adaug ca mi'a facut ziua pustanu'!... a fost o bucatica de ce'ar trebui sa fie. asa zic eu... a fost demonstrarea faptului ca daca noi nu putem, pot ei, pot astia micii. Si sa'mi mai doresc sa fiu mare, zici tu?...

[H] interviu AGO

Din culise (ale messenger-ului şi ale traficpunctro-ului) mi se suflă că există un interes vădit pentru personajul AGO. Profit de ocazie şi-mi fac şi tema la GPS (genurile presei scrise, cu G. Pistol, care nu este Gina Pistol).
Între bucuria lansării noului Starcraft şi nerăbdarea pentru vizionarea noilor episoade din Star Wars, efervescenţa lansării acţiunii "Vrei să schimbi România? Începe cu tine !!" pare că se stinge. Ce e bun însă e pus deoparte, şi nici măcar o fată nu poate schimba cursul poveştii. AGO îşi adună forţele pentru marea provocare:

Încearcă măcar pentru o zi să-ţi pese de ceilalţi !

AGO: 12 ani au trecut de la primul Starcraft! Presupun că ai jucat...
Dudu: Dacă nu, mai vorbeşti cu mine?...
AGO: Nu ai jucat?
Dudu: Nu...
AGO: Ce copilărie ai avut? Dar nu concep!.. Adică cum?...
Dudu: M-a atras mai mult wordpadu’ şi mircu’. Asta e...
AGO: Trebuia şi Starcraft dar în fine... Uite cum facem: dacă vrei să vorbeşti cu mine despre Starcraft mai bine îl joci pe primul sau te documentezi. Pe www.gamespot.com găseşti toate review-urile la toate jocurile. Vroiam să mă angajez ca game tester, dar nu era part time, doar full...
Dudu: Şi? N-aveai timp şi scoală şi asta?
AGO: Totuşi vine sesiunea şi vreau să fiu prezent când pic.

........................

AGO: Dacă vrei să auzi ceva interesant... Iţi voi împărtăşi o teorie de-a mea pe care eu am elaborat-o.
Dudu: Sunt numai ochi şi reportofon.
AGO: Este vorba despre cărţile Codul lui DaVinci, Evanghelia după Iuda şi astea...
Încă din Antichitate faraonii egipteni erau consideraţi zei. Aşa, faraonilor le era mai uşor să-i controleze pe oameni. În timpul comunismului s-a încercat o diminuare a importanţei religiei tot din acest motiv. Dar acum oamenii nu mai sunt cu toţii analfabeţi, şi răspund violent la violenţă... Deci ce poate fi mai placut decat un mind control în masă! Ce vreau să spun e că Marele Licurici a comandat scrierea acelor cărţi spre sporirea puterii lui.
Na, asta e... Nu e cine ştie ce dar am impresionat o fată cu chestia asta. Am părut puţin mai inteligent în faţa ei.
Dudu: Unde ai cunoscut-o? Cumva astăzi la istorie?
AGO: Nu. Nu-ţi zic: persoană importantă.
Dudu: Mioara Mantale!
AGO: O, da, întradevăr! Ea e! Cum de ai ghicit?
Dudu: În timpul liber sunt asistentul ei...
AGO: Aham...
Dudu: Şi azi la istorie? Au luat oamenii bileţelele?
AGO: Stai să le tragem la xerox şi să decupam ca copiii.
Dudu: Deci nu ai împărţit încă nimic..
AGO: Nu e chiar asa uşor, e de muncă. Săptămâna viitoare demarăm actul în sine, acum sunt doar preparaţii... De viaţă sentimentală nu mă întrebi ca în tabloide?
Dudu: Nu. Ce va scrie pe bileţele?
AGO: Nu am reţinut... Eminescu, Coşbuc, Alecsandri... îşi ştiau oare pe dinafară versurile? Îţi spun eu că nu. Am scris şi eu versuri la viaţa mea, dar nu le ţin minte... Poate doar titlurile.
Dudu: Ce vrei să schimbi? Ce nu-ţi convine în ţara asta?
AGO: Atitudinea... Da’chiar că am ales calea cea mai grea... Tipic mie. Să schimbi atitudinea unei naţii e cel mai greu lucru, acum mi-am dat şi eu seama... Dar nimic nu e imposibil.
Dudu: Crezi pe bune asta?
AGO: Încercarea moarte n-are. La fel s-a zis şi despre un obiect mai greu decât aerul, că nu poate să zboare, şi totuşi zboară.
Dudu: Acolo era vorba de fizică.
AGO: Iar aici de sociologie.
Dudu: Nu se pupă...
AGO: Fiecare ştiinţă are reguli şi principii.

........................

Dudu: Cine este alături de tine în acţiunea ta?
AGO: Un fost coleg din liceu actualmente student la Facultatea de Istorie
Dudu: Veţi fi de găsit pe net?
AGO: Probabil... E în idee un site. Mai mult un forum ceva...
Dudu: George, cu viaţa sentimentală cum stai?
AGO: Inexistentă.
Dudu: Trist?
AGO: Cam da, uite ce fac ca să îmi ocup timpul... încerc o schimbare a României.
Dudu: O femeie te-ar face să renunţi?
AGO: Acum că am început, nu! Dar chestia asta nu e chiar aşa de altruistă şi patriotică precum pare. De fapt încerc să cunosc mai bine, să mă împac cu mine. Unii fac sporturi extreme, alţii caută bani... Eu fac ce fac.

[H] portret AGO

„Da, sunt la management, da’ să ştii că de la anu’ mă bag la ATF! Zică părinţii ce-or zice, eu n-am de ce să fac management. Pentru teatru mă pregătesc de când aveam 4 ani”. Este omul care pierde la macao sau la popa prostul numai de dragul de a primi ca pedeapsă mimarea unei morse eşuate sau a unei declaraţii de dragoste. „Ăăă, ştii... sper că nu te deranjez dar, ăăăă, ... vreau să-ţi spun că-mi place mirosul tău. Da, ăăăăă, şi mi-ar plăcea să stăm ..... împreună pe-o bancă, ăăăăă, din Herăstrău. Sau care parc e mai aproape de tine! Ăăăă, mă scuzi, sunt emoţionat” – aşa înţelege George să ducă a îndeplinire porunca declaraţiei de dragoste. La momentul respectiv, ne-a oferit celor prezenţi şi o declaraţie bonus, dar aceasta a cuprins cuvinte violente şi a necesitat folosirea unui băţ lung şi gros drept instrument persuasiv.

În hainele lui largi, nu surprinde când spune că-i plac Paraziţii. Însă nu dă din cap şi din mâini în ritmul cuvintelor pe care le spune. Adesea stă pe un scaun, deoparte, chiar dacă oameni trec într-o parte şi-n alta. Spune că atunci ori aproape doarme, ori se gândeşte la următoarea „reprezentaţie”. Şi reprezentaţii sunt destule! „Eu... n-am să mă fac bine niciodată!... Medicamenteee!” este fragmentul cu care se delectează cel mai des; de altfel, este fan declarat Vadim Tudor şi Gigi Becali, pe care îi imită aproape fără să vrea...

De curând a renunţat la cioc. Se găsea, aşadar, până deunăzi, sub barba lui un smoc de barbă care ameninţa să se transforme în barba lu’ UnQ Saproo de la Moromeţii (artist român cunoscut atât pentru barba foarte lungă şi îngustă cât şi datorită răcnetului „Româniaaaaa, trezeşte-teeee!!”). Cum e fără barbă? „Parcă s-a rupt ceva din mine!... N-am mai fost fără de vara trecută, de când am dat bacu’. De ce am dat-o jos? Pur si simplu m-am enervat... Faza drăguţă e că odată cu ea parca am dat jos şi vreo 5 ani. Sunt puştan puştan acuma, hehe!” În timp ce vorbeşte, orice ar vorbi, ochii lui spun că nu este prea interesantă situaţia, şi ar prefera să stea p-un scaun şi să se gândească la ale lui. Este, indiscutabil, un one man show, totul este să fie lăsat în pace îndeajuns de mult timp ca să se pregătească. Iar el se declară întotdeauna pregătit pentru o nouă reprezentaţie...

„Da’ ce, acum trăim în democraţie? Nici totalitarism nu e... E un fel de ghiveci. Varză sau rahat amestecat, depinde cum preferi să-i spui. O incoerenţă lipsită de consistenţă. Dar cum ajung ăştia parlamentari? Că vreau şi eu să dorm în sală şi să sparg seminţe, să mă tund cu 80 de mii şi să mănânc cu 40...” Cum? Pe liste!

La aproape 18 ani de la Revoluţie, oameni care la vremea aceea aveau 2-3 ani îşi pun acum problema viitorului ţării, a responsabilităţii sociale şi a exprimării libere. AGO nu rupe gura târgului; AGO dacă se încordează în voinţă îndeajuns, pune gura târgului să vorbească util. Mai mult nu se poate.

[H] Reinvierea atitudinii tinerilor Romani

Adesea se întâmplă să întâlnim în trecerile noaste grăbite prin pasaj pe la Universitate sau pe lângă ASE oameni care împart fluturaşi cu diverse: reclame, invitaţii, liste cu preţuri la componente de calculator, manifeste. Mai nou, luări de atitudine.

Ultimele evenimente care au condimentat viaţa publică din România au născut în tineri nevoi de afirmare, confirmare şi susţinere a unei necesare reînviorări civice. Astfel, tineri mai mult sau mai puţin cunoscuţi se fac auziţi sau citiţi: Bogdan Gavrilă - http://voteaza.blogspot.com/, Andreea Mira - http://www.andreeamira.ro/, Cristi Pârvan - http://www.parvan.ro, Iulian Comănescu - http://comanescu.hotnews.ro, George Onioi şi alţii. Acesta din urmă se foloseşte de mijloace tradiţionale: împreună cu un prieten a făcut nişte „bileţele cu mesaju’ de gen România trezeşte-te în plm la realitate. Vreau ca românii să se lase de manele şi să fie mai deştepţi puţin şi poate chiar să le pese de situaţia maro de la noi.”

Bogdan Gavrilă, autorul blogului voteaza.blogspot.com, are o întreagă campanie pro-vot: o mulţime de afişe, cu poze modificate din filme celebre, panouri publicitare în centrul Bucureştiului şi în alte oraşe mari din ţară, etc. De altfel, campania „Mergi la vot pe 19 mai” se bucură de sprijinul mai multor organizaţii: „Ni s-au alaturat în aceste zile colegii de la EURO<26,>ASLS - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Limbi Străine, ASPSE - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, OSE - Organizaţia Studenţilor Electronişti, ASFSIM - Asociaţia Studenţilor din Facultatea de Ştiinţă şi Ingineria Metalelor, CPV - Clubul Presa de Vin şi GIPIR - Grupul de Iniţiativă pentru Promovarea Imaginii României. Lista rămâne deschisă!” – Bogdan Gavrilă. În secţiunea despre campanie de pe voteaza.blogspot.com, citim: „Campania “Mergi la vot pe 19 mai” este organizată de CRSC – Centrul de Resurse pentru Societatea Civilă şi se va desfăşura în perioada 7 – 19 mai. “Mergi la vot pe 19 mai” este un exerciţiu democratic al societăţii civile având ca scop creşterea gradului de implicare al cetăţenilor români. Mesajul campaniei este apolitic, singurul scop fiind mobilizarea în vederea exprimării libere a drepturilor constituţionale.”

În ultima vreme, românii plecaţi din ţară transmit semnale din ce în ce mai clare că îşi doresc întoarcerea acasă, în România. Şi vorbesc despre românii plecaţi acolo prin firme de head-hunting, tineri cu potenţial dovedit, care simt ca în România se poate face treabă şi că este nevoie de ei aici. Întoarcerea lor este, iată, susţinută de alţi tineri „ne-dezertori”, cărora nici prin gând nu le trece să părăsească patria-mamă. Chiar dacă mumă, şi-ncă mumă vitregă, uneori...

George Onioi, actualmente student la Management la URA, viitor student la ATF, pentru că simte nevoia unei schimbări, spune: „Am făcut un mesaj ieri... Să vedem dacă prinde... Dacă nu, mai incerc! Până nu prinde nu mă las!” Astăzi, luni 21 mai 2007, George va putea fi găsit împărţindu-şi biletele în zona Facultăţii de Istorie.

[H] viteza gratis

Duminică, 20 mai 2007, ultima zi în care Casa Poporului este înconjurată legal de maşini zgomotoase. Chiar şi numele maşinilor care se vor alerga pe pistă sunt zgomotoase: Aston Martin DBR9, Corvette C5 şi C6, Lamborghini Murcielago, Maserati MC 12, Ferrari 430 GT2, Porsche 997 GT3 RSR şi Porsche 996 GT3 RSR. Are loc etapa a treia a Campionatului FIA GT. Vruuummmmmmmm!

La faţa locului, tribunele nu sunt nici pe departe pline, mai puţin cea VIP. Biletele acolo au costat până la 800 de euro. Lumea de prin tribune, câtă este, se arată foarte diferită de cea care se întâlneşte de obicei pe la întâmplări de acest fel în aer liber. La Campionatul FIA GT nu se dau mici şi nici bere, muzica variază de la Snoop Dog la Lil Jon şi se întrunesc o mulţime de alte condiţii rar întâlnite la acţiunile populare din Bucureşti. Pot fi văzuţi oameni însoţiţi de copii de 10 ani, motociclişti cu căştile pe cap, grupuri de tineri (din cauza prezenţei reduse, la cursa de sâmbătă intrarea a fost lăsată liberă; chiar şi aşa, mai puţin de o treime din cele 70000 de locuri a fost ocupată), fete îmbrăcate frumos şi mulţi băieţi cu aparate mari de fotografiat.

În mod neplăcut, ziua de sâmbătă a adus o premieră absolută în circuitul de FIA GT: un câine maidanez a ajuns pe pistă, printre maşinile rulând cu viteze foarte mari. Văzându-l la televizor, în mintea mea s-a născut o nevoie proporţională cu viteza maşinilor care era să-l accidenteze să îi iau un interviu respectivului curajos patruped. Nu a fost de găsit. Martori oculari susţin că în zonă au ajuns imediat sepepişti care au plecat cu un sac după ei.

Pe pistă s-au aflat maşini din două categorii diferite; practic, au avut loc două curse în acelaşi timp şi pe aceeaşi pistă: GT1 şi GT2. La GT1 au participat maşini ca Aston Martin DBR9, Corvette C5 şi C6, Lamborghini Murcielago şi Maserati MC 12, iar numerele de competiţie au fost roşii, în timp ce GT2 a cuprins Ferrari 430 GT2, Porsche 997 GT3 RSR şi Porsche 996 GT3 RSR, iar numerele de competiţie au fost negre. Cursa a durat 2 ore, timp în care prin fiecare maşină au trecut 2 sau 3 piloţi, fiecare dintre ei conducând numai câte maxim 35 de minute.

Piloţii români care au participat la această cursă sunt Mihai Marinescu şi Claudiu David, maşina condusă de ei fiind un Dodge Viper. Ei au terminat pe locul 14, la un minut şi jumătate de maşina de pe primul loc, având o medie de viteză de 90,52 km/oră. Câştigătorul cursei a fost Andrea Bertolini (Playteam Sarafree), pe Maserati MC 12.

Principala caracteristica a întregului eveniment petrecut în acest weekend în Bucureşti este haosul: piloţii au reclamat denivelările asfaltului chiar şi în zonele de frânare, safety-car-ul a fost adesea prezent pe pistă, timp în care cursa era neutralizată, vremea nu a ţinut cu iubitorii acestui sport, iar în plus se vorbeşte că Bucharest Ring prezintă deficienţe de proiectare, în ciuda faptului că designer este un nume celebru al arhitectonicii circuitelor auto, Hermann Tilke.

La sfârşitul cursei, în timpul evacuării zonei, un motociclist îşi tura motorul la maxim, să-şi facă loc prin mulţime. Nimeni nu îl auzea.

the same sh... out!...

sunt momente in care nici oamenii care ma citesc (nu, nu ca pe o carte deschisa. al'fel) nu pot lega de nici un fel o discutie cu mine. asa ca azi voi face super-ordine la mine in camera si'mi voi da barba jos.
rumoare.

aproape nimic, umpic patetic

ma gandesc, si nu'mi dau seama, daca sa scriu cat sunt nervos sau sa ma abtin. de abtinut m'am mai abtinut eu in ultimele zile, da' mai mult pe motive de timp gresit calculat. acum insa...

stiti jocul ala in care fiecare spune cate un cuvant si urmatorul repeta toata fraza apoi adauga cuvantul lui? iata... "Seara era rupere de inimi neacordandu'se acordurile disonante in mirambuloasa cvasineclaustrofobica of-of mai draga punct" - jocul s'a terminat inainte chiar ca vreunul dintre noi sa greseasca, pentru ca, se si vede, eram cam incordati dpdv intelectual&concurential.

app, mada, mirambulos nu se gaseste in dex, aimsori.
cuvintele adaugate de mine sunt: era, disonante, mai. pasnic, e?

raceala ma supara, basketul ma supara, masina si iubitul ei ma supara, scoala ma supara, miejii de noapte ma supara si ei!... ma culc. vulgar-inconsistenta situatie spalacita si nespalata. hhhhhhhhh

Prima victorie! Tara, tara, avem faptasi! --

www.facemcatavencu.ro/blog.php?id=43

DMD

intr'un mail pe care un dom' profesor d'al nostru l'a trimis intregii adunari de studenti interesati, compus cu ocazia Suspendarii, sus'numitul zicea asa...

"Acum imi asum riscul de a spune tampenii pentru unii si de a face lumina in capul altora. Dealtfel am publicate mai bine de 200 de pagini de comentarii politice, insa nu vi le-am dat pana cum din respect pentru munca voastra si din dorinta de a nu va ocupa timpul cu basini si figuri (forme deja arhetipale de cultura lingvistica). Sa ma apuc sa dau copy paste ar fi nashpa pentru antrenamentul meu intelectual, cand mult mai bine este sa pierd timpul scriind ceva nou pentru colectia de texte care se va publica dupa sucombarea mea pe alte meleaguri, caci evident consacrarea mea va fi postuma. Sunt basinile si figurile mele, in care cred si care va intoxica si pe voi sau va fac sa respirati mai bine, financiar vorbind. Le scriu pentru mine si pentru a ma antrena in discutiile cu studentii mei, care oricum nu pricep foarte multe insa nici prosti nu sunt, cum nici eu nu pricepeam de niciunele dar tot talent o sa mor."

Cum sa nu'l adori!... :))

Florin Chilian

Nu, nici nu a murit, nici nu a fost suspendat (ca inainte'mergatorii lui de mai sus din arhiva)

Deci nici una nici alta, spre fericirea lui si'a celor dragi. Insa mi'a trimis dragutul de el un mail. Eu am zis la'nceput ca e ceva virusache, ca prea scria ca e de la Chilian si in subject Florin Chilian... si cu attachment in plus. dubios!... Da'l deschid, ca si'asa tre sa bag calculatoru' in service si poate poate un viermisor m'ar motiva mai eficient.

Dezamagire... era chiar mail de la Chilian. catre avocatul lui, sau ceva responsabil cu imaginea. mailul cuprindea forma bruta a cererii de chemare in judecata a Ministerului Culturii, din cauza piesei "Zece", pe care astia au folosit'o prin 2005 in nusce spot, fara acordul scris din partea lu' Chilian. Stire fumata de mai bine de 2 saptamani, am aflat si eu acum... A vrut omu' sa aflu si eu? Tocmai eu?? si ca sa fie mai credibil, sa'i dau atentie, mi'a trimis miezul miejilor? M'a trecut initial gandu' sa pun aici tot mailu': cu tot

Catre Tribunalul Bucuresti

Registratura Generala",

cu tot Subsemnatul CHILIAN-POPOVICI FLORIN, cu domiciliul in Bucuresti, Str.Principatele Unite etc etc etc... mda, am adresa completa, cica sta la vila.

Ce m'a facut sa renunt la publicarea integrala a fost un blitz d'ala cum ii zice, de memorie, cu unul dintre seminariile de Deontologie de semestrul asta. Cica n'ar fi bine... Mda... i'am trimis mail inapoi, i'am multumit, dar i'am marturisit ca nu m'ajuta cu nimic. Ceea ce dealtfel este evident. Asa ca stiti ce? Mai bag un post in seara asta. Chilian nu ma merita.

Doar nuantele care se repeta demonstreaza autenticitatea!

(imi pare rau ca, cel putin deocamdata, nu pot spune asta in mai multe cuvinte...)

[eu] caracter

Astazi mi'a venit un mare chef sa fac ceva universal. Ceva care sa conteze pentru tot Universul. Si'asa mi'am adus aminte ca singurul lucru universal pe care pot sa'l fac este sa ma (re)construiesc corect. Sa ma auto-determin corect. Cu ajutor, desigur... Asa sa'mi ajute Inspiratiunea!

peisaje

soare galben, iarba verde, cer albastru.
pomi galbeni, nori rosii, lebede mov, case negre, girafe roz, geamuri gri, munti portocalii...
De ce? asa vor copiii. ce stiu, stiu bine; ce nu, inventeaza...


apropo, m'am indragostit de galbenul rapitzei!... Î

(pentru cei pentru care nu este destul galben in poza de mai sus, cereti alte poze si lamuriri de la mine, poate va dau... sau mergeti pe campurile patriei, este acolo destula pentru toata lumea)

[oras] flori fete sau baieti

deci d'aia.

[oras] eufemism

o perversitate iti ofera tot atata autenticitate cat o floricica dintr'o floare de liliac rupta

pro (shhhhhhhhhh)

ti.
da' multi. ei sa stea acasa.

M'am uitat in dupa'amiaza asta la manifestatia din Piata Constitutiei. am zapat, si nu mica mi'a fost mirarea cand am vazut pe otv cadre muuult mai inspirate decat pe realitatea, antena 3 sau alte d'astea... de exemplu, in timp ce Monica M. (care "nu poate ramane indiferenta la ceea ce se intampla pe scena politica") incerca sa vorbeasca multimii, otv'ul il avea in cadru pe Basescu suflecandu'si manecile camasii in carouri. A urmat preluarea microfonului si adeverirea o data in plus a faptului ca oamenii presedintelui isi fac treaba (atat cat pot si ei... vom reveni): personajul principal al mitingului de azi si'a inceput vorbirea cu pansarea unei bube pe care mitingul de joi (20 apr: "Jos parlamentul!" :|) a provocat'o si de care multi "contrasi" s'au legat vehement. Diferentierea clara dintre institutia Parlamentului si parlamentari trebuia facuta, si a fost facuta. multumim, mai departe...

uite'te'njur!...
ahem, pardon:-"... azi in Piata Constitutiei au zis o pesa Morometii. mda..

In unele momente, discursul a fost tare ezitant... A fost interesanta faza cu "am gresit cand nustu ce si nustuce?" "NUUU!.." si mai ales repetarea de fiecare data cu acelasi ton a intaririi "Nu am gresit!...". In genere urarile de sanatate au fost marcile ezitarii in discursul din dupa-amiaza asta. Ori nu au dat astia la tv strigatele multimii in toata splendoarea lor, ori oamenii kiar nu s'au motivat prea tare. Momentul cu "atunci cand aia nu merge si aia nu merge, ca sa'mi recapat puterile ies in multime. de la popor imi strang puterile" a fost bunicel, dar s'a terminat cu o urare de sanatate...

Cand am aflat mesajul discursului de vineri seara (pe care eu l'am ratat din motive subective), m'am simtit bine 5 min. dup'aia mi'am dat seama ca sigur au mai fost oameni interesati de subiect (jurnalisti sau nu) care au prevazut miscarea presedintelui. Dupa alte 2 min mi'am zis ca tot e bine sa stii ca faci parte din grupul jurnalistilor (sau viitorilor jurnalisti) care le (cam) nimeresc.

asadar... asadar, cum am mai spus, ma pun la coada asteptanda a derularii evenimentelor. e frumos, parol. traim dpdv politic&social!.. da' daca se termina trist, se duce toata sandramaua de rapa si ma grabesc sa inchid lumina... reverenta.

pauza

.............................................................
.............................................................
a vb base la 19, inca nu stiu ce'a zis
.............................................................
eh, lasa, aflu eu mai incolo;)
Pauza este binevenita si binemeritata. Ceau:)

Traian Basescu

m'am ras, pe bune m'am ras cand am vazut'o pe Lavinia Sandru invitata la aceleasi doua mese cu Ursu, Nistorescu, inc'un nene si'nc'o tanti, nu le'am retinut numele, incercand din rasputeri sa ma convinga ca e om de politica nenica, ca stie, ca le are... eu o vad mai degraba intr'o reclama la dove. tare faza cand la un moment dat a reusit sa se vada pe sine in context si a trecut'o un zambet inocent si auto-compatimitor. deci, Lavi, cum zici ca e cu vopseaua asta noo?...

mi'a placut Andrei Gheorghe. intr'un studio sau doua, dup'aia tzup la universitate. doua vorbe pentru corespondentu' de la fata locului, dup'aia smulge alte doua vorbe de la Basescu. si'anume: "pentru tara bla bla bla.." si 2: (Va pare rau?...) "Da, foarte!... Pacat!.. pacat.."

Sa te iei cu mainile de cap, nu alta, cand auzi reactiile presedintilor partidelor principale... Geoana... Vadim... Voiculescu... Hai sic.!.. hmmm... bai nene, si Boc o da rau in bara, parol!.. cica anti-constitutionala treaba de azi din parlament, si'nca spus asa, aproape cu spume.

este bine stiut, noi nu plecam, stam aici sa stingem lumina, alaturi de prietenii nostri. dintre ei, prezint doi...

Radu Vasile: te salut cu respect
onioi george alexandru: heeei
onioi george alexandru: tocmai m-am intors de la universitate....
Radu Vasile: serios?
onioi george alexandru: da ma.....de la base
...
Radu Vasile: ai dat cu pumnu' in aer?
onioi george alexandru: nu prea.....am stat inghesuit si am preferat sa tin mainile pe portofel si pe mobil
Radu Vasile: bun, intelept
Radu Vasile: ia zi, isi da demisia sau nu?
onioi george alexandru: pai e in aer toata treaba e o adevarata aiureala (ca la romani) el zice ca o sa faca niste dezvaluiri.....
Radu Vasile: mda, in leg cu guvernu'..
onioi george alexandru: da ma cu comunismu cu securitatea.........ceilalti cred ca guvernu o sa aduca niste dezvaluiri la adresa lu basescu....si tot asa o bataie cu bulgari......de rahat
...
onioi george alexandru: lume multa ......jandarmi huiduieli....si totusi la alegeri a fost de 10x mai multe strigate.....am fost ragusit 1 saptamana de la cat am strigat....nu mai aveam voce...
onioi george alexandru: semn ca si-a cam pierdut din alegatori......sau ei nu mai sunt asa convinsi de el...
onioi george alexandru: o sa fie interesant
onioi george alexandru: hai ca ma bag la un joc online


Radu Vasile: mosule, ce parere ai tu despre toata treaba cu basescu si suspendarea?
Furtuna Flavius: deci
Furtuna Flavius: io il iubesc pe basescu
Furtuna Flavius: si tin cu el
Furtuna Flavius: parlamentul este de cacat
Furtuna Flavius: basescu is god
Radu Vasile: da' pe vadim si becali nu'i iubesti?
Furtuna Flavius: nu,pui
Furtuna Flavius: pe niciunul
Furtuna Flavius: ia zi-mi tu mie
Furtuna Flavius: tu pe cine iubesti?
Radu Vasile: nu pot sa'ti spun...
Radu Vasile: sunt umpic jurnalist acum
Radu Vasile: god sau good?
Furtuna Flavius: GOD
Radu Vasile: mda, hai ca m'am convins si cu tine...
Furtuna Flavius: ma mai iubesti pt culoarea politica aleasa?
Radu Vasile: desigur, daca ai candida te'as sustine pana in turu' doi
Furtuna Flavius: sarumana
Furtuna Flavius: esti un scump
...
Radu Vasile: se intampla ceva manifestatii in urbea ta acolo?
Furtuna Flavius: hab n-am, frate
Furtuna Flavius: io plang impreuna cu cainele soarta presedintelui nostru
Furtuna Flavius: si numa in casa
Furtuna Flavius: nu am iesit
Radu Vasile: isi da demisia sau nu?
Furtuna Flavius: basescu nu-si va da demisia, prietene
Furtuna Flavius: parlamentul este de cacat si a fost lasat in curul gol
Furtuna Flavius: si singura solutie salvatoare pt ei e sa-l dea jos pe Base
Radu Vasile: pai l'au cam dat..
Furtuna Flavius: nu,frate
Furtuna Flavius: basescu va invia
Furtuna Flavius: k il iubesc io
Radu Vasile: sunt convins de asta


Si acum o parere de pe partea ailalta:

adrianp*eot***a: http://www.pentrutine.net/anti-traian-basescu.html
Radu Vasile: si tu?...
Radu Vasile: :|
adrianp*eot***a: clar ... separatia puterilor in stat ... nu mai vreau un alt tiran
Radu Vasile: in caz de anticipate, pe cine ai vota?
Radu Vasile: daca pot sa intreb asta..
adrianp*eot***a: nu Basescu ... evident ... il incercam pe altu ... :)
Radu Vasile: pai ma gandesc ca pe lista de la sondaje in jos n'o s'o iei, ca dai nas in nas cu becali
adrianp*eot***a: drama societatii noastre ... aceasi drama ca si la americani , vezi Bush
adrianp*eot***a: adica nu o sa ai la conducerea statului pe cineva care sa fie peste nivelul mediu al poporului

(copipeisturile sunt facute fara acordul celor trei prieteni. in acest moment nu mai sunt on-line/vizibili. vom reveni)
--- later edit: acordurile a fost date. cer scuze cu aceasta ocazie celor carora le este greu sa citeasca pe bloguri discutii de pe mess. totusi, ii asigur de o selectie la sange anterioara postarii lor. ceaaau

Gil Dobrica

Nu ca mi'ar fi fost idol sau asa, dar de Gil Dobrica ma leaga amintiri din copilaria mea. cum s'ar zice, picapu' din sufrageria din Constanta (deci demult) mi'a zis, pe langa punguta cu doi bani, fata babei si fata mosneagului, harap alb, alice in tara minunilor, muuulte melodii d'ale lui Gil Dobrica: Orice'as spune, Cantec de leagan si dor, Discutie in familie (cover dupa Hit the road Jack)... si altele... de altfel, meseriasul cantaret a declarat de haaaaaaat demult ca el nici nu'si doreste sa fie original; el se multumes... multumea sa se asigure ca se apropie foarte mult de reprezentatiile "marilor maestri": Lil Richards, Bill Holley, Ray Charles, Otis Redding, hei! James Brown....

sarac, bolnav (ii cam si placea sa bea...), fara familie si alte cele... dar uitati ce fata avea cand canta. si asta cu Hai acasa (Country roads - hermes nustu cum..) e cunoscuta de noi majoritatea ca au vrut'o aia de au facut reclama la Zapp. Stau pe cheiul de port... Valuri se spaaarg in zgomooot suuurd... Uuuu!...

Care e problema. Ma gandesc la linistea sufletului lui abia acum, cand pentru el nu mai poate face nimeni nimic. Sunt un magar pentru asta...

Imi plac piesele in care artistul incepe si isi fluiera melodia.

Pesele lu' Gil Dobrica le ascultam cand mergeam in a unspea si'a doispea cu Audi'ul pe temiriunde... am o caseta inregistrata de pe un disc d'ala vechi, constantean. la Orice'as spune partea care incepe cu "priviti fata grasa roscovana!.." a fost cu bun-simt sarita...

"Uite ce'am sa'ti fac, daca nu te potolesti odata cu umblatul hoinarind prin sat, uite uite ce'am sa'ti fac... - Da' taci odata mai femeie nu ma cicali, ti s'a dus vestea ca esti gura sparta si, daca nu ai sa pricepi, imi fac bagajele si plec!.... - Da da! uite ce'am sa'ti fac.... - Ce ce ce tot spui acolo.. ce?!.. - Nu'mi fac eu griji, stiu c'ai sa te'ntorci, caci o alta dragoste nu ai sa gasesti.. - Si daca nu ai sa pricepi, ha!, imi fac bagajele si plec!.. - Da da.. uite ce'am sa'ti fac, daca nu te potolesti odata cu umblatul hoinarind prin sat... uite uite ce'am sa'ti fac!... - Ce ce vrei sa spui, ce ai de gand sa faci.. Cum! numai atat a putut sa dureze dragostea ta pentru mine? aa?.. si eu care imi facusem planuri de o viata, aa?? a-am cumparat masina, am cumparat apartament, ce-ce mai vrei... mi'ai pus restrictii, nu ma mai duc la fotbal, nu ma mai duc cu prietenii la restaurant, nu ma mai duc......."

Gil Dobrica a fost meserias. Acuma hai sa ne uitam la astia de'i mai avem. Si mai avem, vo 2-3 milioane numai in Bucuresti...

campanie

la olimpiadele comunicarii tocmai ne'am inscris cu campania noastra... anume sa'i facem pe tineri sa mearga in armata. deci fix acolo unde eu nu m'as duce nici daca m'ar ruga si mi'ar si da saxofon, aparat de fotografiat cu multi megapixeli si zoom optic cel putin 10, bicicleta, calculator mai bun, o camera numai si numai a mea, mai mult timp liber etc... apropo, a murit arcanu'!!!! armata s'a skimbat. vino sa vezi... etc etc... :D
intre timp, pe mine ma racaie ideea unei alte campanii. as face o campanie de skimbare de comportament fata de oamenii urati. serios.
mi'este imposibil de inteles de ce uneori si eu reactionez jalnic la vederea unui kip urat. dar sunt sigur ca ideile la aceasta campanie vor veni.
este actiunea unui om disperat si enervat din cauza diferentelor imense pe care okii le dicteaza in general.
"3 zile de'as mai trai, da' sa stiu ca s'a rezolvat situatiunea..."


maine ma duc la curs :D

crap

sunt momente in care imi vine sa fug.



ee, hai, stiu ca nu sunt singurul...

[preg] pustiu

Provizia de branza la saramura, pe terminate. Familia noastra, consumatoare inegalabila de telemea. Intr'o vreme, mancam branza si la ciorba, asta pana cand ne'am convins, pentru a nu mai stie nimeni cata oara, ca excesul, in orice domeniu si de orice fel ar fi, dauneaza grav. Bineinteles, noi nu ne procuram alimentul de baza de oriunde, de la oricine, oricum. Asadar, semidependenta aceasta ne'a facut de multe ori sa strabatem judete intregi, sa parcurgem sute de kilometri pentru a ne intalni cu demult nemaivazute si nemaiauzite rude care au in gospodarie, sa zicem intamplator, cateva bovine, ovine datatoare de branza.

S'a intamplat ca, odata, cand de la un an la altul, ne'am schimbat preferintele in materie de telemea (ah! ce bine suna!...), sa cerem indrumare in aceasta privinta bunicii, mama mamei mele. Asteptand de mult timp momentul, ne cheama repede la Targoviste (resedinta pentru toate sezoanele), ca stie dumneaei pe cineva (bunica mea imi permite sa nu folosesc intotdeauna apelative si pronume de politete, insa...). Ne'am urcat in masina (eu si mama mea), bucurandu'ne ca mai scade pretul total al branzei, fiind asa aproape... Dar cum socoteala de'acasa nu se potriveste cu cea din Targoviste, tocmai drumul asta scurt ne'a adus considerabil mai multe necazuri decat avantaje.

Ajungem la Targoviste. Mamaia este bucuroasa sa ne vada, chiar daca nu e prima data in luna care abia incepuse. Nu'i nimic. Daca la altele ne zgarcim uneori, la asta niciodata. Si noi suntem bucurosi. Devenim si mai si cand ne intalnim si cu strabunica, care bate vertiginos spre suta, dar inca se tine bine, cu ambele maini. Planul era sa mergem tuspatru intr'un sat, la vreo 15-20 de km de Targoviste, pe drumul spre Bucuresti, unde a trait multi ani strabunica, a crescut mare bunica, iar mama nu a fost niciodata. La niste veri de'ai lu' mamaia.

Incepator in ale sofatului, cum ma aflam, nu'mi suradea sub nici un aspect sa merg cu Audi'ul familiei, din '85, pe un drum total necunoscut mie, mai ales dupa ce timp de 2 zile a plouat de ti se rupea inima de somn. Drum necunoscut mie, se intelege, dar nici chiar bunica sau strabunica nu mai stiau pe unde exact, ca nu isi mai vizitasera de mult timp originile.

Plecam. Facem cei 20 de km repede, ca trage masina. Ne abatem de la soseaua care duce la Capitala, facand stanga. Drumul, cam accidentat, e marginit de ambele parti de camp cat vezi cu binoclul. Masina mai derapeaza pe ici pe colo, spre deliciul meu si sperietura doamnelor din masina. Ma potolesc, ca "cine stie ce se intampla"...

Din loc in loc, lac sau balta. Parea ca pe acolo au mai trecut saptamana aceea numai carute... Ce cauta o masina frumoasa ca a mea acolo? Sfarsitul, veti spune.. si nu veti fi departe de adevar. Era sa i'l gasesc chiar eu, pe un damb pe care am cocotat masina in mijlocul unei mocirloase balti. Dau in spate, nu; dau iar in fata, nu; iar in spate, nimic, nu se mai misca deloc. Cele trei generatii de femei prezente cu mine pe mica insula deja incepeau sa'si manifeste nelinistea. Cel mai neplacut a fost cu strabunica, dumneaei nu si'a putut retine emotiile si, dandu'se jos din masina, se tot intreba intr'un galgait de plans cu greu inabusit, ce ne'om face. Eh! ce sa ne facem! Ne lasam trasi de caruta aia care deja se vede apropiindu'se. In ea, trei oameni: un nene la vreo 50 si mai bine de ani, cam bolnav cu piciorul, zicea, nevasta lui si probabil fiul lor, un ditamai vlajganu' spre barbat in toata regula, de vreo 30 de ani. Mai cu rugaminti fierbinti, mai cu recompense promise in lei, oamenii s'au lasat lesne convinsi.

Leaga caruta de carutita noastra masina, si dintr'o singura dar violenta smucitura, ne scot din mocirla, pe mine si pe iubita mea cu patru roti. Ne mai trag asa, vreo suta doua de metri, pana iesim din zona cu bucluc. (Ne'au tras spre inapoi, ca inainte era si mai rau). In momentul in care recompensarea s'a adeverit, ne'au dat si vestea cea buna si uimitoare, ca mai e un drum spre satul cu pricina, de masini. Vasazica, drumeagul pe care apucaram noi era numai pentru tractiune animala, pe cand vehiculele cu herghelii putere mergeau pe o ditamai soseaua, asfaltata cumsecuvine, ba chiar cu marcaj pe centru.

Pai sa nu'ti vina sa te'ntorci acasa, sa o lasi in plata ei de branza?!... Nu, ca ce merge mai bine cu salata de vinete decat telemeaua mixta? Asa ca gasim repede drumul cel bun si corect, ajungem, o luam, ne salutam si povestim vietile, dar pe scurt, ca ne grabim.

Dupa toata intamplarea ne'am ales cu vreo 50 de kilograme de branza buna rau, si cu niste planetare stricate, care chiar si azi mai cloncane in curbe stranse.

[oras] primavara verde si buna, unde esti??

astenia isi face de lucru. astenia imi da batai de cap.
deci... ideea e ca mi'e bine cand sunt nesigur. imi aduce aminte de copilarie. atunci nu trebuia sa fiu sigur; erau altii pentru mine. d'acum, pentru ca mi'am dat seama de asta (si nici nu prea mai are cine sa fie sigur pentru mine), nu'mi mai pot permite sa fiu nesigur.
mda...

[oras] nu uita, uita'te!

Tocmai cand incepuse sa'mi placa sa aud nebuni vorbind mi'au iesit in cale nebuni care mi'au schimbat profund atitudinea. Exista nebunii nebuni si exista nebunii care au mers ciudat, care zambesc constant si sec, te fixeaza cu ochii lor zambareti sau, dupa caz, incrancenati, miros a parfum si au unghiile ingrijite... Parca merg cu picioarele altora, iar zambetul si ochii sunt mai degraba speriati.. si nici macar nu stiu despre ei insisi ca's nebuni, pentru ca lumea nu se uita la ei ca la niste nebuni.

Acuma, ce spun eu..., de fapt nimeni nu se uita la nimeni niciodata. Suntem in situatia sa fim considerati nebuni daca, cu ochii nostri albastri sau verzi sau negri, ii fixam pe oamenii de pe strada.

[preg] Deschid cartea si citesc ce spun altii; o inchid si vad ce gandesc eu

Fara sa imi dau seama, cartea mi se inchide intre degete, unul ramanand insa strain intre pagina citita si cea inca necunoscuta, respectiv numerele 38 si 39. Versurile imi suna in minte… Dar eu parca incepusem sa citesc niscaiva proza, nu poezie!… Autorul, imbracandu-se in poet, tocmai ce mi-a dezvaluit latura artistica a personajului care in incipit mi-a dat impresia unui copil ce isi lasa mintea sa zburde pe izlazurile ratiunii ludice. Dar parca se crede totusi prea destept; prea da importanta unor nefondate idei, observatii, incercand sa le valorifice nejustificat. Cica „daca inchid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi”. Mie nu mi se pare asa; eu cred ca, daca inchid un ochi, nu mai am vedere tridimensionala, ca dispun de un singur unghi cazand pe mana-mi; cel putin asa mi-au explicat colegii care au inteles cat de cat prima lectie de optica… Sunt atat de indignat de subtirea reproducere artistica pe care sunt nevoit sa o citesc, incat chiar si in vis o neg total, intr-o consistenta incercare de a o desfiinta. In versuri, tanarul erou isi imagineaza lumea ca fiind o lume „mateasca”. Si isi ia propriul motan la intrebari; ii promite ca l-ar pune vornic in vreun sat de mate, daca cineva s-ar invrednici sa-l intocmeasca. Eu ma gandesc ca ar arata ca un gest de ajutor total dezinteresat sa incropesc eu repede-repede un sir de cutii colorate frumos, cu panglicute asortate, cu burete pe dinauntru, ca sa le fie comod mofturoaselor… Dar imi dau seama ca le e bine asa cum este acum. Uite, pisica pe care am vazut-o acum o saptamana se vedea din departare ca nu simte nevoia sa se speteasca pentru a-si castiga masa. Iar stapanul ei era…

Pentru ca stapanul imi amintea de vremuri neplacute, mana asezata in amortire sub cap tresare, miscand foile, trezindu-ma. Cat timp au fost inchisi, ochii mei parca nici nu s-au miscat in orbite; cad in urmatorul moment exact pe strofa urmatoare… Si reiau firul intrerupt cu cateva minute in urma; sau or fi fost secunde? Vreau sa imi cumpar un contor, sa stiu si eu exact cat timp dorm intr-o zi... Inainte de a-mi continua gandul pe cealalta lume, a viselor, citesc: ”Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii”. Si incuviintez involuntar din cap, cu amaraciune searbada; searbada, pentru ca in urmatorul moment a si disparut… si a reaparut imaginea stapanului pisicii multumite de conditia ei... Revin la versurile pentru care ma chinui de ceva timp; inca o strofa, doua… „Mosule, mergi de te culca.” Ma amuza aceste cuvinte; parca autorul le-a pus pe foaie gandindu-se la unul care peste mai bine de o suta de ani se va fi chinuind sa desluseasca arhaismele in toate formele posibile, intr-o seara tarziu, cand pleoapele oricum ii vor sopti ca a sosit vremea…

A doua zi ma trezesc cu capul inca in ceata; si spun cu mana pe inima ca alcoolul nu are legatura cu asta, pentru ca in general nu are legatura cu mine… O noapte aproape intreaga am vazut numai tablouri intunecate, ochi albastri contrastand cu nuante sterse, lacrimi si sosele cu sase benzi; se vede treaba ca sosele asa de late nu isi aveau locul in tabloul produs in mintea mea de paginile citite printre pleoape in seara precedenta; este categoric o eroare de soft… Imi spal cu multa precizie ochii, dupa care ma intorc in camera mea, hotarat sa termin ceea ce am inceput. Dupa o oarecare perioada de timp, destul de lunga pentru a citi si ultimele cuvinte din cartea propusa inainte insa de a auzi glasul mamei chemandu-ma la masa, imi ridic ochii dintre pagini si imi promit ca voi reciti fantastica nuvela. Eminovici a fost baiat bun: spre sfarsit a facut o mica recapitulare, dandu-mi chiar cateva repere pentru a intelege substratul adanc al operei sale. Asa ca merita sa mai incerc o data; eventual, de data aceasta voi citi in fotoliu sau chiar la masa, nu culcat in pat…